3,370 matches
-
de cunoștiință pentru că se purtase urât cu ea, când îl aduse pe lume pe acest copil de care acum se bucura. De multe ori fiind cu părinții și fiul ei, nici unul nu scotea o vorbă. De auzea câte un suspin ușor scăpat de unul dintre ei, îl privea blând și cu milă. Doar Eugen avea o privire rece. Deși era încă un copil se gândea la greutățile materiale, în mintea lui făcând planuri de a ieși din situația grea în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dată, ea se rodează apoi ca o umbră să dispară-n neant. Până la urmă și moartea este o binecuvântare, ea pune capăt suferinței și durerilor noastre, mai ales când omul este apăsat de povara multor ani, încărcați de lacrimi și suspine. Atunci somnul uitării învelește în mantiai albastră sufletul, de acum liber de chinurile vieții, încununându-l cu pacea divină și desăvârșită. Cu aceste gânduri încerca Radu să se consoleze în drum spre casa părintească, pentru a-l conduce pe tatăl
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
crucea mamei sale. Ionuț cu capul plecat și el lăcrima din milă pentru mama lui. Ioana se ocupa de lumânări care mereu erau stinse de vânt. La ieșire din cimitir doamna Ramona privi încă o dată mormântul mamei sale, printre suspine. Spunând nopate bună, Ionuț și Ioana o duc de braț până la mașină, ea se deplasa destul de greu chiar și cu baston. Ajunși acasă domnul Radu Brădescu văzându-i triști le oferi câte un pahar cu vin. Ionuț refuză, deoarece trebuia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
spre casa părintească ce se afla sus pe deal, străjuită de doi cireși falnici și încărcați de roade. Două pâraie, unul dinspre răsărit și unul dinspre nord, traversau satul. De la început ele au fost martorii bucuriilor și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns și jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
brusc cu ochii de cuvîntul mamei. Schimbarea este acum drastică și pricepi fulgerător despre ce e vorba: care e drumul și destinația și la ce bun găteala și, mai ales, faptul că ești În fața unei mărturisiri eufemistice, surdinizată ca un suspin cu greu reținut, formulată ca o constatare obiectivă, aparent candidă, și că fulgii nu se mai topesc pe chipul ei acum rece. Acum și pentru totdeauna. Dulceață de fragi E prima oară cînd un cîștigător Îmi retrimite poemul retușat și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Marx, credința religioasă nu era o eroare intelectuală care trebuia corectată prin analiză filosofică, ci era o expresie a frustrărilor și aspirațiilor oamenilor care se luptau cu condițiile materiale ale vieții de zi cu zi. Religia era "opiul maselor" și "suspinul unei creaturi oprimate" (Marx 1977c: 64) iar revoluționarii trebuiau să înțeleagă și să conteste condițiile sociale care generaseră consolarea oferită de credințele religioase. "Critica cerului", după cum se exprima Marx, trebuia să devină "critica pământului" (1977c). Tema centrală în concepția materialistă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fugitiv și redus: efemer și cantonal interstițiu între Egipt și America, ca să prescurtăm. Precum Landschaft-ul german sau, pentru a crea o imagine, precum Parisul antebelic prins între timpul fortificațiilor și cel al cartierului Front-de-Seine*, opera de artă a fost un suspin, o pauză într-o lungă partitură. Nu că dorința de artă și peisaje ar fi capitulat. Dimpotrivă, ea este mai puternică decât oricând, pe măsura nostalgiilor. Și aici stă dificultatea: e nevoie de o voință hotărâtă, de acum, pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminați de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiți cu harul Sfântului Duh. Aceștia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine, pentru că se găsesc în afară de împărăție, laolaltă cu cei condamnați. Adevărat, adevărat, zic ție: de nu se va naște cineva din apă și din duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu (In. 3, 5)”. (Sf. Ioan Gură de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
DINTRE ERE De la Pacific la Atlantic lumea dorea, aștepta altceva. Vorbind de suflet și preocupându-se mai mult de plăcerile trupului, ea și-a dat seama că acest drum nu o poate salva, oamenii rămânând fatalmente în aceeași vale a suspinelor, departe de sănătatea dorită. Deși Homer atenționase încă de prin secolul X î.Chr. al antichității că <ciation author "Homer">„doctorul valorează mai mult decât ceilalți oameni“ </citation>(Iliada) și Publius Cyrus afirmase că (Sentențe, sec. I î.Chr.), omenirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și să se sature de lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plăcerea noastră; ne smulge lacrimi, dar acest fel de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe oameni adevărul acesta important, că făcând răul, ei culeg ce vor semăna
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de l'amour) de Marivaux, fac parte din rarele comedii aristocratice ale teatrului francez. În Triumful dragostei, cei doi protagoniști principali, Agis, moștenitor legitim îndepărtat de la tron și prințesa Léonide de Sparte, sunt os de regi. 50 "Nici lacrimi nici suspinuri în comic nu se cere; El nu admite-n versuri o tragică durere. Dar rolul seu nu este ca, mârșav, uricios, Pe piață să atragă poporul cel de jos; Ci trebui cu plăcere și nobil să glumească Și intriga pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viaț-o...prăjitură! Dar să nu o duci la gură, Dacă nu presari...umor! SUBVENȚIONAREA MEDICAMENTELOR Biată umbră, pe picioare, Gândea: Dacă o reduc Pentr-o lună și...dispare, Mai trăiesc, dacă mă ,,duc’’?! PRIMUL... Versul tău reverberează, Dor, iubire, vis, suspin! Primul! În rest explorează, Universu ți plin cu...vin! DARURI EUROPENE Europa ne trimite, Daruri pentru Noul An! Între ele, Doamne Sfinte, N-o fi și un...Cal Tr(ă)oian?! DESCOPERIRE Tot Vestu-a descoperit, După sânge, după gene, Că
