3,238 matches
-
descriu o societate supertehnologizată și informatizată în care diferitele granițe între culturi, între biologic și tehnologic, între realitate și irealitate (sau simulare) s-au contopit. În această lume, obiectele simulate le-au înlocuit pe cele "reale", iar corpul uman și subiectivitatea individului au fost serios alterate de noile tehnologii. În discuția ce urmează, voi încerca să evidențiez asemănările și diferențele dintre viziunea postmodernă a lui Baudrillard și cea cyberpunk a lui Gibson. Astfel, în vreme ce viziunea lui Baudrillard are un caracter întrucîtva
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
independență într-o lume coruptă. Ca și detectivii lui Chandler, eroii lui Gibson dețin un cod propriu de valori și nu acceptă "să joace cum le cîntă alții", în ciuda tuturor forțelor tehnologice și tuturor corporațiilor care încearcă să-i controleze. Subiectivitatea lui Gibson este, în mod sigur, vulnerabilă și marcată de defecte, dar ea înfățișează individualități care încearcă să supraviețuiască, să păstreze controlul, ba chiar să-și păstreze onoarea și demnitatea într-un univers amenințător. Această încercare de păstrare a individualității
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fost în criză (vezi Kellner, 1990a și concluziile la acest volum). În contrast cu activismul cyberpunk, Baudrillard este tehnofob și apolitic, revelînd un viitor dominat de tehnologie în care subiectul dispare; el nu explorează modul în care noile tehnologii pot promova creșterea subiectivității și crearea unor noi tipuri de experiență, de informație, de participare și interacțiune democratică. Baudrillard disprețuiește media alternativă, menționînd cu dispreț "extazul negativ produs de radio", în care vocile alternative își exprimă opiniile și pozițiile (1983c: 131-2). El nu expune
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
vocile alternative își exprimă opiniile și pozițiile (1983c: 131-2). El nu expune o politică culturală în scrierile apărute după 1980, deși în cele anterioare promova diferite tipuri de opoziție culturală 35 . Dimpotrivă, Baudrillard elimină în totalitate problematica puterii și a subiectivității, descriind sistemele cibernetice de înaltă performanță, dar fără a prezenta vreodată forțele, grupurile sau indivizii care le controlează. Îndepărtînd economia politică din cadrul conceptual al teoriei sale, în cele din urmă el sfîrșește prin a cădea pradă determinismului tehnologic. În operele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un rol mărunt în acest proces (pot conduce de exemplu la mici întârzieri), dar incidența lor poate fi uneori semnificativă. De asemenea, ea poate varia în funcție de împrejurări și de la o țară la alta: de exemplu, adesea se spune, cu oarecare subiectivitate, că în unele țări noi criteriile personale joacă un rol semnificativ. Prin urmare, poate că ar trebui luată în calcul o altă dimensiune a "stilurilor de politică publică". Odată ce a fost acceptată ideea că procesele birocratice nu erau neapărat în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
răspândire apărut în Germania la începutul sec. 20; inițial a reprezentat o reacție împotriva impresionismului; caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional; orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei 19. fetișism = formă timpurie a religiei în comuna primitivă de adorarea fetișurilor prin deificarea diferitelor obiecte și lucruri, printr-o reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, atribuindu-le însușiri misterioase
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dreptatea ar fi de partea mea. Așa o să se-ntîmple și la finele acestui veac! Chiar dacă, poate, se scrie mai mult. Nici o capodoperă însă nu e hotărîtă de ce spune un critic! Și asta o știe toată lumea. Indiscutabil, pot fi acuzat de subiectivitate. Ceea ce vreau să spun e că nu suport critica demolatoare, aprioric demolatoare criticii care se de carte pentru a o "distruge", nu pentru a vorbi obiectiv despre ea. Citesc uneori articolele găgăuților de la "Luceafărul"! Este jalnic ce fac acei indivizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
