11,843 matches
-
buni acumulaseră, fiecare, peste 10 000 de ore de exersare, în comparație cu circa 8 000 de ore în cazul violoniștilor buni și cu 4 000 de ore în cazul viitorilor profesori de muzică. În plus, pe baza informațiilor despre durata ședințelor tipice de exersare și despre timpul suplimentar de somn al celor mai buni violoniști, Ericsson și colaboratorii săi au tras concluzia că violoniștii cei mai buni exersau până aproape de limita maximă suportabilă. Al doilea studiu, despre pianiști de nivel înalt, a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ceva original în specialitatea sa. Așa cum am arătat mai sus, cunoașterea este necesară, dar nu suficientă pentru realizările creative. Concluzii Capitolul de față pledează pentru faptul că relația dintre creativitate și cunoaștere este mult mai directă decât presupun în mod tipic teoriile despre creativitate: am putea înțelege gândirea creativă determinând cunoștințele implicate în acea situație de cel care gândește creativ. Motivul pentru care o persoană a produs ceva original, în vreme ce altă persoană nu a făcut-o, s-ar putea datora, pur
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care aleg una dintre aceste capacități s-ar putea să nu le fie de mare folos studiile ce vizează altă capacitate - și, mai ales, elevilor creativi s-ar putea să nu le fie prielnică învățătura din școli, unde, în mod tipic, se pune accentul pe memorie și pe capacitatea de analiză. În cadrul unui experiment, ei au descoperit că elevii de liceu care erau instruiți într-un mod mai adecvat tiparelor lor aptitudinale (de exemplu, analitic sau sintetic) obțineau rezultate mai bune
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Maud Merrill (Cox, 1926) au studiat: biografii, scrisori, alte texte și documente legate de primele studii; natura primelor studii; primele creații; vârsta la care au început să citească și la care au avut primul succes la matematică; activități precoce tipice; moduri neobișnuit de inteligente de aplicare a cunoștințelor; recunoașterea asemănărilor sau deosebirilor; cantitatea și genul lecturilor; gama lucrurilor de care erau interesați; situația și succesele școlare; maturitatea în atitudine sau în gândire apărută devreme; tendința de a face distincții, generalizări
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mare) Martin Luther 5 170 Isaac Newton 7 190 George Washington 10 140 Michelangelo 15 180 Abraham Lincoln 23 150 Thomas Jefferson 49 160 W.A. Mozart 56 165 Charles Darwin 68 165 Ludwig van Beethoven 121 165 Un studiu tipic implică numirea și ierarhizarea celor mai creative persoane dintr-un domeniu de către experți în acel domeniu - cum sunt profesorii, cadrele superioare, redactorii de ziare și criticii - și aplicarea unei baterii de teste (printre care multe dintre testele de gândire divergentă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în școală, sistemul de valori, visurile și realizările bazate pe imaginație, precum și mediul familial. Cele cinci forme de măsurare a creativității au fost asociațiile de cuvinte, modurile de folosire a obiectelor, formele ascunse, fabulele și problemele fictive. Acestea sunt exemple tipice de teste de creativitate, folosite și de alți cercetători. În cazul asociațiilor de cuvinte, copiilor li s-a cerut să dea cât mai multe definiții ale unor cuvinte cu totul banale (de exemplu, bolt, bark, sack*). De exemplu, un punctaj
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a țărilor vestice. În timpul perioadei interbelice, eugeniștii sovietici au Încercat să definească Omul Sovietic, În acord cu legile evoluției și determinismului ereditar, la fel cum cei români au Încercat să construiască un model În Întregime nou al unui român sănătos tipic. Varianta română și cea sovietică a eugeniei sunt Însă radical diferite sub aspectul teoriilor științifice folosite și al scopurilor politice pe care și le-au propus 22. Cealaltă diferență semnificativă dintre modul În care mișcarea eugenistă s-a dezvoltat În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Regatul României, Moldovan și-a consolidat opinia că Partidul Național Liberal al lui Ion I.C. Brătianu este unul corupt, oportunist și dezinteresat de binele general al națiunii și mai ales de problemele regionale vitale ale Transilvaniei. Deziluzia de după unire era tipică pentru mulți tineri profesioniști care nutriseră ambiții mari În 1918, dar fuseseră curând dezamăgiți de centralizarea crescândă de după 192025. Astfel de experiențe nu au făcut decât să Întărească loialitățile regionale În dauna cultivării unor legături mai puternice cu medicii din
