KorAP: Find »[drukola/base=timid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...210 >

5,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun și nobil. Unul dintre cei mai buni din lume. M.F.P. a zâmbit. — Mai vrei numele magazinului cu materiale? — Da. Dar m-ar interesa și să-ți văd bijuteriile. Vine ziua fiicei mele și încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
care am coborât din taxi, în fața casei mele din Brooklyn, în aceeași seară. — E numai vina mea, a spus ea. Mi-am dat seama de mult că așa o să se întâmple, dar am fost prea slabă ca să mă opun, prea timidă ca să lupt. Așa se întâmplă când crezi că celălalt e mai bun decât tine. Nu mai gândești cu mintea ta și, curând, propria viață nu-ți mai aparține. Nici nu-ți dai seama, unchiule Nat, dar ești terminat complet. Terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

tare și îl fac să se simtă bătrân. Odată eram invitați la multe cine, dar după un timp am refuzat să mă mai duc, pentru că oamenii ne tot întrebau când o să ne căsătorim. Li se părea amuzant. La început zâmbeam timid, dar acum pur și simplu nu îmi mai pasă. Oricum, celălalt motiv pentru care urăsc invitațiile la cină este că eu nu gătesc prea bine, așa că noi, ca să întoarcem favoarea, invităm cuplurile la restaurant. Și Tim se plânge că îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
doua oară în viață. Sunt ca o adolescentă la prima întâlnire. Nu știu ce să spun, dar îmi dau seama că trebuie să spun ceva. —Ești bine? întreb eu cu stângăcie, conștientă că oamenii se uită la noi și simțindu-mă puțin timidă, pentru că nu sunt obișnuită cu atâta atenție. Mă tot gândesc că mi se văd chiloții sau așa ceva. Mă simt grozav. Puțin obosit, dar, în afară de asta, minunat, râde el, scoțând la vedere niște dinți albi ca neaua. Mă întreb dacă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
fie și mai rău, nu? Of, Katie, nu o să te înveți niciodată minte? Cât sunt sub duș, spălând rămășițele cinei de ieri din părul meu, aud o ciocănitură la ușă. Adam întreabă dacă poate să mi se alăture. Deodată devin timidă. Știu că mi-a văzut corpul ieri-noapte, dar atunci era întuneric, așa că era total altceva. Oricum, nu vreau să mă creadă vreo puritană, așa că mă înfășor într-un prosop și deschid ușa. Adam stă acolo gol, ca un zeu grec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-a întors din vacanță. Copilotul e o chestie timidă, pătată, care arată de parcă de-abia ar fi ieșit de pe băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci, Katie? întreabă Mike blând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Ce sunt hârtiile astea ? se rățoiește brusc, cu ochii la un teanc de șpalturi frumos aranjate, din colțul de lângă biroul lui Fergus Grady. — Sunt... Îhm... propunerile grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde să le pun pe birou. — Ei bine, nici acolo nu pot să stea ! Cyril le ridică repede și i le trântește În brațe. Scapă de astea cât mai repede. Acum, dacă vă Întreabă ceva pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
instantaneu. Nu suntem... Nu făceam decât să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicând din sprânceană. Dacă zici tu. Câteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezându-se pe jos și luând o revistă. Cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Măcar o persoană? — Eu! se aude un glas tremurător, din spate. Ce băiat frumos... — În afară de bunica lui Tom, zice Lucy, dându‑și ochii peste cap. Există vreo persoană? Urmează altă liniște mormântală. — Eu i‑am văzut haina, se aventurează Janice timid. Dar pe el în carne și oase... nu l‑am văzut, șoptește. — Știam eu! Știam eu! Vocea lui Lucy e puternică și triumfătoare. Nici n‑a venit, așa‑i? — Normal că a venit, zic, încercând să par sigură pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e pe buzele tuturor. Oamenii se luptă pentru tine. Ia o gură de cafea și mă privește în ochi. O să fiu sincer... vreau să‑ți dau propria ta emisiune. Mă uit la el, și aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
te bucuri de asta? Urmează o pauză și, preț de o clipă îngrozitoare, cred că are de gând să spună că nu are timp. Dar el se întoarce spre mine brusc - și, slavă Domnului, văd pe fața lui o încercare timidă de surâs. — Ai dreptate, zice. Hai! Hai să ne distrăm! Seara se transformă în cea mai magică, strălucitoare și minunată seară din viața mea. Îmi iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată. Nu știu. Era... alt om. Dumnezeu știe cum de s‑a întâmplat! Se lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi, Suze, recunosc timid în cele din urmă. Cred că a cam fost... vina mea. — Vina ta? Ridica ușor capul și mă privește. Cum adică? — Eu i‑am dat puloverul. Și i‑am aranjat părul. Tresar când îi văd expresia. Dar, zi și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și toată lumea râde. Mă uit prin mulțime să văd cine e și... nu‑mi vine să cred. E Derek Smeath, cu o halbă într‑o mână și cu catalogul în cealaltă mână. Îmi zâmbește și eu îi fac cu mâna timid. — De unde a aflat? îi șoptesc Suze, care a venit să mi se alăture pe podium. — De la mine, normal! spune ea. Mi‑a zis că i se pare o idee excelentă. Mi‑a zis că, atunci când îți folosești mintea, ești inteligența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