al II-lea nu numai o problemă de interes patern, familial. A-l blama postum pe Carol al II-lea - că l-a împiedicat pe Mihai să-și realizeze pe deplin pasiunile automobilistice ori aviatice - este o acțiune de extremă subiectivitate, ce nu ține seama de obiectivul educării acestuia ca moștenitor al tronului, nu ca șofer ori mecanic auto profesionist. „În afară de știință, la clasa Principelui se învață cursuri militare conduse de ofițeri aleși de Rege”, scrie un reporter chiar în primul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
literatură secundă", aceste scrieri ar defini "un tărâm al nimănui, neputându-se stabili procentual cât din memorialistică reprezintă istorie și cât literatură". Compozițiile din această categorie prezintă un univers/timp prin mărturii directe, sunt fruste, au un grad sporit de subiectivitate, preferă distincțiile tranșante și culorile alb negru. Deși sunt scrise târziu, prin recursul la memoria care distorsionează, deși operează "o selecție subiectivă de amintiri" și nu "o inventariere obiectivă, impersonală a unor evenimente istorice", ele aspiră să reflecte obiectiv realitatea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vorbi, mărturisi de vreo metodă anume, de creație... Poezia mi se pare a fi însăși... antimetoda. Este imprevizibilul, surpriza care ți se întâmplă... Și totuși, dacă e să-mi explic, pe cât e posibil a face așa ceva în acest domeniu al subiectivității sui generis, metoda de creație sau, când e cazul, de elaborare a eseurilor din volumul Șlefuitorul de lentile și mai ales din cel intitulat A opta zi/ Cosmograme, ar fi de constatat că textele respective țin de linia imprevizibilității, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
determinat, în ultimele decenii, graba regrupărilor? Ca efect al tehnicizării febrile cu vădite consecințe ontologice, ideea de "generație" comportă după a doua conflagrație mondială alte conotații; frapează, acum, o altă viteză a timpului! Întrunind, ca și în trecut, multitudini de subiectivități, astăzi o generație nu mai rămâne în primul plan decât cel mut cincisprezece ani. Se invocă grupări decente, plasate sub semnul unor nume emblematice bunăoară Labiș ori Stănescu -, personalități anunțând un reînceput, un nou "stil". Se citează generațiile "1970", "1980
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Uniunii Sovietice, dar „cadrul” în care se mișcă azi este vetust, ferit parcă de schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar nu comentez, pentru că reflecțiile mele sunt încărcate - vorba lui Corinne, doar aparent glumind - de o „subiectivitate dușmănoasă”. Ajungem la pod. Un grup de tineri - fete și băieți - cam dezabuzați, fumând. Ne cer bani. Nu le dăm nimic și, surprinzător, ne lasă în pace. Probabil s-au obișnuit să fie refuzați, iar speranța că alți turiști - podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propria poveste sau, dacă vrei, povestea propriei ființe oglindite în și de celălalt, sau, mai exact, în și de text. Celălalt este el însuși o proiecție. Astfel, dimensiunea creativă a criticii se găsește în orice interpretare, așa cum se găsește și subiectivitatea lui, orizontul lui cultural, experiența-i hermeneutică. Am spus despre critic, la începutul acestui răspuns, că trebuie să identifice un sens? E vorba despre un sens care există numai prin actul interpretării și care nu preexistă acestui act. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de epifanizare despre care vorbea demult Joyce și pe care l-am întâlnit și la Proust, printre alții, când un obiect, un fapt supraviețuiesc în memorie (și apoi în pagină) nu pentru quiditatea lui, pentru esența lor obiectivă, ci pentru că subiectivitatea ta le conferă o valoare pe care nu o aveau până la întâlnirea lor cu ceea ce putem numi privirea artistului. Ar trebui să ne asumăm această natură eminamente poetică nu ca pe o pricină de peiorație ci ca pe o emblemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă talentul și imoralitatea mână-n lână, nu mă deranjează: vreau doar transparență. "Lista lui Pițu" aș constitui-o exclusiv din amici literari și/ sau intelectuali, clamându-mi subiectivitatea. Nu ar lipsi din ea Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Paul Goma, Laszlo Alexandru, Dan C. Mihăilescu, Marcel Petrișor, Radu Mareș, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Gellu Dorian, C.M. Spiridon, Aurel Pantea, Aurel Dumitrașcu, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Traian Ștef, Ion Mureșan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