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ei Înșiși Într-un mediu specific clasei de mijloc și, ca atare, promovau valori specifice statutului lor. În particular, accentul pus de eugeniști pe separarea după criterii de gen a sferei publice de cea privată se nutrea dintr-o mentalitate tipică pentru clasele de mijloc și, nu În ultimul rând, din contactul acestor autori cu o cultură a clasei de mijloc, din România sau din străinătate 45. Criticile puternic antifeministe ale eugeniștilor păreau uneori inadecvate contextului românesc. În Statele Unite și Europa de Vest
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
imagine completă a aptitudinilor fiecărui elev. Sănătatea fizică și aparența estetică urmau să aibă, de asemenea, un rol important În procesul de selecție În școli 42. Elevii cu o condiție fizică foarte bună și care, În plus, corespundeau imaginii „românului tipic” sau a „româncei tipice” urmau să primească o atenție specială. Normele referitoare la rolurile de gen au stimulat crearea unui ideal bipolar al corpurilor. Corpurile femeilor tinere erau În mod special examinate, În căutarea unor caracteristici care să indice potențialul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fiecărui elev. Sănătatea fizică și aparența estetică urmau să aibă, de asemenea, un rol important În procesul de selecție În școli 42. Elevii cu o condiție fizică foarte bună și care, În plus, corespundeau imaginii „românului tipic” sau a „româncei tipice” urmau să primească o atenție specială. Normele referitoare la rolurile de gen au stimulat crearea unui ideal bipolar al corpurilor. Corpurile femeilor tinere erau În mod special examinate, În căutarea unor caracteristici care să indice potențialul lor reproductiv și prezența
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
științific al acestei teorii, față de care Andrei Își exprima aprecierea. 12. Săhleanu, Începuturile medicinii sociale, pp. 78-79. 13. Vezi Ernö Gall, Sociologia burgheză din România. Studii critice, București, 1958, În special pp. 206-215, pentru o imagine a ceea ce reprezenta tratarea tipică a acestor subiecte. 14. Victor Preda, Din istoria luptei dintre materialism și idealism În biologie, București, 1960. 15. Tematica politicilor pronataliste ale României a atras tot mai mult interes din partea cercetătorilor În istorie, antropologie și psihologie. Cea mai importantă lucrare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz să capete caracteristicile unei „ordini” devotate unei puteri de tip „charismatic”. La polul opus al relațiilor superficiale ce caracterizează „masele” sau non-elita, găsim niște afinități în principal afective, tipice pentru categoria Bund („ligă”, „alianță”), noțiune pe care Duverger o împrumută de la Hermann Schmalenbach (1922) și pe care el o traduce prin „ordine”, gândindu-se la ordinele de inspirație religioasă, cum ar fi, de exemplu, Ordinul de Malta (Duverger, 1951
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la transformarea, prin simpla lege a numărului, a unui mod de viață și a unor forme de sociabilitate care sunt în mod necesar apanajul unei minorități. Cel mai înalt grad de exclusivism îl întâlnim la elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care au dus la Revoluția Franceză, a semnalat un contrast net între aristocrațiile franceză și engleză de la sfârșitul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o „negare radicală a distanței” atât în relațiile sociale, cât și în domeniul culturii (ibidem, p. 225). Așadar, o concepție a culturii de factură aristocratică, fondată pe un ideal umanist, se opune unei concepții mai democratice, aceste două concepții fiind tipice pentru diferite elitele aflate față în față. Idealul umanist este ancorat în valorile Antichității clasice și vizează favorizarea înfloririi idealului de honnête homme, cu o cultură vastă și preocupări multiple. Este idealul grupurilor dominante, care dispun de timp liber pentru
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pentru a constitui „o elită tehnicistă în sânul aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, p. 84). Imediat după cel de-al doilea război mondial, într-un context economic profund modificat, au reapărut concepții „organizatoare” ce vizau subordonarea opțiunilor politice „imperativelor tehnicii”. Tipică pentru această orientare a spiritelor - și a epocii - este mica lucrare a lui Louis Armand și Michel Drancourt Plaidoyer pour l’avenir (1961). Conform autorilor, omul politic „nu trebuie să demonstreze, prin aplicarea ideologiilor, obligațiile care decurg din veritabile teoreme
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care beneficiau de o autoritate morală incontestabilă și oameni - indispensabili, în acest gen de întreprindere - care dispuneau de o capacitate de coerciție. În afară de aceasta, și unii, și alții dispuneau de resurse simbolice și materiale care făceau din ei niște notabili tipici. Acest fapt ne amintește că valorile deosebit de apreciate într-o societate anume (putere, bogăție, talent, cultură etc.) nu sunt lipsite legătură cu tipul de persoane considerate a fi deosebit de apte să conducă societatea. Din acest moment, faptul că cei chemați
