3,383 matches
-
Și în veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe drept comun și i-o’ comutat pedeapsa la politici, că taică-său o fost plutonier, tehnician veterinar. Acuma cu ce-o fost el vinovat că taică său o fost plutonier? Asta nu înțeleg! Și zice într-o zi cătră mine: Mă, eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție. Eu n-aveam cojoc, aveam numa’ un pulover, că era primăvară, da
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o să ne ducă la lucru obligatoriu. Când deodată eram în celulă doi inși, unul Orban Petre și eu. Lu’ ăsta i-o fost condamnat la moarte tata și sora, și s-o tot interesat săracu’ dacă n-am auzit de taică-său. Păi n-am auzit, că numa’ așa puteam auzi dacă îl băga în cameră la noi în Galați sau în Jilava, sau dam peste el, sau mă rog... Și odată deschide gardianul ușa la celulă... Noi la ofițerii ăștia
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acasă. Și câți or fost în curte cu hohot o’ plâns toți. Și am corespondat cu el, și mi-o zis că o fost la el în curte catastrofă. Când o ajuns acasă nu l-o mai apucat decât pe taică-sau în viață, că mamă-sa o murit. Apăi mi-o scris că s-o însurat. Și mă gândeam așa întru mine: Mă Suciule, numa’ asta ți-o lipsi, mă. Da’ poate că și-o fi găsit o femeie care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Păi doamnă, dumneavoastră nu vedeți de une’ vin eu? De un’ să am io bani? N-am! Și n-a vrut să-mi dea bilet și m-a auzit un moș, un bătrân care stătea pe-o bancă acolo: Ce taică, ce s-a întâmplat? Zâc: Uite, nu vrea să-mi dea bilet, că e rupt banu’ ăsta. Ia taică de la mine un franc! Și mi-a dat un leu de mi-a dat asta bilet... Și așa am ajuns în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a vrut să-mi dea bilet și m-a auzit un moș, un bătrân care stătea pe-o bancă acolo: Ce taică, ce s-a întâmplat? Zâc: Uite, nu vrea să-mi dea bilet, că e rupt banu’ ăsta. Ia taică de la mine un franc! Și mi-a dat un leu de mi-a dat asta bilet... Și așa am ajuns în București... E, da’ am scurtat povestea și nu v-am spus... În colonie la noi, în brigadă cu mine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din București. Virgil Gh. Nicolaescu, învățător, director la Școala generală din Priboiu-Tatarani, județul Dîmbovița. Precub P. Român, învățător la Liceul din Tîrgu Lapus, județul Maramureș. Sogfia D. Slupa, învățătoare la Școala generală nr. 2 din Lugoj, județul Timiș. Gheorghe D. Taica, învățător, director adjunct la Liceul din Baia de Aries, județul Albă. Gheorghe I. Vulpe, învățător la Școala generală nr. 6 din Constantă. Articolul 5 Se conferă titlul de Educatoare emerita a Republicii Socialiste România tovarășelor: Maria F. Etodiresei, educatoare, inspectoare
DECRET nr. 258 din 28 iunie 1972 privind conferirea de titluri ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învăţămîntul de toate gradele, cu prilejul zilei de 30 iunie - "Ziua invatatorului". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128120_a_129449]
-
aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete denumind jocuri sportive: atletism, gimnastică, fotbal, tenis etc.; • substantive comune sau proprii, denumind „obiecte” unice: lună, soare, ecuator, Jupiter, Neptun, Mihai, Dana, Florența, Roma, Paris etc.; • substantive comune adresative: bade, taică, nene; • substantive calificative, comune sau proprii, precum setilă, flămânzilă, gerilă, michiduță, ochilă, păcală, tândală, prâslea etc.16 Substantivele defective de singular formează subclasa substantivelor pluralia tantum, în care se cuprind: • substantive colective: câlți, icre, moaște etc.; • substantive comune denumind obiecte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țara Nu mai găsește, parecă,-nțeles” (T. Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... ” (I.L.Caragiale), „Cine era să plătească? taica?.” (I.L.Caragiale), „Iată îndărătul palatului Puntea suspinelor pe care treceau cei ce n-aveau să se mai întoarcă niciodată.” (N.D. Cocea, p. 270) „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voiau să mă exmatriculeze. C.Ș.: De ce? A.B.: În perioada respectivă tata era foarte bolnav, intoxicat cu plumb. Și nu voia să meargă la doctor decât cu mine. Așa că, atunci când mi-a dat mama telefon, „Vino să mergi cu taică-tău la doctor!”, m-am dus imediat acasă. Când am ajuns, tata era pe prispă și mi-a zis: „Lasă-mă tu pe mine și vezi de vacă”. M-am dus în grajd și am văzut că avea o reacție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