două cărți de proză: "Să alergăm împreună" și "Grenade și îngeri"? În paginile scrise de mine există multă proză, în zisa poezie, și multă poezie în zisa proză. Genurile sunt absolut compatibile, ca la începuturile lumii. În rest, clișee, concepte, subiectivități. Multe texte de-ale tale, poezie sau proză au trimiteri explicite la nume de prieteni, de locuri, la evenimente... Cât de importantă e propria biografie pentru opera ta "de ficțiune"? N-aș exista, în text, fără biografie (ficțiune, vis, realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
surprinzător volum inedit, deschid cu generozitate calea revigorării biografiei romanțate, ca modalitate de interpretare a vieții unui scriitor (sau a oricărei alte personalități reprezentative), desigur punctează Dan C. Mihăilescu "pe baze moderne, cu acel amestec, seducător (și eficient analitic) de subiectivitate simpatetică și hermeneutică serios documentată", pentru "re... antropofizarea zeităților uitate de secole pe socluri". E un îndemn și o pledoarie pentru cercetarea și aprofundarea vieții (și operei) lui Eminescu, în parametrii normalității actului critic, arătând astfel calea de apropiere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un grad mai înalt decât oricând. El are o funcție socială precisă, în cadrul construcției culturale a socialismului. El se integrează într-un front unitar ideologic și estetic. Și propangandistic, în accepția înaltă a cuvântului. În admiterea și respingerea unor tendințe, subiectivitatea sa liberă e subordonată conștient înțelegerii unei necesități obiective, care stabilește criterii și țeluri supreme. Misiunea de îndrumare a criticului nostru e o misiune partinică.“ (Gazeta literară, 13 martie 1958) BRATU Teodor, compozitor „Tocmai de aceea, acum, în ceasurile apropiatei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
autoironia împinsă dincolo de limita de unde oricine ar zice : „Gata ! Pînă aici !“. Dacă Tinuț al lui Verdeș reușește performanța să descrie în timp real o săptămînă din viața lui printr-o oralitate fără cusur, rămînînd mereu acolo, zidit în propria lui subiectivitate (asemenea lui Holden, căci Verdeș e un pur salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu universul, ne spune Delacroix, dar poate să-l și îndepărteze de el. Realismul și Idealismul sunt adevărate amândouă. Arta amplifică întotdeauna natura, dar aceasta împlinire poate să aibă loc la fel de bine în sensul obiectivității ca și în cel al subiectivității. Arta este întotdeauna realistă și idealistă în același timp, întrucât începe prin a suprima un anumit aspect al lumii și pentru a afirma un altul. Jocul creativ al artistului este o luare în posesie a lumii și o fugă de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
film al lui Mircea Săucan din 1973) inspirate de Noul Val. De o oarecare libertate (firește, cât se poate de relativă) beneficiau doar ecranizările, în care, în anumite limite, regizorii își puteau permite să citeze formule cinematografice la zi. Incidența subiectivității în filmul românesc punea probleme la fel de spinoase, iar regizorii se fereau să ia taurul de coarne. Cum partidul (care controla totul) nu obosea să repete că filmul este o artă pentru mase ba chiar, arta fanion din acest punct de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
intensul ”moment subiectiv” din finalul Pădurii spânzuraților abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cărții spre cititor devine sinuos, labirintic aproape, cu atat mai mult, cu cat scriitorii înșiși nu mai simt dulcea povară a responsabilității artistice. Opera literară este confundată, de cele mai multe ori, cu o scriitura descentrata, orientată mai mult spre exprimarea unei subiectivități intenționat șocante, spre respectarea regulilor de realizare a unei creații, iar nu spre surprinderea vieții, astfel încât comunicarea cu cititorii este anulată. Sincronizarea în forme aberante cu literatura lumii, a dus la ruperea de valorile etice și, mai ales, estetice. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]