6,881 matches
-
umbrele Sorin Micuțiu Într-adevăr, o cină la lumina opaițului se bucura de o liniște aparte. Toată zgomoteca venită odată cu electricitatea nu invadase bordeiele. Și nici comportamentele indecente care nu mai respectă tihna și cuviința mesei nu proliferaseră. O cină tăcută, adică sobră, decentă, poate chiar austeră, era însă acompaniată de un fabulos joc de lumini, de tresăririle tainice ale minusculei feștile care însuflețeau clătinarea și coruperea umbrelor. salonul 6 - în fereastra oarbă doar flori de mucegai Corneliu Traian Atanasiu Salonul
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
Ediția nr. 1452 din 22 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când îmi amintesc acel apus, Mai simt încă fiorii săi. Căci tu lacrimi ochii ți-ai ascuns, Să nu-ți citesc trădarea-n ei. Când de mine te-ai ferit tăcut, Și-n suflet teama ai păstrat Iar tăcerea ți-a fost ca un scut, Că dragostea mea n-ai uitat. S-a așternut acum uitarea, Un covor de frunze moarte. Nu mai aud nici dezmierdarea, Din dulcile tale șoapte. De ce
VREAU SĂ TE UIT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345135_a_346464]
-
în tăceri durute Zăpezile ce-au început să cearnă. Doar Cerurile ne primesc ofranda Arce de curcubeie în cunună Cu gânduri line prinse-n flori de lună Când pe pământ mai joacă sarabanda Fals deșănțat și ură și minciuni. Trăim tăcuți, cu sufletul plângând De alb, de pace, de frumos flămând Dar ne găsim speranța-n alte lumi... Suntem destine-nțepenite-n brumă Și-n ierni pătrunse-n vieți năpăstuite Ni-s visele dorinți neîmplinite Iar noi cobaii tăi, lume nebună! Plecăm din
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
la pieptul tău sub aripi albe Al tau înger sunt și totuși... eu am frică Deși suntem Sus, de- aici tot se... cade. Când muritori eram în tristă noastră Lume Simțeam că viața era un Han de... noapte Unde- așteptăm tăcuți și fără nume Abisul...să ne-ntâmpine cu...Moarte. D.Theiss Referință Bibliografica: Han de... noapte / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate
HAN DE... NOAPTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345279_a_346608]
-
adevărata cale Noi nu știm drumul de-i cădere sau urcare! CÂND EȘTI VIOARĂ E o nemișcare în jurul nostru, stranie povară Se aude clar venind din mine cântec de vioară În seara asta nici îngerii nu vor să zboare Cerul tăcut își cerne prinosul de splendoare Cel mai sălbatec vuet e în noi, delirant Ne înalță și ne pierde în depărtare,în neant Înaripate amurguri ne traverseaza-n fruct Cu nemărginirea simt iar că mă înfrupt În sângele tânăr ne dansează
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
Îngerilor, Al dragostei, departe de Valea Plângerilor Ai plecat eroic să dezrădăcinezi neputința Ce copleșește mintea, ce învăluie ființa Sângele tău se pregătește să primească Zori blânzi ca de chemare împărătească ! Cu suferință și izbânzi te zidești în ritual Urmezi tăcut cărarea ta spre arcul sideral! RECUNOAȘTERE Dimineața aceasta azurie ești Tu Obsedantul, Prealuminatul meu zeu, Adierea aceasta este suflul Tău Care mă învăluie cu șoaptele neauzite Ale îngerilor! acest luminiș al pădurii Este o parte din lumina Ta, Mărite, Mă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
de unde plecam euforic dimineața, nu fără un grad cam ridicat de alcoolemie în sânge ca să nu mai adaug doza de extasy plus whisky, nelipsite. Nea Vasile, șoferul, stătea ca un câine bătut în mașină și mă aștepta de fiecare dată. Tăcut, singur și discret, el nu crâcnea și din „domnișorule Eduard” nu mă mai scotea. Uneori, ca să-mi bat joc de el, îi spuneam: - Vasea, ia stai tu în cap și cântă „cucurigu”! Și el se așeza în cap și cânta
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
frânge și-n amintirea serii Un vis și-o primăvară vor mai stârni ecou... Și nu mă plângeți, frunze și muguri ne-nfloriți Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri și nemărturisiți Niciunei morți tăcute, niciunui tainic chin... Referință Bibliografică: Zvâcnire nouă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345335_a_346664]
-
