8,991 matches
-
să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În acel moment, Shimon Guttman știa că ținea în mână cea mai mare descoperire arheologică făcută vreodată. În strânsoarea mâinii lui se găsea ultimul testament al marelui patriarh, omul venerat ca părintele celor trei mari credințe, iudaismul, creștinismul și islamismul. În mâinile sale se afla testamentul lui Avraam. Capitolul 28 Ierusalim, joi, 12.46 a.m. Prima lor oprire a fost la secția centrală de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
știa că ținea în mână cea mai mare descoperire arheologică făcută vreodată. În strânsoarea mâinii lui se găsea ultimul testament al marelui patriarh, omul venerat ca părintele celor trei mari credințe, iudaismul, creștinismul și islamismul. În mâinile sale se afla testamentul lui Avraam. Capitolul 28 Ierusalim, joi, 12.46 a.m. Prima lor oprire a fost la secția centrală de poliție din Tel Aviv, unde l-au lăsat pe zăpăcitul de Eyal Kishon să întocmească un dosar de dispariție pe numele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din vedere un fapt crucial. I le-a adus cineva, cerându-i avizarea. Multe lucruri depindeau de verdictul lui. A existat permanent riscul unei înșelătorii. Acum nu era la fel. Nu a venit nimeni la Guttman, dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a-l vizita pe Aweida, s-ar afla încă în bazar, pe o tavă, gata să fie vândută unui colecționar neștiutor. Un zâmbet lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și, ceea ce părea de necrezut, ultimele cuvinte ale lui Avraam. Ei bine, nu chiar ultimele cuvinte. Ci testamentul lui. — Vrei să spui că Avraam a hotărât cine trebuie să moștenească Muntele Moriah, Isaac sau Ismael, noi sau musulmanii? bolborosea Kishon la telefon. Și ai dovada? Unde e în momentul ăsta? Guttman părea aproape isteric în acele clipe, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Est: Afif Aweida. Presupusese că va obține restul detaliilor când se va întâlni mai târziu cu Guttman. Nici măcar nu le înșiruise schematic pe hârtie. Acum trebuia să le reconstituie din memorie: antichități furate, o tăbliță de lut, Geneva, Muntele Moriah. Testamentul lui Avraam. S-a gândit să-l contacteze pe Aweida, dar s-a decis să n-o facă. Dacă el, Kishon, îl cunoștea într-adevăr pe Guttman și metodele lui, atunci probabil acest negustor nu avea nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fiecare dată când vine vorba de tatăl tău, acest ceva în plus e o chestiune politică. Nu te surprinde asta, nu, Uri? Uri scutură din cap. Nu, tată, nu mă surprinde, șopti el. — Ca să trecem la subiect, am văzut ultimul testament al lui Avraam Avinu. Ai auzit cum trebuie. Ultimul testament al lui Avraam, marele patriarh. Știu că sună nebunește și, crede-mă, mi-am pus și eu întrebări legate de propria mea sănătate. Dar iată-l. În clipa aceea, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în plus e o chestiune politică. Nu te surprinde asta, nu, Uri? Uri scutură din cap. Nu, tată, nu mă surprinde, șopti el. — Ca să trecem la subiect, am văzut ultimul testament al lui Avraam Avinu. Ai auzit cum trebuie. Ultimul testament al lui Avraam, marele patriarh. Știu că sună nebunește și, crede-mă, mi-am pus și eu întrebări legate de propria mea sănătate. Dar iată-l. În clipa aceea, ochii lui Maggie se deschiseră larg. Uri se opri din vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Isaac și Ismael, sunt alături de el. Și asta are sens: știm din Tora că Isaac și Ismael l-au îngropat pe Avraam, deci poate erau acolo când a murit tatăl lor. Se pare că a existat o dispută legată de testamentul lui Avraam. Știm din textele noastre, unde se repetă de mai multe ori, că Avraam a lăsat prin testament Pământul lui Israel lui Isaac și descendenților lui, poporul evreu. Știu că tu și prietenii tăi de stânga nu suportați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îngropat pe Avraam, deci poate erau acolo când a murit tatăl lor. Se pare că a existat o dispută legată de testamentul lui Avraam. Știm din textele noastre, unde se repetă de mai multe ori, că Avraam a lăsat prin testament Pământul lui Israel