niște tăurași ca să-i creștem.” Așa am început cu zootehnia. El îmi vânduse o vițică. M-am dus la târg la Smîrdioasa și am cumpărat 15 tăurași. Mă mai duc o dată și nu mai găsesc. Mă oprește un moșulică: “Băi taică, ia de la mine, bre, vițica asta! Am baba bolnavă”. Și m-am înduioșat și am luat-o. Eu nu știam nici diferența dintre vițică și tăuraș, în ce ritm crește în greutate fiecare. Am mai luat și altele și am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Călărași Inginer Ion.V. Cristea. (1920 - 1996) O zicală românească, spune, că dacă n-ai văzut Arcul de Triumf, degeaba ai venit în București. Același lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
n-ai văzut Arcul de Triumf, degeaba ai venit în București. Același lucru se poate spune și despre Oltenița. Nu lai cunoscut sau nu ai auzit de Taica, degeaba ai venit la Oltenița. Lăsând la o parte latura anecdotică, despre Taica, alias Ion. V. Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar gospodăresc. Mai
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
Cristea, se pot spune multe lucruri, unele la superlativ. Deși era cunoscut ca un om simplu, fără o pregătire intelectuală temeinică, acest om a făcut din Oltenița un oraș înfloritor, atât economic, dar și edilitar gospodăresc. Mai mult decât atât, Taica, s-a implicat și în activitățile sportive ale orașului. În perioada 1970 - 1985, echipa Șantierului Naval Oltenița lupta să promoveze în Divizia Națională, fiind aproape mereu pe primele locuri în Divizia B. Mai mult, în Oltenița era și o formație
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
asemenea acasă și care, mut de uimire, nu mai știa ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nu mă ucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cu ei, mîngîindu-mă, tata tăie coada și cleștii scorpionului. După ce trecu primejdia, taică-meu socoti că toată întîmplarea era un semn de noroc". Această scenă, agitată și dramatică, se desfășoară în totalitate în sînul familiei. Cînd prinde scorpionul, copilul nu are nici o clipă ideea că este un animal periculos: e un mic rac
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
chiar dacă nu de factura celei a autorului Istoriei literaturii romîne de la început pînă azi. Cînd i-am luat interviul în 1981, puțin înainte de centenarul poetului, Agatha Grigorescu Bacovia mi-a spus, la un moment dat, că Briel seamănă leit cu taică-su. Or, „Briel” nu m-a stimulat niciodată să-i dau atenția pe care, neîndoielnic, o merita. Cred deci că a fost mai bine că nu l-am cunoscut direct pe Bacovia. Dacă s-ar fi întîmplat, ar fi trebuit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noblețea și, uneori, sacrificiul lor. Eroismul lor se manifestă între provocarea adresată societății și acceptarea constrângerilor sociale. Nici unii dintre ei nu sunt burghezi, care apar lași, egoiști și plini de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut loc. Personajele lui sunt victimele propriilor iluzii: Emma și iubirile ei, Charles și iubirea pentru Emma, Frédéric și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Exacta pană a cronicarului, reluată în superbul eseu despre munteni scris de boierul moldovean Alecu Paleologu, ne dă cheia ADN-ului bucureștean așa cum este el dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta. Că nu degeaba blestemul tradițional al românului a fost, de