5,751 matches
-
ieși, în deceniul șase, din singurul institut de teatru al țării! Studenții de azi ar face bine să afle că iluștrii lor înaintași au avut și probleme mult mai grave decît ocuparea unui post pe o scenă din Capitală. Era teroarea poliției politice, era nesiguranța în ziua de mîine, mai era sabotarea chestiunilor profesionale de către șefii de cadre: te puteai trezi, peste noapte, ridicat de Securitate sau implicat în înscenări care-ți puteau distruge cariera. O bună parte din personajele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în criza ce survine șocului prilejuit de moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și, disproporționată, forța care se opune relativului echilibru dobîndit. Copilul primește iluminarea: "...pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gîndurile ca un neașteptat răsărit de soare... Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui." Aceeași fascinație dublată de teroare, pe care Aposol le-a mai resimțit, îngemănate, în momentele cheie ale istoriei lui, se exprimă direct aici. Nu este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spaima, prin a-și uita mînia, în îmbrățișarea hipnotică a suprarealității care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere. Încremenit de revelația dumnezeirii, iluminat, străbătut de lumina ochilor de sub ștreang, "învins" de orbitorul fascicul uriaș, "ca un neașteptat răsărit de soare", Apostol resimte forța transcendentă care-l supune. IMAGINARUL
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
singur, Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag uitat în câmpie..." Sacrul se confundă cu profanul (Belșug), fiorul erotic amintește de Zburătorul heliadesc (Lingoare), plasticitatea viziunii este remarcabilă în contacte afective (Creion). Spaima este de ordin pur intelectual. În Duhovnicească ne întâmpină teroarea existențială, haosul apocaliptic: "toți au plecat", "toți au murit de tot". Însetat de absolut, poetul caută divinitatea în natură "printre stele", "printre pești", febril, dorind o dovadă materială: "Vreau să te pipăi și să urlu: Este! " În ultimii Psalmi se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sfâșietor de trist. În poezia Plumb, cuvântul "plumb" sugerează apăsarea grea, telurică; în cavou doarme "amorul" "întors", "cu aripi de plumb". În Lacustră, lumea concretă dispare, și rămâne în loc "un gol istoric" și o locuință lacustră, în care poetul trăiește teroarea umidității și singurătății: "De-atâtea nopți aud plouând.../ Tot tresărind, tot așteptând.../ Sunt singur, și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre". Uneori, sunetul tălăngii se asociază ploii care provoacă nevroze (Plouă), ninsoarea se împreună cu ploaia, copiii sunt galbeni și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Harap-Alb, prin cuvintele fetelor Împăratului Verde, care constată că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos, decât Spânul. Caracterizarea Spânului Spânul este un personaj negativ, care întruchipează forțele răului, care produce teroare, violență, răutate, este perfid și caută să câștige prin înșelăciune, așa cum rezultă din caracterizarea directă făcută de autor și din caracterizarea indirectă. Acesta este "un om spân" (nu-i crește barba), "om însemnat", periculos: "De obicei, aceștia sunt răi, cruzi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că s-a înșelat asupra soției și asupra prietenului său care acceptă să-i ia funcția, după ce el fusese destituit. Eroul a devenit un om de rând și se autodisprețuiește, într-o Veneție ajunsă în pragul prăbușirii, unde "domnește numai teroarea inchizitorilor și legea plăcerii". Având o descendență picarescă, Pietro Gralla a fost corsar, rob la galeră, sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitul fericirii prin iubire" care "i-ar putea integra ființa în gândirea cosmică". Exegeții vorbesc despre "noua gnoză", în jurul căreia teoretizează Victor Petrini, gnoză care ar putea elibera omul de "neliniștea cosmică". Protagonistul găsește în iubire forța de a înfrunta teroarea realului, adică exprimarea în concret a terorii istoriei, care subminează demnitatea umană. Căutând explicația eșecului său în diferite momente existențiale și înțelegerea cauzelor care au pus în mișcare mecanismul, eroul romanului Cel mai iubit dintre pământeni a cunoscut iubirea, detenția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