de operă sunt, de fapt, bordeluri. Eu și bunicii mei nu ne-am mai întâlnit niciodată, iar întâlnirea noastră îmi schimbă viața. Dependența de mama se schimbă dramatic, atunci când bunicul începe să se ocupe de mine. E un tip blând, timid de fapt, învățat, dar incapabil să se descurce în realitatea de zi cu zi. Mă învață operă. Îmi cere să recit după el. Frază după frază, măsură după măsură, trecem prin cele mai faimoase arii. Nu-mi place, dar vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să implore și să strige. Uneori, e tăcută de la început până la sfârșit. Singurul sunet din cameră este cel al respirației lor, care crește și scade ca o mare îndepărtată, oceanul, apa care învăluie pământul. Yu Qiwei e deopotrivă îndrăzneț și timid. E o figură publică respectată, un bărbat înțelept, aproape un model patern, și cu toate astea, cu mine, e un băiețandru într-un magazin cu fructe. Îmi place la nebunie când mă vrea în timp ce doarme. Asta se întâmplă adesea. Vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Tovarășul președinte te așteaptă. Stai jos. El îi trage un scaun. Ceai? Ea se așază și privește în jur. Îmi cer scuze că vă deranjez, tovarășe președinte. Știu că sunteți un om ocupat. Eu... Se oprește. De parcă ar fi prea timidă să spună mai departe. E de datoria mea să ascult ce au oamenii de spus, zice el, zâmbind. Uneori, un picuț de relaxare mă face să lucrez mai cu spor. Ea surâde, se simte liniștită. El își eliberează masa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Vorbesc despre el de parcă ar fi fiul meu. Are chipul prelung și caracter puternic. Ochi de raton și nasul mare. Buzele lui îmi amintesc de albia uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

va mai veni, fècând de mai multe ori drumul baie, bucètèrie, camerè și, din nou, camerè, bucètèrie, baie, bucètèrie, camerè, constatând, în urma unei priviri scurte aruncate înspre geam, cè norii s-au mai împrèștiat pe cer, permițând soarelui sè aparè timid și trecètor, Nu va mai veni dupè mine, acum știu! S-a dus singurè la piațè, aș putea s-o sun, surprinzând-o în timp ce-și întinde mâna sè aleagè morcovii, întrebând de preț, dar n-o fac, Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
timpului cele mai frumoase haine, îi este recunoscètoare pentru asta, Matei își cenzureazè drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei, e tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
iarnè a uniformei, Stèm și noi nițel sè ne încèlzim, dupè aia, mai facem un rond cu mașina! ne anunțè el, Sigur cè prezenta celor noi ne deranjeazè, atât pe mine, cât și pe plutonierul major, mai ales cè începusem, timid, sè ne angajăm într-o profundè discuție moral-teologicè când am fost întrerupți de apariția lor, Nici despre șah, spre regretul meu, n-am mai apucat sè vorbim! Eu revin plictisit la declarație, plutonierul major la procesele verbale pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

fermecat de grația Nausicăi, asta ar declama Christa acum, dacă n-ar fi detestat În liceu greaca veche și dacă schimbul de amabilități dintre cei doi n-ar irita-o. Roșind de emoția succesului, Giulia Întreabă cu vocea alintat-copilăreascăa fetelor timide care Își descoperă puterea În fața bărbaților vârstnici: — Totuși! Cum de v-a plăcut atât de mult Odissea? Trebuie să fi fost, ca și noi, obligat s-o Învățați În școală! — Am citit de atâtea ori Odiseea, Încât o știam, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna după ce spitalul a refuzat s-o interneze, lăsând-o să moară acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună educație muzicală, Începuse să se vorbească despre talentul ei și i se prevestea o carieră frumoasă. E prea mult dacă spui că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin de complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra, aiurea cum e de obicei, deja Începuse să strige: — ... Hai și tu, Daniel, mai În față! El, știți, e mai timid din fire! El acasă e mai Îndrăzneț, acasă poate fi chiar obraznic! Păcatul cu el e doar că În lume nu face față... Hai și tu! Mergi În față și tu, să te vadă Traian al nostru! Luați-l cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]