și îmi vine S-arunc din calendare, cu destine; Iar lacrimile să le șterg din gene Și să-nfloresc iubire prin poiene... Și ierbii să-i descânt și să-i dezmierd În seve, rătăcirea...și să-mi pierd Prin verdele tăcut, toți pașii muți Și tu să mă primești, să mă asculți Cum muguri albi se-ntorc să te îmbrace În primăveri desculțe...și cojoace; Să le-aruncăm de dincolo de iarnă Și peste noi, ploi de iubiri să cearnă... Tu să
CÂND PRIMĂVERI PE SUB CIREŞI SE-NCHINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345334_a_346663]
-
cum este acuma viața pe Pământ Cum oamenii sunt tot săraci și goi Unii sunt bolnavi, alții se cred strigoi Rătăcesc printre numeroși nebuni Uitând de obiceiurile din străbuni Copiii umblă singuri, nefiresc și-s rupți Pe lângă câini înfometați, moșnegi tăcuți. Se duc, dispar cum piere în depărtare un sat Mor pe drumuri înstrăinați, de Tine n-au aflat! CONTEMPLARE (Părintelui Gherontie Puiu) Doamne! Din dragostea Ta dumnezeiască Răsar și cresc munții și faci să se ivească Un lung convoi de
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
fluturi ușor pe lângă geana răsăritului și asfințitului este un adevărat Rai. De fapt, cred că inspirat de ele s-a și născut povestea acestui tărâm. Este un val al fericirii de nedescris în cuvinte! Pătrunzi în dantelăria cerului cu sufletul tăcut, mut de emoție, aproape făcând reverență în fața acestor imagini. Sunt trăiri răscolitoare, îți vine să nu mai cobori de acolo, să oprești timpul și să te contopești cu cerul. Sunt mii de culori ce ți se revarsă în suflet și-
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
cu alta, examinându-le și infuzându-le cu impresii și emoții. Bărbații însă sunt diferiți. Ei își împărtășesc experiențele împărtășind o activitate. Este exact ceea ce așteaptă bărbații ca soțiile să facă. De ce oare le place bărbaților acest tip de relaționare tăcută umăr-lângă-umăr cu soțiile lor?. Nu știu exact de ce, însă cred ca tine de diferența esențială dintre cei doi. V-aduceți aminte? Ea este roz, el este albastru. Atunci când tu interpretezi totul în jurul tău (lumea) numai prin culoarea roz, ceva îți
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DEAJUNS IV de IONEL CADAR în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345340_a_346669]
-
umăr. Atunci când soțul vă cheamă să fiți cu el și voi onorați această chemare, vorbind foarte puțin sau chiar deloc, veți vedea câtă energie pozitivă se naște. Dacă ați observat că soțul dvs. s-a îndepărtat puțin și este mai tăcut, modalitatea cea mai eficientă de al scoate din această pasă este pur și simplu prin a fi cu el în timpul unei anumite activități pe care el o face. Nu vorbiți! Doar stați cu el! Faceți de mai multe ori acest
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DEAJUNS IV de IONEL CADAR în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345340_a_346669]
-
ocrotesc ascunzându-le de... grabă Timpului. El, Timpul...este dușmanul viselor mele. Le atacă cu avalanșă de neoprit a secundelor ... ce dau sä explodeze... Liniștea ce o simt înaintea erupției îmi atacă visele, ingropându-mi speranțele sub avalanșă plină de... timp, tăcută și amenințătoare... În ultima secundă... îmi trimit gîndul de la mine...îi redau libertatea... Viața... își are existența uneori într-o singură boare... näscută dintr-o singură vibrație... Ea... este în mîna Timpului care într-o singură secundă, poate hotărî direcția
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
își satisfac patimile în mod lent, sunt desfrânați fără a cădea în trivialitate, beau țuică și șampanie, dar cu gesturi măsurate, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Ei își presară chefurile cu visuri melodice, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți spre ținuturi îndepărtate. Pașadia este „jucător frumos, crai ahtiat, băutor măreț.” El descinde „ din oameni cu vază și stare”, rămânând „ tot așa de măreț în vițiu ca și în virtute”. Pantazi este și el de viță nobilă
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