putea integra ființa în gândirea cosmică". Exegeții vorbesc despre "noua gnoză", în jurul căreia teoretizează Victor Petrini, gnoză care ar putea elibera omul de "neliniștea cosmică". Protagonistul găsește în iubire forța de a înfrunta teroarea realului, adică exprimarea în concret a terorii istoriei, care subminează demnitatea umană. Căutând explicația eșecului său în diferite momente existențiale și înțelegerea cauzelor care au pus în mișcare mecanismul, eroul romanului Cel mai iubit dintre pământeni a cunoscut iubirea, detenția, umilința. Acuzat de relații cu "sumanele negre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost prins Alecu Ruset, "Domnul avu un râs silnic", "simți înfiorarea bucuriei" și își pregăti buzduganul cel mic pentru a-l ucide pe beizade. El este "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natură și tradiție" (N. Manolescu). De-atâta teroare și prefăcătorie, domnitorul nu este iubit nici de oamenii simpli, nici de boieri. Într-o atmosferă apăsătoare, Duca-Vodă se dovedește a fi viclean și răzbunător, care știe să mânuiască, de multe ori, cu abilitate, intriga. Având încredere doar în propria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îi era supusă, domnița nu-i ieșea din cuvânt, iar cei sărmani, din afara curții, murmurau cu tristețe, că în țara lui Duca-Vodă "nu-i nimic sigur decât birul și moartea". Boierii vedeau Moldova ca pe un spațiu al intrigilor, al terorii și execuțiilor sângeroase, unde domnitorul recunoaște "eu în puțini am încredere", n-are somn, este copleșit de coșmaruri, sub o zodie nefastă: "Zodia Cancerului". Hanu Ancuței Observația realistă, limba deosebită, efectele stilistice, cadrul de legendă fac din Hanu Ancuței o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu-și permitea să fie văzută la dis cotecă, a stat vreo cinci ore cu el în spatele unor clădiri. Deși îi era scârbă, frică și rușine, a făcut un sex oral stângaci cu acel băiat, pentru a răzbuna anii de teroare părintească, rămânând totuși virgină (avea 23 de ani). Curând, un băiat deosebit s-a ivit în viața ei; l-a prezentat părinților și, tocmai când aceștia păreau că-l acceptă, el a început să-i facă scene de gelozie extremă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
martie 1990) p. 1, 2 PRO MEMORIA Ne-a fost dat să regăsim ritmul lumii la un ceas de solstițiu, care era totodată și unul crepuscular, de inevitabilă scadență a regimului adus cu forța și menținut, decenii în șir, prin teroare. Impresia de miracol era aproape unanimă, deși atâtea semne prevestiseră o iminentă schimbare. Se va ști, în timp, că rezistența anticomunistă a fost mai fermă decât s-a crezut și că renașterea pe care o trăim azi a fost alimentată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care a produs noi tensiuni și în cele din urmă un alt război mare, ale cărui consecințe dramatice se cunosc. Divizată în două lagăre, cu supraputeri deținătoare de armament atomic, lumea a trăit, decenii în șir, coșmarul unui echilibru al terorii, întemeiat pe amenințarea cu distrugerea planetei însăși. Cataclismul a fost nu o dată iminent. Un echilibru bipartit, ca acela impus de ultima conflagrație mondială, e întotdeauna fragil. Un altul mai sigur, mai durabil, se cuvenea pus la lucru. Conferința de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conceptual, era în sine util. Dar se vădea cu atât mai oportun în anul când lumea celebra pretutindeni două secole de la Revoluția franceză. Căci marea Revoluție nu înseamnă doar momentul 1789, marcat de liberalism, nici doar momentul 1793, caracterizat prin teroare, ci se prelungește mult în secolul XIX, sub diverse forme, ceea ce i-a făcut pe unii să considere toate aceste convulsii și prefaceri ca "un bloc" sau măcar să le abordeze într-o semnificativă succesiune cauzală, cum s-a făcut, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