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitele pot fi cu greu definite prin pozițiile pe care le ocupă în ierarhii. În Franța, tentația de a înlocui descrierea elitelor recunoscute cu o căutare neîncetată a unor elite demne de acest nume rămâne mare. Parabola lui Saint-Simon este tipică pentru atitudinea care constă în a opune elitele „veritabile” de cele „aparente”. Elitele aparente sunt definite prin criterii obiective de poziționare, considerate ca fiind reale sunt cele care îndeplinesc funcții considerate esențiale. În cazul Franței, poate fi susținută ideea că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
poate varia în funcție de dimensiunea deschiderii/închiderii. Procedura de recrutare poate atrage persoane din diferite medii socioeconomice sau, dimpotrivă, se poate limita la persoane provenind din clasele privilegiate ale populației. Totuși, chiar și în cazul unei recrutări relativ închise, există căi tipice de mobilitate în sânul claselor privilegiate. Fiind vorba despre structura elitelor, putem fi interesați de nivelul de integrare socială, dar și de cel de integrare morală. Prin integrare morală trebuie înțeleasă măsura în care membrii elitei au idei și concepții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
oraș european” din secolul al XIX-lea, „notabilii erau polimorfi, iar prestigiul și influența lor erau fondate pe poziția lor socială” (Mendras și Forsé, 1983, p. 85). Totuși, ne putem întreba dacă tendințele semnalate de Merton nu sunt mai degrabă tipice pentru o societate aflată pe calea diversificării în creștere, în care notabilitatea însăși prezintă diverse ipostaze. Deși studiul efectuat la Rovere nu este concludent asupra acestui punct, totuși, suntem înclinați să credem că tipul monomorf nu reprezintă un tip stabil
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau loialitatea ideologică. Rezultă niște elite diferite, privilegind strategii de putere diverse. În această privință Pareto distinge „leii”, care se impun și se mențin prin forță, și „vulpile”, ce recurg mai degrabă la șiretenie (Pareto, 1916, § 2178). Această distincție ideal/tipic sugerează recursul la tipuri umane contrastante, care nu-și dovedesc în același fel calitățile, care nu se recrutează pe aceleași căi și nu se mențin în situații preeminente prin aceleași mijloace. Într-adevăr, după caz, ezitarea în locul recursului la mijloace
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
servicii publice atunci când partidul lor revine la putere. Datele disponibile indică o interpătrundere constantă între sectorul privat și cel public. Totuși, ar fi exagerat ca sistemul american să fie prezentat ca fiind total permeabil. Există ceea ce putem numi cariere parlamentare tipice, bazate pe o ucenicie în privința vieții politice în posturi publice la nivel local sau la nivelul unuia dintre guvernele statelor. Posturile cele mai influente din parlamentul federal nu pot fi ocupate decât după mai multe decenii de experiență de viață
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
domeniile; pentru ei, „instinctul combinațiilor” e foarte dezvoltat. Dimpotrivă, simplii posesori de economii sunt adesea persoane „liniștite, fricoase”; schimbarea nu-i entuziasmează, pentru că știu că ei sunt cei care vor plăti oalele sparte (ibidem, § 2232). Această opoziție între ideal și tipic îl conduce pe Pareto către o clasificare dihotomică mai generală. În categoria „speculatorilor”, el include toate persoanele „al căror venit este în mod esențial variabil și depinde de abilitatea lor de a găsi resurse de câștig”: antreprenori, deținători de acțiuni
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
creadă Într-atît În iluziile lor, Încît nu se mai pot desprinde, la un moment dat, de ele. Nebunia judecății (delirul) „Ce artist mare piere o dată cu mine.” (Nero) Aceste ultime cuvinte, Înainte de a muri, ale Împăratului Nero sînt considerate astăzi expresia tipică a paranoidismului cuiva, a supraestimării de sine. * „Delirul cu rîs e mai puțin primejdios, decît cel cu tristețe.” (Hipocrate) Pentru că primul are virtutea de a te Înălța În proprii ochi, pe cînd celălalt te coboară... * „Cea mai mare nedreptate este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un materialism prost văzut în tradiția filosofică: el susține principiul, foarte puțin platonician, dar de factură tipic materialistă, că totul e în toate și pretutindeni. Astfel încât pâinea, carnea și legumele nu pot fi distinse chiar așa de ușor între ele pe cât s-ar putea crede a priori, pentru că în pâine se găsește și carne, iar în legume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]