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
noastră rămâneau mirări rezemate de ziduri orașul acela se sufoca curgeau prea multe întrebări prin arterele sale ne țineam de mână ca doi copii iar șuieratul unui marfar tăia cerul în două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine oamenii sunt vorbăreți discută despre singurătate chiar și atunci când se înghesuie pentru a prinde un loc mai bun în viața de apoi unii sunt singuri încă de la naștere alunecă prin viață fără să o atingă împart cuvintele cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
viața de apoi unii sunt singuri încă de la naștere alunecă prin viață fără să o atingă împart cuvintele cu zgârcenie și (la un moment dat) își depun speranțele la amanet dar uită să le recupereze tocmai de aceea țin un suspin în mine în felul acesta nu voi fi niciodată singur 20 mai 2011 Tinerețe fără bătrânețe sau fericita iluzie a nemuririi noastre am așezat anii pe sânii tăi așa se văd cel mai bine pot să îi număr fără să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mașină. — Neuenburger Strasse, am repetat eu pornind mașina. Asta se ramifică din Lindenstrasse, nu-i așa? Ea confirmă, Îmi dădu niște indicații și rămase tăcută o vreme, după care Începu să plângă din nou. Ce tragedie groaznică, vorbi ea printre suspine. — Da, Într-adevăr, mare nenorocire. Mă Întrebam cât de multe Îi spusese Wilhelm. Cu cât Îi spusese mai puțin, cu atât mai bine, mă gândeam, convins că, cu cât era mai puțin șocată, cel puțin În această fază, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răspuns? — Știi al naibii de bine că nu. Ridică din umeri: — Îi cunoșteam. Suficient de bine ca să știi ce anume avea Paul Împotriva soțului tău? — Asta e ceea ce te interesează cu adevărat? — Va fi de ajuns pentru Început. Ea scoase un mic suspin de nerăbdare: — Prea bine, o să jucăm jocul tău, dar numai până mă plictisesc de el. Ridică Întrebător din sprâncene spre mine și, deși habar n-aveam despre ce vorbește, am ridicat din umeri și am zis: — De acord. Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cafè Casanova. Am Început să cobor scările, când adăugă: — Și dacă nu e În nici unul dintre locurile astea, atunci e la curse. Se ținu după mine pe palier și apoi pe câteva trepte. M-am urcat În mașină cu un suspin de ușurare. E Întotdeauna dificil să scapi de o muiere ca asta. Nu Îi place să vadă cum pleacă pe ușă o potențială sursă de venit. Nu am prea mare Încredere În experți și, că tot veni vorba, nici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură omul. Cine era mama ta și cum de ai fost îndurat pe acest
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ei firav, dar înfășurat în haine căpătate pe care le îmbrăca toate o dată, nepăsătoare la anotimpuri, trupul ei se cutremura pe covorul bisericii când poalele sfinte ale părintelui Ioan o atingeau ferind-o, Calcă, părinte! Calcă! o auzeam spunând printre suspinuri, și pieptul ei cu clopoței argintii se făcea una cu podeaua bisericii, pe tot parcursul slujbei stătea astfel lățită înaintea altarului, sub icoana Maicii Domnului cu pruncul, eu cuminte îndeplinid muncile mărunte pe care mi le cerea părintele în timpul slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fost cu adevărat... Abia atunci Lisa și-a dat seama că plângea. Nu lacrimi de furie și de criză, ci de tristețe pură și dulce, pe care era incapabilă să o controleze. Supărare infinită clocotea în ea cu fiecare suspin. Sunt doar câteva spectacole de modă stupide, îi spunea mintea. Dar nu se putea opri din plâns și o amintire, care nu avea legătură cu nimic, i s-a înfiripat în minte. O amintire de când avea în jur de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el o batistă mare și albă pentru astfel de ocazii, spuse el încet. —E-n regulă. Și-a mângâiat obrajii sărați și uzi cu hârtia lucioasă. Cu fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care se auzea era sunetul suspinelor lui Dylan. Presupun că nu este surprinzător, spuse el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit să rămân cu tine, Ashling... Mai bine plec. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A, da! E început de vară, dar în curând ... sfârșit de clasa a IV a . O lacrimă îmi înfioară sufletul. Suspin. Nu e ușor să te desparți de cei pe care abia acum începi să îi cunoști cu adevărat și astfel tu însuți să-ți dai seama cine ești și ce poți realiza! Mă numesc Ioana Alexandra Dorohoi. Am ochi căprui
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trase nasul. — Venea cineva să repare mașina de spălat. Nu mi-au zis exact la ce oră! Doar că o să treacă În cursul dimineții. Altfel nu l-aș fi lăsat să se ducă de unul singur! Își mușcă buza și suspinele se intensificară. — E numai vina mea! — Aveți vreun prieten sau vreun vecin care să stea cu... Watson arătă către bucătărie. O femeie În vârstă, cu o Înfățișare extrem de obosită Își făcu apariția ducând o tavă cu ceai: doar două căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]