lui Isaac și descendenților lui, poporul evreu. Știu că tu și prietenii tăi de stânga nu suportați să ascultați astfel de lucruri, dar ia două minute cartea Bereșit, Geneza, capitolul 50, versetul 24, în care Iosif le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-au certat și că Avraam a fost nevoit să rezolve disputa înainte să moară. Trebuie să fi chemat un scrib la Hebron - astfel de oameni existau chiar și cu treizeci și șapte de secole în urmă - să noteze acest testament. Ca să nu existe confuzii. În text bărbatul vorbește doar despre Muntele Moriah; încă nu exista Ierusalimul pe care îl cunoaștem astăzi. Nu se referă la ce s-a întâmplat acolo, dar știm cu toții, exact cum trebuie să fi știut toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
suveranității. Dar cealaltă parte, iamicii noștri, palestinienii? Guvernul lor îi include pe cei din Hamas, musulmani devotați care îl venerează pe Avraam. Dacă acest text spune că Haram-al-Sharif aparține doar moștenitorilor lui Ismael, atunci cum pot ei să sfideze acest testament? Mai la obiect, și m-am gândit mult și atent la asta, dacă acel document ne dă tot pământul sacru nouă, evreilor? Ce se întâmplă atunci? Cum vor accepta fundamentaliștii musulmani acest lucru? De aceea sunt sigur că, dacă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nur, răspunseră cei șase oameni prezenți. — Am avut norocul să aflăm vești care vor atârna greu în lupta noastră pentru țară. Un arheolog și activist sionist pretinde că a cumpărat, de la un arab din Ierusalim, o tăbliță ce conține ultimul testament al lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar sursa noastră insistă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zâmbi, dădu din cap și se așeză iarăși. — Deci concluzia pe care putem să o tragem e următoarea: niște palestinieni, sunt sigur de asta, vor depune eforturi imense pentru ca acest document să vadă lumina zilei. Vor da crezare evidenței: dacă testamentul lui Avraam va fi făcut public, va slăbi legitimitatea pretențiilor palestiniene asupra Ierusalimului. Astfel de oameni vor omorî și se vor lăsa omorâți pentru a împiedica textul antic să devină cunoscut tuturor. Probabil au început deja. Mai există și altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor mai profera nonsensuri legate de pactizarea cu dușmanul. Ne putem întoarce la lupta legitimă, cea pe care Profetul, pacea fie cu el, a prevăzut că o vom câștiga. — Deci, începu altul. Spuneți că e în interesul nostru ca acest testament să devină public? — Dacă vrem să se încheie trădarea poporului nostru, așa cred, da. Dar nu trebuie să ne decidem încă. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că trebuie să ne hotărâm ce facem cu acest document după ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea pe deasupra paharului, ochii lui reflectând nuanța pală de chihlimbar a băuturii. Reuși să schițeze un zâmbet slab. După tot ce s-a întâmplat, după Ahmed Nour și ultimul testament al lui Avraam, nu m-ar surprinde dacă tatăl meu ar avea un frate ascuns. Nimic nu m-ar mai surprinde acum. Deci e posibil? Uri părea obosit. — Cred că e posibil. Dacă poți ține un secret, poate că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
striviră. Încă o greșeală; încă o trădare. Furioasă, se forță să-și canalizeze sentimentele într-o hotărâre neclintită: îi va găsi pe oamenii care l-au împușcat pe Uri și va face asta găsind tăblița. Simțea că se apropia. Ultimul testament al lui Avraam nu putea fi foarte departe. Capitolul 52 Ierusalim, vineri, 7.50 a.m. Mașina intră prin Poarta Jaffa, oprindu-se aproape imediat într-o mică piață, un spațiu pavat, mărginit de un magazin de suvenire în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să vorbească. Dar figura îi rămase înghețată. — Ne trebuie un acord de pace aici, Maggie. Și eram, naiba să-l ia, destul de aproape. Apoi, weekendul trecut, auzim că circulă pe-aici o tăbliță, care s-ar putea să fie ultimul testament al lui Avraam... —De unde? —De unde ce? — De unde ai auzit? —De la tatăl prietenului tău. Guttman. L-a sunat pe Baruch Kishon, ziaristul evreu, și i-a spus. Nu toată