3,628 matches
-
dispare În vacarmul colectiv. Prea individualist ca să se supună presiunii vreunei gru pări, nu a aderat la nici una și nu a semnat nici un ma nifest.[...] Dușman al violenței, se Întreba de ce un grup de iluminați socotise de cuviință să-l suprime pe acest suveran liberal [ Țarul Alexandru al II-lea],care-i eliberase pe țărani, instituise curțile cu jurați pe lîngă tribunale, abolise pedepsele corporale și promisese Rusiei o Constituție” . Iar despre rus credea, pe bună dreptate, că „Înainte de-a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
murături. Am băut chiar vin și tot felul de băuturi răcoritoare, din comerț. Într-un cuvânt, m-am abătut de la regimul alimentar vegetarian și de crudități. Cu ochiul stâng, vedeam doar negru, nu mai intra lumina deloc. Și atunci am suprimat (am înlăturat) definitiv, din alimentația mea, toate alimentele de origine animală. Am revenit la regimul alimentar vegetarian și adaog, zilnic, puțin hrean ras (rădăcină), la mâncare. Mănânc zilnic urzici opărite și miez de semințe de dovleac. Acestea au început să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lecturase Mitul secolului XX a lui Alfred Rosenberg precum și alte lucrări ale filozofiei brune scrise de Gottfried Feder, Hans Günther sau Joseph Goebbelsprintre altele catalogase ideile rasiste ale nazismului nu o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
E numit profesor titular la Facultatea de litere și filozofie. 1916 România intră în război. "Viața romînească" își încetează apariția cu numărul pe august. 1918 În timpul armistițiului, G. Ibrăileanu face să apară la Iași " Momentul" (primul număr la 4 aprilie) suprimat de cenzură înainte de a fi ajuns la cincizeci de numere. De notat, sub semnătura criticului, articolul Pacea deplângând urmările nefericite ale "păcii" impuse de Germania lui Wilhelm II, și evocarea scriitorilor morți în zilele întunecate ale războiului (Coșbuc, Delavrancea). 1919
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se spune, dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie. Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întîrziate, suprimă orice preludii și merg drept la scop. Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe și în Kant. Numai că le-ai combinat altfel. Unele femei nu se rușinează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sunt privite ca niște nebunii, iar poporul le crede datorite farmecelor și vrăjilor. 1 Tulbură nepăsarea. 10. O femeie pudică ar trebui să nu umble. Dacă ar fi logicăîn rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. 11. De ce femeile n-au gelozie retrospectivă? Pentru că la ele e senzația principală, nu forma și deci imaginația (adică chinul grozav al obsesiei imaginațiilor precise și odioase). 12. Unele femei iubesc mai mult bărbatul ori amantul, altele mai mult copiii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
te eliberezi, nenorocitule? Cine de cine să se elibereze?... Ce tulburătoare sunt mișcările Adelei când umblă! O femeie pudică ar trebui să nu umble. Dacă ar fi logică în rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de până acum. (Ea însăși, mai cordial decât "Adela M...".) 0 revoluție tot atât de complicată este: "Iubitul meu prieten". Oricât ar fi o formulă, "iubitul", mai ales din partea unei femei, conține încă în el căldura verbului din care provine, iar "prieten" suprimă distanța pusă de insipidul "maître", care de altfel nu se mai potrivește astăzi. Dar o diferență de douăzeci de ani între doi oameni exclude apelativul "prieten", mai ales din partea celui mai tânăr. (Discipolul meu T... nu mi-ar putea spune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în orice încercare de a construi o scenă reală sau imaginară și de a produce o mentalitate, în fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un mecanism foarte intim de modelare reciprocă actor-spectator, cu atât mai evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mâinile streașină la ochi. Vârstnica m-a amenințat cu degetul, așteptase să Întorc capul, fiind sigură că o voi face. Mi-am făcut semnul crucii și mi-am văzut de drum cu un sentiment de culpabilitate, care amenința să mi suprime bucuria.” Cu toate că, și În continuare, consideră că-i anodină acea prezicere, tot o povestește, vorbind prin perete, vecinului de celulă (care se numea Capotă, fusese căpitan și avea să fie condamnat la 15 ani de muncă silnică). Astfel, acela să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-i ai În vedere și pe zei, În acest caz n-ai decât să lași În pace determinantul, Însă prima sugestie rămâne pertinentă (pagina 6, alineatul 2). 9) Nu se scrie „din totdeauna”, ci „dintotdeauna” (p. 6, alin. 2) 10) Suprimă virgula după cuvintele „și aici”! (p. 6, alin. 3) 11) Scriem „creează”, dar nu „creeat” („creeată”), ci „creat” („creată”.) Așadar, atât la pagina a șasea, cât și oriunde mai apar formele „creat” („creată”), al doilea „e” trebuie să dispară. 12
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
