4,043 matches
-
o pauză, ceea ce mă supără de fapt la Nigel este lipsa lui de toane. Făcând În continuare pe terapeutul, Ronnie o rugă pe soră-sa să-i spună ce Înțelege ea prin toane. —Habar n-am. Probleme emoționale. Monomanii. Secrete sumbre. Toți bărbații cu care am fost până acuma intrau Într-una din categoriile astea. Dar Nigel e ca o carte deschisă. Ce-i În gușă-i și-n căpușă. Din partea lui nu mă poate surprinde nimic. Cu alte cuvinte, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă sau cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o Înfățișare sumbră și neispititoare În dimineața asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a frigului. Motorul se Îneca și se oprea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-abia reuși să-și Înăbușe tentația sumbră de a-l trage pe tatăl său de bărbiță sau de a-i sparge ceașca de ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar ei, arabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de avansați la limba engleză. În Holon fusese arestată o bandă de huligani care terorizase timp Îndelungat zeci de pensionari și Îi jefuise de puținii lor bani. Toate astea apăruseră În ziarul de ieri. Fima Încheie articolul cu o profeție sumbră: „Obtuzitatea, violența și cruzimea curg Înainte și-napoi dinspre țară spre Teritorii și dinspre Teritorii spre țară, căpătând un avânt catastrofal, crescând În progresie geometrică, semănând dezastru În ambele părți ale Liniei Verzi, luând-o apoi de la capăt. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
întreb dacă sunt păcate capitale sau doar abateri minore. Când toată viața te-ai considerat o persoana de treabă nu prea te gândești la păcate. Văd că acum am început însă să le remarc cu ușurință. Tonul vocii Mariei deveni sumbru. Uite ce e, eu și Danny nu aveam nimic în comun și nu avea cum să dureze relația. Începusem să-mi dau și eu seama de asta. Dar aș mai fi putut continua o vreme. Speram să pot măcar petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Holban Adevărul, 17. IV.1935 * * * ...Cartea d-lui H. Bonciu are pagini excepționale: sunt paginile dedicate iubirii fizice. Mi-e greu să citez. Mă tem că izolate într-un articol de critică, aceste pasaje și-ar pierde forța lor de sumbră senzualitate. Mă tem că l-ar putea deruta pe lector, păcălindu-l cu o trivialitate ce în carte nu există. E de ajuns să spui că numai la Lawrence am găsit astfel de evocări ale actului amoros, păstrând parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În când cu un băț, ca ofițerul de serviciu al unei armate În retragere, care distruge documentele ce nu trebuie să cadă În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lectură, Într-una din seri, Înainte de a se despărți. Când se Întâlniră a doua zi, conform Înțelegerii, pentru a merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
astfel de ocazii sau la ce fel de reacție trebuie să se aștepte din partea acestui public restrâns. Părură să savureze primul act, zâmbind și chiar râzând tare pe alocuri, dar, pe măsură ce piesa se desfășura, rămaseră tăcuți. Textul, desigur, devenea din ce În ce mai sumbru, și fără Îndoială acesta era motivul tăcerii. Când Încheie, epuizat și răgușit de efort, se auziră aplauze răzlețe, Însoțite de zâmbete politicoase și mulțumiri murmurate din partea actorilor, care Însă săriră de pe scaune și dispărură cu o viteză deconcertantă. — Unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gură“. Timp de câteva săptămâni urmăriră câștigurile modeste de la casele de bilete, nădăjduind În zadar Într-o schimbare În bine. Henry i se văită lui Alice că avea de Îngrijit doi invalizi, pe ea și piesa, dar gluma ascundea un sumbru presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o femeie de un puritanism sever, care dezaproba profund ținuta operei soțului său, pe care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de imoralitate. Henry reținu această donnée și, mai târziu, o Întrețesu Într-o scurtă povestire sumbră, Autorul lui Beltraffio, una dintre primele despre viața literară, În care soția unui romancier detestă atât de tare cartea la care lucrează acesta, Încât preferă să Își lase fiul să moară, decât să crească și să o citească. (Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca măsură pedagogică preventivă, cum suna formularea atât de evazivă: de la Petri la școala medie Sankt Johann. Nu-i de mirare că m-am închis în mine, că am devenit inabordabil chiar și pentru mama. Și, fotografiat cu aerul acesta sumbru, mă văd mergând spre acea bibliotecă permanent îmbogățită datorită spriritului civic hanseatic, despre care s-ar fi presupus că, atunci când orașul a fost cuprins de flăcări, cu puțin înainte de sfârșitul războiului, avea să fie mistuită odată cu el. Însă în primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iepuri, până dincolo, spre casele de pe Luisenstrasse, Herthastrasse, Marienstrasse care mărgineau marele cartier. Eu însă vedeam mai departe. Din locul întâlnirii cu pictorul, poetul, bucătarul, pe care mama mea îi înzestra de fiecare dată cu adjective - Paul, de cele mai multe ori sumbru, Arthur, adeseori pierdut în visare, Alfons, veșnic vesel -, urmam o linie aeriană spre Undeva, așa cum, zburând înapoi, încerc acum să aterizez cu precizie acolo unde nu mă așteaptă nici un rest, nici un fotoliu scâlciat, nimic concret și palpabil. Ah, de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte care, mai târziu, în romanul O câmpie vastă, propuneau perspectiva estificării Vestului și alte lucruri la fel de sumbre, spuse pe deasupra abisului. Pe urmă, însă - între un desen și altul - filmul a început să curgă înapoi, iar eu m-am trezit că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe o latură a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iar atunci când, după ce ajunsesem, întrebând în dreapta și-n stânga și străbătând orașul care era destul de greu bombardat, chiar dacă nu atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai târziu, mult mai târziu, am cântat acest auxiliar al plumbului într-un ciclu: Guma mea și luna, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă a se afla în acea stare de spirit care, imediat după război, a fost la modă sub numele de existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat de Dumnezeu și de sumbru și de închis în sine însuși privește în obiectiv. Nu încape îndoială, precizările referitoare la persoană și semnătura proprie, prețuind liniile lungi pe dedesubt, confirmă ceea ce era de bănuit: tânărul acela întunecat, străin mie, sunt eu ca student la Arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bănui cum această reproducere izolată a devenit pentru mama mea o adevărată icoană. Ah, de-aș fi putut să-i ofer mai mult: lucruri plăcute de arătat lumii. Dar desenele mele în creion și peniță o îngrozeau, îi păreau prea sumbre. La dorința ei am împrumutat, mai târziu, vopsele în ulei de la prietenul meu Franz Witte și am pictat, fidel după natură, pe carton presat grunduit, florile cele mai dragi ei, un buchet de ochiul-boului - singurul meu tablou în ulei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frumusețea ei bine păzită. Bineînțeles că iubeam și sonoritatea numelui ei. Atunci când Aurora, cu permisiunea lui Rossone, a început să-mi pozeze pentru un portret în lut de modelaj, aveam parte întotdeauna de supravegherea fratelui ei mai tânăr cu privirea sumbră sau de aceea a bunicii ei, care mai ațipea uneori. Numai privirile erau cu putință. Oricum, buricele degetelor ni se mai atingeau uneori. Am mai putut să ne spunem câte ceva cu ajutorul unor cuvinte englezești. Dar ceea ce începea să se contureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime repugnantă. Vajnica figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a insistat: — Cine nu zgârie pă hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel mai fleșcăit*; Ricardo - fir-aș al naibii să fiu! - a ajuns În ascensorul care cobora cu curajul la pământ și cu vorba „sinucidere“ limpede gravată În priviri, la dispoziția privirii și răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]