KorAP: Find »[drukola/base=transpirație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...144 >

3,599 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu o precizie necruțătoare, arătîndu-ți în fiecare clipă cum ți se scurtează viața. Unde vom mai găsi noi atâta liniște? O linie ferată pe care poți să te culci și nici un tren nu vine să te sfârtece

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o fiară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
rușina, pune mâna un pic. Îți dau trei sute, dacă îți ridici rochița, hai, te rog, arată-mi chiloțeii. Dacă mă lași să-ți pup puța, îți dau patru sute... Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
vă mai văd, în pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt convins că făceam o carieră strălucită. Uite, judecați dacă n-am dreptate. (se ridică, își șterge fruntea de transpirație) Pe vremea când aveam șase ani, am văzut o poză minunată într-o carte despre pădurile virgine. Poza înfățișa un șarpe boa care înghițea o fiară sălbatică. Am citi în cartea aceea că șerpii boa își înghit dintr-odată prada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

bărbat ușor de uitat. — Sunt gata să las instanța să hotărască cine spune adevărul, zise el. Eu, un bărbat care a luptat pentru patria lui, sau două tâmpite de albinuțe!? Sunt ele pregătite să facă la fel? Țipa acum, cu transpirația începând să i se scurgă pe frunte ca o glazură: Nu aveți nimic concret, și știți foarte bine asta! M-am așezat din nou și mi-am îndreptat arătătorul spre mijlocul feței sale: — Nu face pe deșteptul, Gottfried. Nu aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și am bănuit că tocmai terminase de făcut baie. Închizând ușa, Herr Ganz o luă înaintea noastră și ne conduse într-un salonaș în care soția lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea putu să respire din nou. — Isuse Hristoase, zise el, ce s-a întâmplat acolo înăuntru!? Lăsându-mă pe vine lângă ea, i-am șters transpirația de pe față înainte de a-i șterge gura. Hildegard luă batista din mâna mea și îl lăsă pe Korsch să o ajute să se ridice la loc în scaun. — E o poveste lungă, i-am răspuns, și mă tem că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

și atingând aproape pereții. Se opri în fața unui oblon. Atelierul era închis, pe o hârtiuță prinsă cu scotch era scris că se va deschide peste două ore. M-am gândit la mama ta, trebuia s-o anunț că voi întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
întârzia. Transpirația îmi curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
al femeii aceleia vulgare care mergea înaintea mea. Din când în când, ca și sunetul înfundat al sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
guma pe care o mesteca și lipi din nou cheia, apăsând-o cu degetele. În timp ce se întindea, i-am privit subsuorile, nu erau epilate, dar nu erau nici foarte păroase. Doar un smoc de fire lungi și subțiri, lipite de transpirație. Înăuntru soarele tăia în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ea cum se îndrepta spre casă, i-am privit picioarele urcând pe plajă, puternice și bine înfipte în pământ. M-am gândit din nou la celelalte picioare slăbănoage și flasce sub strânsoarea mea. Și am simțit din nou gustul acelei transpirații, a fricii aceleia. „Ajutor...“ șoptise la un moment dat. „Ajutor.” Acum Elsa intra în grădină, am zâmbit, așa cum se zâmbește lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină, este leoarcă de transpirație: „Să nu spui nimic la nimeni“ și îmi face cadou rochia. Eu plec și-mi simt picioarele de gumă, îmi duc hainele mele în mână, iar rochia cu flori este pe mine. Acasă o dau jos și o pun sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
luminează când o vede pe Elsa și o roagă să o lase să intre. Elsa, somnoroasă, este îmbrăcată cu o cămașă de noapte ecru, sub șifonul de mătase trupul ei este gol și cald. Italia este mică, are urme de transpirație sub braț, a transpirat în autobuz, a transpirat toată noaptea, s-a zvârcolit în somn. Privește casa, cărțile, fotografiile, sânii Elsei, plini, bronzați încă. Se gândește la cepele goale care se odihesc pe coastele ei și la inima care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul altor oameni incastrați în aparate de efort, și transpiram. Scuipam transpirație pe cicletă, convins că acest exercițiu m-ar fi ajutat să dau afară și deșeurile interioare. Puneam în mișcare pârghia, trebuia să fac mai mult efort, să mă cațăr pe o pantă falsă. Aplecam capul, închideam ochii și îmi forțam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are sânii mari sub cămașa de noapte și un miros de transpirație stătută și de medicamente: — Nu reușesc să dorm, mă simt ca și cum aș fi fost aruncată într-o mașină de spălat... După câteva clipe tace. Tace ca și părul ei. Și poate că acum doarme. Deschid ușa și alunec în întunericul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea caldă și lipicioasă din cauza transpirației. — Eu trebuie să-ți cer scuze, te-am obligat să mănânci. Se făcuse albă, ochii i se umpluseră de o capitulare ciudată. A tușit, apoi s-a uitat în jur, ca și cum s-ar fi temut că cineva își dăduse seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
corpului pe piciorul mai lung. Rămăsese și paznicul cimitirului. Coborâseră împreună sicriul și nu fusese o treabă prea ușoară. Omul de la pompe funebre își scosese haina și doar când terminase și-o pusese din nou. Avea fruntea acoperită de o transpirație murdară, acolo unde se lipea praful mișcat de vânt. Fusese o muncă a mușchilor care ajutase însă spiritul. Mă simțeam liniștit, învăluit de vântul cald. Mâinile mele azvârliseră prima țărână pe sicriul Italiei și acum lopata paznicului se mișca ritmic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere scurte se așază pe brațul ochelarilor mei. Un comando de tineri înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu siguranță; dar ultimii recrutați îmi sunt total necunoscuți; chipuri grave și păroase, o atitudine de suficiență nu sunt elemente care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]