4,883 matches
-
de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege posibilitatea oricărui sentiment de apartenență colectivă în sensul național, în societatea Vechiului Regim. Pentru Gellner 108 istoria
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce nega liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se bucurau și unii și alții de puterea de a asigura pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
proprii. Mai mult decît atît, clerul protestant prezent pe teritoriul acestora se pune de bună voie sub protecția lor și, pentru a rezista mai bine presiunii Romei, aspirau să se transpună în personalul docil al unei biserici de stat, supuse suveranului: adică o biserică menită a se constitui în suportul unei religii nu doar oficiale, ci și naționale. Dintr-o singură lovitură, Reforma a permis celor ce erau pe cale de a-și constitui statele moderne, să-și concretizeze un vis multă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este starea a treia? Aici se află noua definiție politică a Națiunii.Aceasta se confundă cu poporul, adică, cea de-a treia stare, dar exclude nobilimea "această clasă [...] cu siguranță străină de națiune prin trîndăvia sa". Națiunea este de asemenea suveranul care poate deposeda pe rege, este deținătoarea unei le-gitimități ce se referă nu numai la locuitorii adevărați ai țării, ci și la cei ce se recunosc în ea. Refractarii, fie ei chiar francezi, nu aparțin Națiunii. Deputații stării a treia
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu Statul. Aceasta, comparativ cu secolul al XVIII-lea cînd războiul se potolise iar aparatul militar de stat reprezenta pentru marea majoritate o chestiune îndepărtată. "În sistemul actual al Europei, scria Edward Gibbon în anii 1782, cinci sau șase mari suverani se bucură de puterea spadei. O categorie de bărbați care se devotează teoretic și practic artei militare execută pe o frontieră îndepărtată operațiuni puse la cale în secret de marile curți: în aceste condiții, restul țării se bucură în plin
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numiți de aici încolo dialectali nu înțeleg, și încă și mai puțini practică această limbă care simbolizează puterea, legitimitatea politică modernă a burgheziei triumfătoare. Important este că aceasta îi impresionează, li se impune ca expresie a noii majestăți, cea a suveranului național; că totodată se transformă în semnul deplinei integrări într-un corp politic și devine simbolul reușitei sociale atunci cînd vreun fiu de agricultor accede la mărețul statut de vorbitor francofon curent. L.R. Higonnet denumește această strategie drept "politică a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a le spori devotamentul față de Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de a le îndepărta de Biserică. Astfel se arată și perspectiva pe care o imaginase Napoleon: "Vreau să formez o corporație, nu de iezuiți care să-și aibă suveranul la Roma, ci de iezuiți care zicea el să nu aibă altă avuție decît aceea de a fi utili, și nici alt interes decît cel public"200. Totodată politica conducătorilor urmărea să ofere claselor educate distracții și motive de mîn-drie
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Veneției proaspăt achiziționat. În plus, ca și cum această compartimentare ar fi fost prea simplă, unele provincii germane au fost integrate în Confederația germanică în vreme ce altele nu se bucură de această onoare. Aceste edificii baroce sînt atît de fragile și vulnerabile încît suveranii trebuie să le susțină invocînd rațiunea divină devenită deja anacronică, nu atît pentru a sacraliza autoritatea monarhică cît pentru a mai potoli cel puțin, febra naționalistă. Ar fi greu de găsit un alt liant mai bun, capabil să concilieze popoare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
creștine, cei trei prinți aliați se consideră delegați ai Providenței pentru a guverna cele trei ramuri ale aceleiași familii: Austria, Prusia și Rusia; ei recunosc astfel că națiunea creștină din care ei și supușii lor fac parte nu are alt suveran decît pe Unicul căruia îi aparține cu adevărat puterea, [...] Divinul nostru Salvator, Iisus Christos, Verbul Suprem, dătătorul de viață!".255 Expunerea unor astfel de motive a provocat confuzie, chiar și în epocă, fiindcă acest proiect pios și incredibil de ecumenic