povestea, dar suficient din ea. I-a menționat pe comerciantul Afif Aweida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scuturi din cap? Ridică privirea, bucuroasă că a reușit să-l enerveze. Pentru că nu-mi vine să cred cât de prost poți să fii. Cum îndrăznești... —Ai făcut toate astea pentru că ți-a fost teamă că scoaterea la iveală a testamentului ar putea da peste cap procesul de pace? Toate aceste omoruri, de ambele părți? În glasul ei se simțea o ironie tristă. —Ai făcut toate astea ca să previi suspendarea procesului de pace? Nu te-ai gândit nici o clipă că omorurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar tu! Miller se adună. Întotdeauna am știut că ești naivă, Maggie; făcea parte din farmecul tău. Dar asta e prea de tot. Nu crezi că tipii ar fi început ei crimele în momentul în care ar fi aflat de testament? Bineînțeles că ar fi făcut-o. Au fost foarte multe crime aici toată săptămâna care n-au avut nimic de-a face cu asta. Qalqilya. Gaza. Autobuzul cu elevi din Netania. Chiar dacă nu făceam nimic, oricum s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timp pentru că ai fost păcălită? Nu cumva în mâna ta e o tăbliță falsă? Pentru că dacă e așa, nu ai nimic. Nici tăbliță, nici un atu, nimic. —O, e cât se poate de autentică, Bruce Miller, crede-mă. Ultima dorință și testamentul lui Avraam, patriarhul. Asta cauți, nu-i așa? —Maggie! strigă Uri disperat, dar ea încă nu terminase. —Și din cauza asta a trebuit să moară Rachel Guttman. Și Baruch Kishon. Și Afif Aweida și Dumnezeu mai știe cine altcineva. Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Moriah lui Ismael, dar israelienii ar refuza să-l cedeze? Toți musulmanii din lume ar insista asupra faptului că au fost văduviți de dreptul lor din naștere. Conflictul dintre civilizații ar deveni înspăimântător de real. Iar dacă Avraam lăsase prin testament Muntele Templului evreilor, musulmanii s-ar da pur și simplu la o parte, cedând locul în care Mahomed s-a înălțat la ceruri? Orice era scris pe această mică bucată de lut, nu putea să însemne decât victorie pentru una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de Shimon Guttman, care era una dintre cele mai mari autorități în domeniu. Dacă el a spus că e autentică, atunci sunt înclinat să-l cred. —Și care este reacția dumneavoastră vizavi de faptul că aceasta este ultima dorință și testamentul lui Avraam însuși? — Ei bine, se vor face teste și multe altele. Dar Guttman nu era un om ușor de păcălit. Trebuie să ne gândim și la faptul că din moment ce americanii au făcut atâtea ca să o aibă, asta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al-Sharif evreilor. Era plin de bloguri cu teorii ale conspirației care insistau că momentul în care fusese scoasă la iveală tăblița era prea convenabil pentru ca aceasta să fie reală. —Știi, Maggie, trebuie să scoți la iveală tot adevărul, tot textul testamentului. Ard de nerăbdare. Maggie se uită din nou la televizor. Era prim-ministrul britanic, care stătea pe Downing Street și declara că „Istoria își ține respirația“. Maggie oftă. —Știu, Uri. Vreau doar să-mi dau seama cine trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
După cum știți, tăblița e la mine. Astăzi eram gata să divulg tot textul în fața camerei de luat vederi, pentru că m-am temut că dacă n-aș fi făcut-o, că dacă ceva s-ar fi întâmplat cu mine, atunci ultimul testament al lui Avraam ar fi fost pierdut pentru totdeauna. Dar acum e în siguranță. Le spuse că încă nu le va arăta tăblița - pentru asta era nevoie ca înșiși liderii să se întâlnească. În schimb, le citi cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de ceartă între cei doi fii ai mei. Apoi se opri și interveni Yaakov Yariv, tot în engleză: —Numele lor să fie trecute aici ca Isaac și Ismael. Astfel am declarat în fața judecătorilor ca acest Munte să fie lăsat prin testament după cum urmează... Apoi cei doi bărbați se opriră, o pereche de veterani, înainte de a continua, la unison, cu vocile armonizate perfect: —Anume să fie împărțit de cei doi fii ai mei și de urmașii lor într-un mod la alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]