3,864 matches
-
o speranță: speranța uitării absolute. Dar aceasta mai e speranță, nu e ea disperare? Nu-i această speranță negarea tuturor speranțelor viitoare? Vreau să nu mai știu nimic, nici măcar să știu că nu știu nimic. De ce atâtea probleme, discuții și supărări? De ce atâta conștiință a morții? Până când atâta filozofie și atâta gîndire? Apocalips Cum aș vrea ca, într-o zi, toți oamenii cu ocupații sau cu misiuni, căsătoriți sau nu, tineri și bătrâni, femei și bărbați, serioși sau superficiali, triști sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea patului. — Spune-mi, ce griji te frământă? Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni că reușește să se mențină în fruntea statului doar prin virtutea faimei, nicidecum a puterii reale de care dispune. Înaintează încet, clătinând descurajat din cap. Cine știe câți zănatici sunt implicați în cabala asta împotriva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu reacționează pentru moment. De ce-i vorbește de câinii ei? Încetul cu încetul, gândurile învălmășite se orânduiesc. Da, are dreptate, când i-au murit cățelușii la care ținea atâta... Tocmai se terminase divorțul și pierduse pe deasupra și o sarcină din pricina supărării. Gallus s-a dat atunci peste cap să-i procure doi câini identici. N-a voit însă să se știe că vin din partea lui. A recurs la tot felul de tertipuri. L-a implicat până și pe Antonius Musa. Chipurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a construit la Roma. Dar într-o cameră de locuit? — I-a oferit o parte din beneficiile muncii lui... De pe perete, lui Gallus îi zâmbesc două chipuri feminine. Unul dintre ele e mama sa, care a dispărut de mult. De supărare și inimă rea din cauza aventurii lui Pollio cu Scribonia. Nu seamănă prea bine. Dar nici nu trebuie. Nu se așteaptă asta nici măcar de la sculpturile de pe sarcofage. De ce să le-o pretinzi atunci pictorilor? A încercat doar să flateze modelul. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în nenumărate alte puncte în interiorul sau în afara imperiului... Scribonius Libo cumpănește adânc. — Și tu? întreabă precaut. — Eu m-aș ocupa de desfacerea produselor în Italia. Nu-i mai spune de afacerile cu Trio Fulcinius. Mai târziu, să-i mai treacă supărarea pe imbecil. O să ajungă să se înțeleagă, când Trio îl va învăța cum să-și reinvestească profitul, nu să-l chel tuiască pe prostii. Mai încearcă o dată, pe un ton persuasiv: — În felul acesta, lanțul intermediarilor poate fi eliminat sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și să nu-și piardă vremea trecând pe la Nero! Că tot n-a rezolvat nimic. Dacă avea minte în cap și-și asculta nevasta, ar fi mers împreună cu mama sa, care a însoțit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a apărut conflictul între operația de acordare a teritoriilor sătești și dreptul anterior al oricărui vrâncean de liberă folosire a pădurii și de trecere peste orice teren vrâncean. Mărturia vornicului Vrancei din 1817 arată că locuitorii satului Spinești „trag mare supărare de către locuitorii din Păulești, că le-ar fi închizând drumurile și i-ar fi oprind de la pădure, ca să nu își taie lemne de foc și pentru alte trebuințe” (Stahl, 1998, vol. I, p. 151). Păuleștii se apără, retrăgându-se și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști. Acum, cu mașina, ajungem În cinci minute, dar pe atunci se mergea pe jos, era un adevărat pelerinaj”. 55 Numesc teatru [locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sincer că așa trebuie făcut pentru că așa vrea conducerea partidului. Dar, în același timp, sunt sigur că alții, nu toți, câțiva cel puțin, au folosit această tehnică de manipulare, și până la urmă rezultatul s-a văzut. Dar încă o dată spun: supărarea mea nu este împotriva colegilor mei de la filiala Sectorului 5. R.T. Ei sunt ce, niște marionete? Sunt niște marionete? V.S. Nu marionete, domnule Turcescu. Sunt oameni influențabili și poate că, la un moment dat, unii dintre ei chiar au o
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
cele mai puternice? La intelectuali găsim aceste resurse, și eu cred că e nevoie de solidaritatea tuturor pentru a participa la acest efort de reconstrucție națională. Dincolo de toate... R.T. N-ați văzut că sunt blazați, sunt căzuți în deprimare, în supărare. Sunt supărați pe viață, pe viața politică, pe... Cine le face o injecție de optimism? V.S. Da. Eu mă gândesc la pașoptiști, domnule Robert Turcescu. Știți cum călătoreau ei? Cu diligența. Și, în condițiile în care comunicau numai prin scrisori
