14,658 matches
-
cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama că nu putea să lase femeia tulburată din fața ei singură într-un taxi. Trebuia s-o conducă acasă; îi datora măcar atâta lucru. Fran se gândi la minutele care se scurgeau. Curând Jack avea să plece de la bar, iar ea era prinsă aici, cu această Camilla cuprinsă de isterie. Se simți rușinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după Jack prin bar. Nu era acolo. — A plecat acum un sfert de oră, răspunse barmanul amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără de-o frumusețe izbitoare, îmbrăcată în negru, cu părul negru tuns scurt, în mod vădit abia îndurându-se să se desprindă de bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și-l sărută. Fran simți că-i sare inima din piept când recunoscu chipul de ștrengăriță al lui Carrie Allen. Fran își ridică gulerul hainei pentru a nu fi observată când se uită să vadă cine era cealaltă persoană. Fereastra taxiului se lăsă în jos și, pentru o clipă, se ivi un chip. Bărbatul din taxi era Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ștrengăriță al lui Carrie Allen. Fran își ridică gulerul hainei pentru a nu fi observată când se uită să vadă cine era cealaltă persoană. Fereastra taxiului se lăsă în jos și, pentru o clipă, se ivi un chip. Bărbatul din taxi era Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence îl ura pe Jack. Faptul că Jack cunoștea atât de bine clinica. Cu Laurence avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe sfântul patron al fertilității, pe doctorul căruia îi păsa doar de binele pacientelor, când de fapt n-avea nici un fel de rezerve în a se culca cu una dintre ele. Fran păși în lumină chiar în clipa când demara taxiul. Pentru o fracțiune de secundă privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence. El fu primul care întoarse capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privirea ei o întâlni pe-a lui Laurence. El fu primul care întoarse capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la câțiva metri mai încolo, în timp ce taxiul în care se afla Laurence dispărea. Halal ziaristă! Nu te ducea cu preșul, apropo. Chiar credea că e îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu, eu îl înțeleg mai bine. — Cum rămâne cu Jack în toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată viața mea să tai o găină; eu aveam oroare de sânge. Mi-am făcut tot felul de scenarii de astea: să iau taxiuri, ca să nu mă miroasă câinele. Am aruncat-o în Dunăre. Deci la mine-n casă n-a mai rămas nimic; am dus tot la Dunăre și am aruncat în zona vasului Libertatea, dacă știți. Era un vapor care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
El avea cinșpe ani atuncea. Și ne-a băgat pe o stradă la bază, la Progresu’, lângă baza de cereale, cu circulația, mașina circulației. Că ea ne-a arestat - nu ne-a arestat nimeni altcineva. Și, în spate, vine cu taxiul familia mortului: „Mânca-v-aș sufletul vostru, dacă voi rezolvați cazul ăsta, aveți un cadou frumos de la mine“. Și scoate de-aici-șa un teanc de dolari sau ce... dolari, că era verzi și l-a dat la milițieni. M-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îmbrăcați curați. Că-i plăteam pe ăia - zece-cinșpe mii. Pe aurolaci. Ei tăia. Întâi îi ardeam. Îi dădeam foc, că are cauciucul ăla grosu’. Are două rânduri... de fapt, trei. Ardea alea, strângea sârmele și le băga acolo. Ori luam taxiul și plecam cu taxiul. Furam de stingeam; nu iertam nimic. Și geamuri de la seră. Da’ alea nu furam să le vând. D-alea furam pentru mine. Le-aduceam, le puneam acasă. Nu vindeam. Dar mult... tablă galvanizată, motoare, turbine, pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plăteam pe ăia - zece-cinșpe mii. Pe aurolaci. Ei tăia. Întâi îi ardeam. Îi dădeam foc, că are cauciucul ăla grosu’. Are două rânduri... de fapt, trei. Ardea alea, strângea sârmele și le băga acolo. Ori luam taxiul și plecam cu taxiul. Furam de stingeam; nu iertam nimic. Și geamuri de la seră. Da’ alea nu furam să le vând. D-alea furam pentru mine. Le-aduceam, le puneam acasă. Nu vindeam. Dar mult... tablă galvanizată, motoare, turbine, pompe de injecție. Da, motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Merg tare încet autobuzele astea. N-am nici un ban, așa că, din partea mea, putem merge și pe jos. Astăzi, mai mult ca oricând, nu avea nici un chef să se certe cu el. Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