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care ar fi dorit să potolească rebeliunea prin forță; în cele din urmă, Franța liberală și catolică a lui Louis-Philippe își va trimite trupele pentru a constrînge imperialismul olandez să respecte doleanțele diplomaților. Culmea ironiei: belgienii își vor alege un suveran protestant în persoana lui Leopold de Saxa-Cobourg. În ciuda consecințelor sale dezastruoase, episodul polonez este mai sublim. În 1915 devenind regat autonom supus ța-rului, Polonia va intra în insurecție în toamna lui 1830, înainte ca Dieta de la Varșovia să proclame independența
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deja amputată de către Romania. Afacerea este consumată. Din 1859 cînd avea 5 milioane de locuitori, statul piemontez va avansa la 22 de milioane în anul următor. În 1861, un parlament național improvizat la Turin 265 va ratifica afacerea întronînd ca suveran pe Victor-Emanuel II, rege al Italiei "prin grația lui Dumnezeu și voința Naținunii". Nu-i mai lipsește decît orașul Roma protejat de francezi: însă războiul franco-prusian va surveni la momentul oportun pentru a-i permite să ocupe orașul sacru în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va urma, anume, agajarea sa în favoarea căpitanului Dreyfus, socialismul său individualist ce-l anunța pe cel al lui Mourier, în sfîrșit, transformarea sa patriotică și războinică simultan cu ambiguitatea crescîndă a adeziunii sale republicane, atunci cînd spune: "Poporul meu este suveranul rațiunii."288. Tocmai această ambiguitate care se va îndrepta spre credință în 1908, îl va determina să participe la exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe baza liberei determinări a locuitorilor săi și pe cheltuiala Germaniei. În sens mai larg, etica wilsoniană justifică dinainte o decolonizare avant la lettre care începe în zona posesiunilor periferice ale Rusiei. Pe scurt, ea ascunde o bombă de care suveranul britanic nu se poate feri, cu atît mai mult cu cît birocrația îl servește prost, iar Franța îl incomodează prin suprasolicitare. Propaganda militară engleză întreține dorința de independență a regimentelor minoritare ale armatei austro-ungare prin broșurile pe care le difuzează
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nenumăratelor lor consultări electorale, limbajul oamenilor politici ca și al presei atestă acest fapt. Vocabula cea mai plină de semnificație, din lexicul politic nu exaltă Republica sau Parlamentul, adică Statul sau casta profesioniștilor ce dețin puterea, ci se referă la Suveran, adică la poporul căruia, onorat astfel, i se împrumută maiestatea atribuită cîndva monarhilor absoluți. În plus, această desemnare nu se potrivește cu prejudecata care postulează sinonimia cuvintelor popor și guvernanți și care atribuie națiunii un destin sublim în ordinea universală
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Maspero, 1978, p.9-10. 81 Moujiki, oameni neînsemnați, în opoziție cu muji, războinici. 82 J. Rupnik, L'Autre Europe, Paris, Odile Jacob, 1990, p.29. 83 M. Kundera, "Un Occident kidnappé", Le Débat (27), no-iembrie 1983, p.3-22. 84 Ultimul suveran croat a murit pe cîmpul de luptă în 1097. Regatul Boemiei s-a supus Habsburgilor în 1516. Marea Polonie a dinastiei Jagellonilor a dispărut în 1572. Și, în 1687, dieta de Presburg a încredințat coroana Ungariei Habsburgilor, cu titlu ereditar
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
intelectual decât în măsura în care acea persoană consimte la aceasta. Istoria este plină de intelectuali implicați în politică, de la Platon până la Luc Ferry, și nimeni nu contestă valoarea acestor intelectuali. Au existat în istoria politică intelectuali ce au avut influențe faste asupra suveranilor, precum și intelectuali cu influențe nefaste. Dau exemple din societatea românească: prezența lui Petre Andrei la conducerea Departamentului Educației Naționale a dus la respingerea unor măsuri discriminatorii pentru elevii evrei, pentru că acesta a ales să ducă o politică după principiile la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