secole, cel plasat de noi, din motive stilistice și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și "proaspete" să-i fie, de acum înainte, plătite din bani publici, de CNC, că s-o fi săturat și bietul taică-su de atâtea facturi la creație. Că ieșea mai ieftin cu un Bamboo și o nară de "albă ca zăpada" pe zi! 29 ianuarie 2010 După frigul usturător de minus 30 de grade și atmosfera post cataclism care învăluie orașul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au mutat din casa de pe Socola, unde aveam și curte, și grajd, și o grădină lăsată în paragină, doar cu câteva straturi de zarzavaturi... (Venisem acolo cu cățel și cu purcel, la propriu... și cu o vacă... de la Belcești, unde taică-meu fusese șef de haltă, iar maică-mea învățătoare...Ă Au găsit câteva camere cu chirie chiar în centru, pe Dobrogeanu Gherea (actual I.C. Brătianuă, într-o clădire naționalizată, cu o curte interioară (fusese acolo cândva un fel de restaurant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și mă întreba ce mai fac ori de câte ori treceam prin fața ei. Pe urmă, student fiind, m-a și invitat să-i văd odaia și să-i admir și folosesc farmecele... până ce maică-mea, aflând de popasurile mele, l-a rugat pe taică-meu să îmi atragă atenția că s-ar putea să capăt vreo boală destul de urâtă... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Clona Șeherezadei Sunt la modă clonele și propunerile de clone, așa încât încerc să mă adaptez întrucâtva. O singură clonă aș accepta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Milcovelul aproape că, în mod normal, nici nu există. Dar să nu anticipez. Eram la Mera, satul copilăriei lui Bris (prietenul meu care a fost la „Noră pentru mama“). Ploua. Stăteam împreună pe prispă, uitându-ne în ploaie. Și vine taică-su să ne cheme să privim Milcovul. N-am înțeles exact în ce constă spectacolul, dar ne-am dus. Mai mulți consăteni au alergat să-și adune animalele priponite la albie. Ne-am așezat pe un pod dintre Moldova și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
la conducere. Masa e fără nici o foaie pe dânsa. Scaunele, și ele parcă sunt părăsite definitiv. E clar, acolo nu se mai face corectură. Momentul greu e când încerc să anunț acasă că nu mai am serviciu. Explic (apare și taică-meu!) că mă obișnuisem, că vreau să bat la mașina de scris o carte. Și, uite, tocmai acum mi s-a terminat teancul de file albe. Mă gândesc că voi continua, dar nu am bani pentru colile de hârtie. (Vizualizez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
chiștoace umede, culese chiar din closetul infernal al haltei din Belcești. M-a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică-meu... După ce m-a bătut (în prezența a mai multor rude oploșite la noi din cauza foametei!Ă, m-am dus în curtea din spatele haltei și am fumat pe îndelete o țigară adevărată, albă, lungă, luată din sat, de la un mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
le da (ziceam că sunt pentru acari!Ă în schimbul unor ouă furate de mine din cuibarele găinilor, de prin grajdul construit din scânduri proaspete, parfumate... Să nu uit de a doua, și ultima bătaie, cu cureaua, scoasă cu satisfacție de taică-meu de la betelia pantalonilor... Eram prin clasa a șasea, la Iași acum, și venisem pentru prima dată târziu acasă, de fapt pe la nouă și ceva... Atunci tocmai săvârșisem o năzdrăvănie amoroasă, dar naivă, cu fosta mea instructoare de pioneri, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nu mă deslipeam de scaun. Și iar am dus-o până la capăt. Acolo figura s-a repetat, ne-am reîntors cu același tramvai... Și iar eu cu dânsa până la periferie... A râs, a zis: Gata! Și m-am reîntors singur. Taică-meu, probabil împins de mama, mă aștepta la ușă. Mi-a ars vreo 2-3 curele la fundul gol. Și... același efect contrariu! Am ieșit pe balconul interior, ce da spre curte, și am început să fluier fericit... cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]