merge și pe jos. Astăzi, mai mult ca oricând, nu avea nici un chef să se certe cu el. Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Deși nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind din taxi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind din taxi. Dar vaporul cel verde pe care Tomoe l-a luat drept Vietnam, era vasul petrolier olandez Jepsen Marx. În spatele lui, cargobotul de opt-nouă mii de tone, Santosu-maru, cu steagul arborat la catarg, încărca marfă. — Ești sigur că ăsta-i debarcaderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în șoaptă. Gaston nu a înțeles ce-a spus fata. Dacă l-ar lăsa în seama ei, ar scăpa ea repede de el. Takamori, râzând, îi răspunse simplu: — Cum, nu știi? Mai întâi trecem de vamă și apoi luăm un taxi. Ai grijă să plătești, bine? Tare ar fi avut Tomoe poftă să-i ardă un șut. — Gaston. — Da. — Îmi înțelegi japoneza? — Da. Da. — Atunci hai să ieșim de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îl săgeta cu privirea pe Takamori, gata-gata să dea toată vina pe el. De fapt, mânia ei nu era pe de-a-ntregul nejustificată. Nenorocirile cu Gaston începuseră chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
chiar din ziua sosirii. După ce au părăsit vaporul, Tomoe a consimțit să plătească taxiul, deși deloc încântată de faptul că trebuie să scoată iar o groază de bani din buzunar pentru acel vagabond care le-a picat pe cap. În taxi, Gaston s-a comportat ca un copil de trei ani. Nu s-a mai dezlipit de fereastră, fascinat de peisajul pe care i-l oferea Yokohama primăvara. Takamori încerca să-i explice câte ceva: — Gaston, aici e Ise Sagichō... Aia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
orașului său. Cu un zâmbet idiot pe fața lui de cal, Gaston s-a întors spre Tomoe și i-a arătat cu degetul un grup de copii care se duelau cu niște bețe. — Copii-san! — Poftim? a întrebat Tomoe. — Copii-san. — Da Taxiul a dat colțul și a speriat un câine vagabond care făcea pipi lângă un stâlp de telegraf. Câinele a zbughit-o. Ce putea ea să facă decât să dea din cap și să spună „da“? — Câine-san... periculos. — Da, e periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimic. Takamori n-a prea vorbit în drum spre casă. Avea și el mustrări de conștiință, la fel ca și unii dintre japonezii care priviseră scena dinainte. De ce l-au lăsat pe Gaston și au fugit? Tomoe, privind prin fereastra taxiului la luminile neonului, gândea: „Să plângi in halul ăsta... om în toată firea. N-are pic de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bijuterii în noapte, Gaston a dat colțul și-a luat-o spre est. Nu putea să se urce în tren pentru că nu i se dădea voie cu câinele, iar punga lui subțire nu-i permitea luxul de-a lua un taxi. Nu l-a lăsat inima să părăsească animalul. Gaston, care avea atât de puține lucruri cu care să se poată lăuda, se mândrea cu rezistența lui la mers pe jos pe distanțe lungi. Cel mai important lucru era acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
are nici el mult de trăit. Întinde-o repede de-aici. Gaston rămase mut de uimire. — Bate-l! Cară-te! Nu mai ai nici o secundă de pierdut. Scapă cum poți. Fugi din casă până în strada principală, unde poți lua un taxi. Mai ai cei trei mii de yeni? Femeia și-a amintit de portofelul lui Gaston. — Urcă-te în taxi și spune-i șoferului „Shibuya“. Când ajungi acolo, du-te imediat la sensei și spune-i că te-a prins Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-te! Nu mai ai nici o secundă de pierdut. Scapă cum poți. Fugi din casă până în strada principală, unde poți lua un taxi. Mai ai cei trei mii de yeni? Femeia și-a amintit de portofelul lui Gaston. — Urcă-te în taxi și spune-i șoferului „Shibuya“. Când ajungi acolo, du-te imediat la sensei și spune-i că te-a prins Endō. — Da. Gaston a dat din cap. Femeia a simțit apropiindu-se pericolul și s-a întrerupt brusc. Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Hibiya și s-a îndreptat spre hotelul Nikkatsu. Deși plouase dimineață, cerul era acum senin și trotuarele umede reflectau razele strălucitoare ale soarelui. Ferestrele clădirilor sclipeau. Străini și japonezi, cu documente și serviete în mâini, se îndreptau spre serviciu. Un taxi se opri, scăpă de pasager și luă altul în loc. Începea o nouă zi... plină, ca toate celelalte. Tomoe trebuia să se întâlnească cu Ōkuma la cafeneaua de la subsolul hotelului Nikkatsu. Sosea din străinătate, la aeroportul Haneda, un oaspete influent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din gară. Hai să vedem! Araki Mataemon... Da, așa e, Araki Mataemon. — Ce-i ăla? Sună foarte ciudat. — E numele unui han. Nu e pe hartă. Cred că nu-i prea cunoscut. Când au spus numele hanului unui șofer de taxi pe care l-au luat din fața gării, acesta știa despre ce era vorba. Au urcat în taxi și șoferul le-a vorbit, nu în dialectul Tōhoku, ci în japoneza standard din Tokyo, de care era foarte mândru. — Sunteți din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ciudat. — E numele unui han. Nu e pe hartă. Cred că nu-i prea cunoscut. Când au spus numele hanului unui șofer de taxi pe care l-au luat din fața gării, acesta știa despre ce era vorba. Au urcat în taxi și șoferul le-a vorbit, nu în dialectul Tōhoku, ci în japoneza standard din Tokyo, de care era foarte mândru. — Sunteți din Tokyo, nu? Am locuit și eu în Tokyo. Înțelegeți dialectul Tōhoku? Am avut mult de furcă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]