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul în birou, mama îi murise, nu avea vreun frate sau o soră cu care să se joace, așa că era mai mult singur. Servitorii casei își mușcau buzele de supărare. Pran Nath îi desconsidera pe față, cu suprema convingere că ocupa o poziție foarte importantă în univers. Încrederea lui nestrămutată se bazase inițial pe admirația pe care i-o arăta familia sa mare, dar după câțiva ani, până și membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care știe că are statul În spate, de partea lui. — Pricepuși? — Sigur Ray, zicem noi. — Atâta vreme cât Îți dai seama cum e vechiul cântec: „Zilele alea s-au dus acum și trebuie să rămână În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățâne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sunt eu ăla care să trăiască În trecut. Sunt convins că o să faci treabă bună ca inspector. Ray ne Înșfacă cu duritate de umeri. — Mersi frățâne. În regulă, mai bine o tai. Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Aceasta dădu din cap în semn de aprobare și privi afară pe fereastră către locul unde se afla Kara. Aceasta rămăsese singură în mașina lui Sellitto, chiar lângă Camaro-ul ei de culoare galbenă. Se vedea că nu îi trecuse supărarea că fusese constrânsă să rămână în mașină, dar Sachs se dovedise neînduplecată și nu îi lăsase nicio alternativă. Robert-Houdin a avut în arsenal trucuri mai consistente decât șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar ei au să sufere. Ramos și toți ticăloșii ca el au să își lingă rănile. E timpul să cobor milităria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-l ridici. Copilele te privesc cu tristețe și apoi fără nici o îndoială alergi la fereastră, privind afară, în noapte, crezând că în geam am bătut eu, cu rugămintea de ami deschide. Una din fete întrebă ce vezi, dar tu, cu supărarea ta îi spui că doar ți s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost rușine să vii mai devreme între noi? Spune drept! ― Rușine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se înțepat. ― Parcă noi nu știm că și tu ai votat pentru moarte? zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindcă observase supărarea lui Bologa. ― Ei și? urmă Apostol mereu dârz. În orice caz n-am să dau socoteală decât conștiinței mele, care l-a găsit vinovat! ― Conștiință! oftă deodată tânguitor căpitanul Cerven-ko, care ședea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi conștiință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acuma trebuie să bei din zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu izbuti să și-o potolească, mai ales că Apostol rămăsese locului netulburat, continuând a se lupta cu un picior de găină, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic. Doamna Bologa se zăpăci de tot auzind că Apostol e pricina supărării avocatului, căci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo neânțelegere cu viitorul său socru. Ce-i drept, Rodovica s-a grăbit să-i șoptească, la bucătărie, cum a trimis-o domnișorul la domnul avocat, dar doamna Bologa a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
va ști și va comenta întîmplarea aceasta extraordinară. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei să cadă asupra lui Apostol, căruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorbă-n vorbă, Marta ajunse la convingerea că toată supărarea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranță, din pricina conversației ungurești. ― Acuma sunt absolut sigură, tăicuțule! strigă ea triumfătoare. Am și observat în privirea lui o încruntare ciudată, de m-a și speriat... Dar spune și tu, tăicuțule, se poate oare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi balonul, supărarea pierderii balonului este diluată de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ți-e necaz, ți-e necaz. El întinse mâna să-i piște limba și ea țipă de spaimă, aruncându-se îndărătul unui analizator de filoane. ― Potoliți-vă, porunci Anne Jorden cu un glas în care era mai multă iubire decât supărare. Stați și voi locului două minute măcar, da? Nu mai este mult. Ne întoarcem curând la Hadley și... ― Dumnezeule! Russ Jorden se ridicase pentru a vedea prin parbriz. Uitând de gâlceava celor mici, femeia veni lângă el. ― Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
el angajează un contabil la fel de gri pe cât îi e costumul. Cu cât contabilul Henry, adoptat cu numele de Mutant, avansează în registrele contabile, cu atât Magorium ajunge mai aproape de finiș, iar magazinul simte, se supără și devine literalmente gri de supărare. Molly se obișnuiește greu și cu despărțirea de prietenul ei, dar și cu trecerea propriului prag. Prietenia cu băiețelul Eric, dar și împrietenirea cu Henry, care pierde griul și devine tot mai colorat și mai uman, o vor ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]