zid frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig") nu aduce o modificare de perspectivă: același mediu închis, sufocant, în care o sensibilitate exacerbata nu poate traversa decât stări dintr-o gamă monocorda, glisând așadar între neliniște, anxietate, panică și teroare. Exact gamă trăirilor protagonistului, tânărul dezabuzat Ion Theodorescu, care nu își mai poate mască disperarea de a trăi perpetuu la marginea vidului existențial, disperare derivată aparent dintr-o acută percepție a zădărniciei universale: "ceva umilitor, cu neputința de mărturisit, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de mai tarziu îl evocă obsesiv, ca și Kafka, ca fiind un om extrem de dur, care înțelegea că fiii lui să aibă o educatie spartana. "Spațiul copilăriei mele, scrie Sábato -, ca un teritoriu zguduit de forțe străine, era invadat de teroarea pe care o simțeam față de el. Plângeam pe ascuns, deși ne era interzis, iar pentru a-i evita izbucnirile violente, mama se grăbea să mă ascundă".40 Fără să vrea, mama, în dragostea și bunătatea ei, cu atâta disperare l-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
m-ai lăsat singur"69. Temele lui Camus, "soțul ideal al literelor contemporane", cum îl numește Susan Sontag 70, specifice omului contemporan, ceea ce înseamnă că "trebuia să aibă de a face cu temele nebunilor: sinuciderea, lipsa sentimentelor, vinovăția, spaimă și teroarea absolută,71 sunt și ale lui Sábato, doar că la Camus sunt abordate rezonabil, măsurat, ca și cum nu ar fi implicat afectiv în "viață" personajelor, ci ar povești "cu grație", așa cum spune Sontag, "ceea ce îl desparte cu totul de ceilalți existențialiști
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a o stăpâni, oamenii trec prin tot felul de cazne. Se zbate, lovește, mușcă, urlă : "Porcilor!". Cuvinte obscene, dar cu accent parizian. Această femeie nu-i de pe-aici, nu ține de lumea lor. E de viță nobilă, fără îndoială, Teroarea trebuie să o fi alungat cândva spre sud, vreun atac al tâlharilor din munți a traumatizat-o, iată pe ce probabilitate se va baza ancheta. Legată fedeleș, îmbrăcată, de bine, de rău, este adusă în satul Suc și legată de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și 26 februarie, o grevă de protest, unică în analele războiului, deoarece era dirijată împotriva abuzurilor și a actelor de violență antisemite la Amsterdam. "De Waarheid", organ central al partidului, a prezentat totuși mișcarea, denaturînd-o, nu numai un protest împotriva terorii naziste, ci și împotriva războiului imperialist însuși 18. Evenimentele din Bulgaria, apoi în aprilie, invadarea de către germani a Greciei și a Iugoslaviei, provoacă clarificarea unei linii la care experiența de pe teren, atît în Europa occidentală tezele belgiene ne indică aceasta
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
inamicului. Rînd pe rînd, Pătrășcanu în România, Gomulka în Polonia, Rajk în Ungaria, Kostov în Bulgaria și Slansky în Cehoslovacia vor simboliza trădarea, antisovietismul, fracționismul titoist. Procesele sînt grandilocvente și mărturiile mincinoase. Procesul Rajk, de exemplu, a servit la teoretizarea terorii [și] permite dezvoltarea și concretizarea logicii 'vigilenței revoluționare' 16. După actul de acuzare, Rajk ar fi fost angajat încă din anii treizeci de către poliția secretă maghiară cu scopul de a raporta identitatea comuniștilor maghiari care luau parte la războiul eliberator
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lui Stalin și asupra anturajului său, era în mod clar insuficientă pentru înțelegerea perioadei pe care tocmai o trăise mișcarea comunistă mondială. * În al doilea rînd, îi venea greu lui Hrușciov și conducerii PCUS să condamne autoritarismul lui Stalin și teroarea stalinistă și să ceară, în același timp, menținerea unei obediențe necondiționate. * În sfîrșit, raportul distrugea un mit, o credință pe care lumea comunistă funcționase. Distrugînd un simbol și neoferind o altă alternativă, Hrușciov crea un vid ideologic și politic, care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Oprea (coordonator), Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică. Studiu de caz: arhiva CM al PCR Brașov, Polirom, 2002. Mai adaug și "studiile de caz" ale lui Stelian Tănase care, încet dar sigur, par să recompună "arhipelagul terorii". 2 Emmanuel Todd, La Chute finale. Essai sur la décomposition de la sphere soviétique, Ed. Robert Lafont, Paris, 1976. După știința mea, cartea nu este încă tradusă în românește, fapt regretabil dacă ne gîndim că tînărul Todd stabilea irefutabil, în 1976
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]