întemeierii unui stat16. La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în lumea eurasiatică, de la apariția asirienilor până la începuturile epocii moderne, vânătoarea constituie totodată educația prin excelență și sportul favorit al suveranilor și al aristocrațiilor militare. De altfel, prestigiul fabulos al felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos între două divinități patronatoare ale cetății, reprezentate de statuile lor sau de către suveranul - care primea titlul de soț al zeiței Inanna și îl întrupa pe Dumuzi 9 - și o hierodulă. Acest hieros gamos actualiza comuniunea dintre zei și oameni; comuniune, desigur, pasageră, dar având consecințe considerabile. Căci energia divină se revărsa direct asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după facerea omului unul din zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume și le-a desemnat drept centre de cult"10. Mai apoi, zeii s-au mulțumit să comunice direct suveranilor planul cetăților și al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeița Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) și pe un zeu care îi revelează planul templului 11. Modelele templului și cetății sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-o să-și schimbe părerea; cf. S. N. Kramer, The Sacred Marriage Rite, pp. 69 sq.; id., "Le Rite de Mariage Sacre Dumuzi-Inanna", pp. 124 sq. În lipsa vreunei indicații speciale, cităm traducerile lui Kramer publicate în acest articol. care devine astfel suveranul cetății. Inanna își proclamă cu glas înalt pasiunea și fericirea: Pășesc în bucurie! Domnul meu este vrednic de sânul sacru!". Și totuși ea presimte destinul tragic care îl așteaptă pe soțul său: "O, iubitule, bărbatul inimii mele. Te-am târât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sumero-akkadieni, a fost considerabil, căci el efectua apropierea între cele două modalități: divină și umană. Ulterior, fiecare ființă omenească putea spera să se bucure de acest privilegiu rezervat regilor. 20. Sinteza sumero-akkadiană Majoritatea cetăților-temple sumeriene au fost unite de Lugalzaggisi, suveranul din Umma, către ~ 2375. Este prima manifestare a ideii imperiale despre care avem cunoștință. O generație mai târziu, întreprinderea e repetată, cu mai mult succes, de către Sargon, regele Akkadului. Dar civilizația sumeriană și-a păstrat toate structurile. Schimbarea îi interesa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
puterii politice a Sumerului. Hărțuit la est de elamiți și la vest de amoriții care proveneau din deșertul siro-arab, imperiul se va prăbuși. Vreme de două secole, Mesopotamia va rămâne împărțită în mai multe state. De-abia către ~ 1700, Hammurabi, suveranul amorit al Babilonului, reușește să impună unitatea. El a fixat centrul imperiului mai la nord în cetatea în care era suveran. Dinastia fundată de Hammurabi, care părea atotputernică, a domnit mai puțin de un secol. Alți "barbari", kassiții, coboară din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de un mare zeu. Din acest punct de vedere există o simetrie între crearea omului și originea lumii, în ambele cazuri, materia primă este constituită din substanța unei divinități primordiale decăzute, demonizate și ucise de zeii tineri, victorioși. 22. Sacralitatea suveranului mesopotamian La Babilon, Enuma eliș era recitată în templu, în a patra zi a serbării de Anul Nou. Această sărbătoare, numită zagmuk ("începutul anului") în sumeriană și akitu în akkadiană, se desfășura în primele douăsprezece zile ale lunii Nisan. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Marduk în munte. Regele personifică zeul în bătălia împotriva lui Tiamat și în hieros gamos cu o hierodulă. Dar identificarea cu zeul nu este întotdeauna indicată: așa cum am văzut, în timpul "umilirii" sale regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și această concepție s-a menținut până la dispariția civilizației asiro-babiloniene. Sacralitatea suveranului era proclamată în multe feluri. Era numit "regele țării" (adică, al lumii) sau al "celor patru regiuni ale Universului", titluri rezervate la început zeilor 38. Ca și la ceilalți zei, o lumină supranaturală radia împrejurul capului său39, încă înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]