3,231 matches
-
-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi, i-a mai spus portarul. — Crezi că aș putea să mă fac porumbar, când voi fi mare? Nu m-am hotărât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după voie: o cifră convenabilă, deși 16 ar fi fost și mai bine, pentru simetrie, iar copiii la masa lor, mai mică, 5 la număr. Nicu făcea naveta între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și mica piață, în care așa-zișii agricultori din satele învecinate puneau din puținul lor avut la dispoziția puzderiei de călători și a locuitorilor din zonă produse agricole, acum nu mai există. Grație succesului televiziunii, a pătrunderii micului ecran în sufrageria, dormitorul, bucătăria, în geanta chiar și în buzunarul de la capotul de baie a multor gospodine, "faimosul" și "ultramodernul" cinematograf panoramic, cu fatidicul nume "Progresul", care completa peisajul urbanistic al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
parterul unui imobil situat la nici două sute de metri de stație. Dacă nu ar fi avut un alt bloc masiv în față, tot cu patru etaje, ar fi putut-o saluta la coborâre, chiar din fereastra de la dormitor sau de la sufragerie. Trenul a sosit la fix, fără nici o întârziere și se înșira cu numeroasele lui vagoane de-a lungul terasamentului, pe o întindere apreciabilă. Ana Maria călătorea în ultimul vagon. Așa se nimerise. Ca de obicei la această oră, năvăleau la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al doilea copil. Un băiețel de un an. Cât a trecut de când...? [...] Intuise ce voia să întrebe și se grăbi să răspundă. Doi ani. La orice mișcare îi simțim lipsa; în special mama. Între timp au intrat toți trei în sufragerie. Luați loc, nu stați în picioare! Ce spuneam? Mda, de doi ani eu aproape singur mă căznesc să conduc gospodăria. Mama e mai tot timpul tristă și nu mai are forța pe care o avea când trăia tata. Chiar ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca pâinea caldă, nenea Epa bucuros că are voie, în sfârșit, să vorbească, relata episoade întregi din pățaniile lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte de mobilier din sufragerie care îmi stârneau când și când, amintiri grozave, cum erau transmisiunile concertului de Anul Nou de la Viena, pe care Karin-tante și nenea Epa țineau neapărat să le urmărească împreună cu părinții mei în cea mai profundă liniște. Dacă îndrăzneai cumva să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sticlire de privire într-un unghi ascuțit, asemenea unui fulger și în același timp, o strângere de buze care însemna mult mai mult decât o apostrofare cu vorba sau cu fapta și nu se mai auzea nici musca. În această sufragerie, cu dormitorul alcătuit după un model bine definit, din două paturi lipite unul de altul dar și despărțite prin marginile de lemn peste care dacă treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar avea vreo legătură cu realitatea, ele nu trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
potrivit cu ceea ce urma să se întâmple de-adevăratelea. Se făcea că verișoară-mea, cea care era în lagăr la Cotul Donului, împreună cu soțul ei, și care născuse acolo o fetiță pe nume Miryam, voind să facă niște cozonaci aici în sufragerie, frământa un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine. Apartamentul acesta îți rămâne ție. Pe mine o să mă aranjezi dacă nu voi muri, în așa-zisa bucătărie, că-i încăpere mică și se va încălzi ușor, iar tu te vei stabili, că doar te vei însura mâine-poimâine, în sufragerie. Acolo să știi, e loc suficient pentru o tânără familie, mai ales în ziua de azi. Toate bune și frumoase. Mai auzise Gerard cuvintele astea de zeci de ori. Problema era nu că n ar fi putut locui cu Karin-tante
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inventat încă implantul cu silicon și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe casa scărilor, pe stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
n-ar fi fost atins și Iuda de această boală lumească? Îmi amintesc de o noapte în care nu te-am găsit lângă mine, în pat. Te-am căutat peste tot, până când te-am găsit adormit pe o canapea, în sufragerie, dar nu oricum: erai cu vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al meu, nu te supăra... Cu timpul s-au obișnuit și doar sufrageria, bucătăria și baia se foloseau în comun. Poate aduce vreo fată, gîndea Maria cam mult prea departe de adevăr. Pe la Daniel veneau din cînd în cînd doi colegi de facultate și se închideau în cameră ore întregi. Apoi vizitele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar bocciu mai ești! Căsnicia aceasta a început tare ciudat și în apartamentul de trei camere s-a făcut o delimitare exactă a zonelor de folosință strict personală. O cameră pentru Diana, o cameră pentru Raul și o cameră comună, sufrageria cu televizorul. Bucătăria aparținea mai mult băiatului și baia mai mult fetei. Dacă în bucătărie Diana nu ridica nici o pretenție, era dispusă să nu intre acolo niciodată, cînd era vorba despre baie se enerva foarte tare dacă soțul era presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
holul mic de la intrare și Diana ne arată un loc acoperit cu o folie de plastic. Aici puneți pantofii, zîmbește fermecător. Ne descălțam? Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi la tine. Ești un drăguț. Mîncăm la... undeva? Nu, este prea tîrziu. Prefer la tine acasă. Lena este bucuroasă că va avea timp să sondeze terenul pe îndelete. Inspectează apartamentul, mai dă cu puțin deodorant, mai aerisește și în sufragerie așează cu eleganță tot ce trebuie. După o veșnicie de așteptare, soneria o avertizează că de acum gata cu viața de una singură. Deschide ușa, luînd o poză de femeie bucuroasă de oaspeți. Sărut mîna. Am mers greu pe ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai mult Îi place bicicleta pe care a primit-o de la prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]