zid de politicienii de azi. Acești politicieni, nu numai că nu Înțeleg destine precum cele ale celor care s-au jertfit În temniță pentru un ideal, dar le și Înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. În special cu aceștia, Domnul Mihai Stere Derdena se luptă cu arma scrisului, argumentând cu calm și În deplină civilitate, uzând de o informație diversă, ce denotă o arie culturală impresionantă (mai ales pentru un „pușcăriaș”, mereu În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne apar nu fără sens într-o privință sau alta, nici indiferente în privința sensului, ci lipsite de sens. Uneori, mai grav, vedem cum contravin sensului în genere și îi suprimă acestuia orice posibilitate. Ar fi, așadar, absurde, opuse oricărei logici accesibile nouă. Iar în fața acestor stări de lucruri nu prea ai cum să întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care s-ar fi completat foarte bine Împreună, dacă i-ați fi dat voie celei de-a doua să trăiască. Dar, după cum spuneam În alt capitol "justiția a fost Înghițită și aici de lege". Stați strâmb și judecați drept, ați suprimat o instituție concurentă ilegal dar pe baza unei legi care poate fi interpretată cum "vrea mușchii unora sau altora" În funcție de simpatii, antipatii, și de indicațiile primite de sus (și nu este vorba de președinție aici chiar dacă sperați să prostiți lumea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
esența cere existență, ca să poată subzista ca ceva esențial conținut de existență. Sarcina devenirii poate fi anulată, și dacă totul ar fi aur, dacă idealul alchimic ar fi un ideal realizabil practic, devenirea n-ar mai avea sens; ar fi suprimată ca sarcină necesară a împlinirii materiale. Așadar, „opera“ alchimică nu se poate rezuma la descrierea abstractă a operațiilor care compun „opera“. Întrucât rezumatul va contrazice mereu sensul operei, al lucrării esențiale care se petrece în măruntaiele vulcanice ale oricărei prefaceri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
e decât reprezentație de 73r fenomen, că lucrurile cum le intuim noi nu sânt în sine însele aceea ce ni apar {EminescuOpXIV 386} nouă, nici că raporturile lor în sine însele sânt așa fel cum ni se arată, și, dacă suprimăm subiectul nostru sau numai natura subiectivă a simțurilor în genere, ar dispărea toată natura, toate relațiunile obiectelor din spațiu și timp, ba chiar spațiul și timpul înșile și n-ar putea exista ca fenomene de sine înșile, ci numai în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această nouă transformare un caracter intelectual mult mai pronunțat. Amploiații drumului de fier au a desfășura mai multă inteligență și mai puțină putere fizică decât căruțașii, mesagerii ș. a. pe cari i-au înlocuit. În industria transporturilor pe apă intervenția vaporului suprimă munca omenească care se cere pentru a manevra aparatul motor al corăbiilor, catargul, pânzele, funiile ș. a. m. d. Acestui aparat, care necesită însă aplicarea a o sumă oarecare de putere musculară, vaporul a substituit o mașină al cărei personal de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima oară, în afara oricărui compromis și a oricărei colaborări cu altă instanță decât mine. Hotărîndu-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat; și în felul acesta suprim tot lanțul umilințelor care decurg din acest "a fi" ce mi-a fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima oară, în afara oricărui compromis și a oricărei colaborări cu altă instanță decât mine. Hotărîndu-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat; și în felul acesta suprim tot lanțul umilințelor care decurg din acest "a fi" ce mi-a fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie, de a mă fi născut în cutare secol și în cutare loc. Pentru că vrea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem de distanțare care-mi suprimă tendința de excesivitate devotică. E bine? E rău? Mi-am notat schimbul de epigrame dintre Noica și Păstorel Teodoreanu care a avut loc la o masă de prânz, parcă prin 1938. Totul a fost improvizat, schimbul fiind provocat de Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am făcut această greșeală, am plătit. Prima oară am făcut-o în liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar în același timp citeam Schuré, Bergson... Brusc, mi s-a părut, pe temeiuri culturale, că e cazul să ascetizez, să suprim orice formă de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am apărut așa la școală, am lăsat să se înțeleagă că practic o formă de virtuozitate și rezultatul a fost că am făcut o bronhopneumonie, care atunci nu era puțin lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astăzi vorbirea pe care am făcut-o la ultima carte a lui Andrei. Forma în care a fost publicată este rezultatul unor tăieturi combinate, parte acceptate, parte survenite după ce am văzut șpaltul, deci operate fără voia mea. Fac inventarul pasajelor suprimate de George Ivașcu și văd în fiecare opțiune a sa câte un fragment ilustrativ la ceea ce ar putea deveni cu timpul o ramură de sine stătătoare a sociologiei culturii: patologia culturii. Ce rol poate juca în această morfopatologie culturală redactorul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Tăcerea devine astfel expresia înțelepciunii dobândite traduse ca prudență. În condiții de patologie culturală, tot ce este context polisemic este preventiv suprimat. Instanța "supervizoare" nu mai face efortul fixării sensului; de îndată ce discursul prezintă cele mai vagi urme polisemice, el este suprimat avîndu-se în vedere posibilitatea, cât de mică, de manifestare în mintea cititorului doar a sensului (fie și vag) "subversiv". Tot evantaiul de sensuri este sacrificat întru prevenirea apariției acelui unic sens vinovat. Nu se mai pune problema să fii înțeles
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]