ca o cometă, ca un urs greoi, ar putea uimi ochiul; cuvintele mele sunt ca munții, ca stâncile sunt. În grădinile suspendate ale poetului, „în totala ei libertate,/ seara își sună bănuții copacilor,/ și apa verde-i/ o iarbă rece,/ tăcută/ și fără nădejde;// prin singurătatea închizându-se-n sine,/ pentru ora vânătorii/ din țesuturile ei moarte, / floarea învie;// în așteptare,/ semințele înving gravitația/ pentru viața plantelor de azi și de mâine.” „Pete de iarbă au răsărit după ploaie” se intitulează
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
Coboară din nou din „grădinile sale suspendate”, Lazăr Lădariu, același, și totuși altul, în „Secunda sa de pământ”: „Să ascult cântecul unic la munte am venit cu inima-ntreagă, măr rotund pulsându-mi în carne; la piatră am venit, mai tăcut ca niciodată, să învăț lecția cufundării în cuvântul fără întoarceri; pe câmp am ieșit cu tot alfabetul germinației, să cunosc respirația acelui mesteacăn; pentru o gură de aer muntelui, pietrei, câmpului le dăruiesc acum secunda mea de pământ. Secunda ce
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său Se răspândea în voie, degeaba păstorul încerca să se apropie de acel trandafir, el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său Se răspândea în voie, degeaba păstorul încerca să se apropie de acel trandafir, el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iubirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul, Ce dă alt sens mărturisirii, Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții când zefirii Învăluie călduț pământul Și intri în valsul fericirii Grăbit-abandonând veșmântul, Pe buze-ți simt sărat sărutul. Îndemn, ție... Lasă
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
fel de răutăți. Și se mai lua câteodată după ei, băgându-i în sperieți. Dar atât.....ce era de fapt în sufletul lui, n-a știut nimeni niciodată! Sau poate, atunci, când și-a dat ultima suflare, printre colocatarii lui tăcuți, o fi încredințat vreunuia dintre ei vreo mare taină. Cert este că nici până în ziua de azi,nu a fost trădat. Dar nici uitat! A fost și este un etalon, termen de comparație în multe situații. Doamne,...ce e viața
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
Acasa > Poezie > Familie > E TIMPUL SĂ REVII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când ai plecat plângeau copacii cu frunzulițe încă verzi, Plângea măicuța noastră-n tindă, tăcută, ca să nu o vezi... Iar tata -ngândurat stătea sub mărul nostru de la poartă, În ochii lui păreau că plâng, și sufletul, și a lui soartă. Erai prea tânăr să-nțelegi, cum e să îți petreci copilul, Priveai zâmbind spre alte
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
crescut un tei, ce înflorește mândru-n vară, Sub el te-așteaptă ai noști părinți, să vii din când în când în țară... La început era plăpând cum erai tu-n a ta pruncie, Acum sub umbra lui se-nalță, tăcut și un butuc de vie... Tăicuța a făcut la poartă o bancă mare și înaltă, Acolo la apus se-așază și-l văd în depărtări cum cată... Tresare-ncet când tu îl suni și-ncearcă vesel să-ți răspundă Că
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
atâta cădere de frunze în toamnă Plâns este cerul cu lacrimi de ploi Doamne, toți norii cei grei se destramă Tu ce-ai rânduit pentru noi? Vara e dusă, pustia ne cheamă Trec oile blânde în turmă Doamne, în mersul tăcut mi-este teamă Că-s mielul cel slab de pe urmă. Tu-n suliți aprinse cobori solii nopții Veacul e orb de-atâtea ispite, Păstorii sânt singuri sub streașina porții Cu umbrele lor obosite. E-atâta cădere de frunze în toamnă
MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376920_a_378249]
-
Parcă este la ea acasă. E grozavă! Am fost orb până acum? De ce o vedeam eu rece, distantă, preocupată de gânduri pe care nu le dezvăluia? Cred că eu am greșit... Nu i-am oferit cadrul necesar, am fost poate tăcut ori ursuz..., nu am știut să creez atmosferă”, încerca el să descopere cauza unei prietenii exagerat de convenționale. Nu ne-am întâlnit prea des și nici nu aveam timp să tăifăsuim. Iată cât de repede se acomodează! Hm! Eu am
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]