3,153 matches
-
reprezintă modelul adevăratei cunoașteri trecute prin filtrul apofatic. Este vorba de noțiunea de cunoaștere vie, cunoaștere-viață, cunoaștere-iubire, în sensul teoriei lui Homiakov. Cu alte cuvinte, Adevărul nu se descoperă decât iubirii reciproce a tuturor. Teologul rus relevă enciclica Patriarhilor răsăriteni trimisă Papei Pius al IX-lea, în 1848: Păstrătorul Adevărului este tot poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică, Stâlp și tărie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
limitat doar la a comunica "ces notions" lui Maxim Maximovici Alopeus, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la 332 Ibidem, p. 296. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem, p. 298. 336 Ibidem. Berlin, și le-a inclus în depeșa trimisă lui August Friedrich Ferdinand von Goltz, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Petersburg, "parce qu'elles aideront à calmer leș résolutions du cabinet de Pétersbourg"337. Adică, de a oferi Rusiei un argument în plus, pentru a o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezerve de către 95% din cei prezenți. Grupul din Paris a considerat că este important ca recomandările să aibă părerea unor experți, care să asigure că toate punctele relevante au fost acoperite și rezolvate. Noua schiță a declarației a fost deci trimisă celor 31 de specialiști care au fost ivitați la Paris la atelierul de lucru, dar nu au putut participa direct și altor 53 de lideri internaționali în SM, pentru comentarii ulterioare. A fost totuși decis ca acest consens stabilit la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dezertorilor și a foștilor soldați; negau nașterea lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu arătau prea mult entuziasm în pregătirile pentru luptă datorită credinței lor într-un Dumnezeu, pe care îl credeau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai pot fi clasificați în continuare pe baza intensității și a exclusivității atașamentului lor pentru presupozițiile realiste centrale. Aici putem imagina un continuum de poziții diferite. Realiștii "radicali" exclud din politica internațională aproape orice altceva în afară de putere și interes propriu. Trimișii atenieni către Melos din Istoria lui Tucidide (1982: Cartea V, Capitolul 85-113) exprimă o astfel de viziune, însă aceasta nu este susținută de mai nimeni dintre teoreticienii relațiilor internaționale. Realiștii "duri" susțin predominanța puterii, a interesului propriu și a conflictului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu..., ce-ți veni?! Sursa dublă: (către Obiectiv nr.) Mi-ai trăit viața mea? Obiectiv nr.: Hai, măi, du-te..., ce dracu', eu abia am apucat să o trăiesc pe a mea. Sursa dublă: (către Trimisul lui Dumnezeu) Dar tu, Trimisule, înțelegi că ai trăit viața altuia? Trimisul lui Dumnezeu: (cu ochii în Biblie) Asta numai Dumnezeu o știe. Sursa dublă: (din nou, cu disperare) Mă, cine mi-a împrăștiat viața prin toate dosarele țării? (se duce la masa lui și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați În Ministerul Afacerilor Externe - Într-o Chină post-maoistă Îngropată sub beton și ventilatoare, vara, sub beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați În Ministerul Afacerilor Externe - Într-o Chină post-maoistă Îngropată sub beton și ventilatoare, vara, sub beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dreptate eforturilor mentale și fizice reprezentate în operele de artă. Prin urmare, dacă dorim să descriem structura compozițională, elementele de pornire nu sunt lucruri sau forme, ci vectori. Vectorii și țintele lor Pentru scopul nostru, un vector este o forță trimisă ca o săgeată dintr-un centru de energie într o anumită direcție. Când un sistem este liber să-și răspândească energia în spațiu, el își trimite vectorii de jur-împrejur, în mod egal, ca razele provenite dintr o sursă de lumină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un disc masiv, întunecat se caracterizează printr-un volum cu considerabilă pondere. Poziția sa excentrică îl înzestrează totuși cu un puternic vector către și dinspre centrul de echilibru al întregului, iar această localizare în afara centrului modifică simetria centrată a vectorilor trimiși și recepționați de figura circulară. Excentricitatea este tema principală a acestei picturi, și în ultimii ani unii artiști ar fi fost dornici s-o lase așa cum se află. Lisițki își elaborează tema explorând relațiile centrului dislocat cu o rețea de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
George Sterian, arhitectul-șef al orașului, alta de dr. Al. Schapira, titlul amîndurora: Regulamentul de Higienă și Salubritate. Forma higienă (<fr. hygiène>) - trebuie spus - era mai deasă, în deceniul al treilea, decît igienă; Bacovia însuși folosind-o în manuscrisul Cluj, trimis lui G. Bogdan-Duică. în ambele versiuni ale regulamentului, cuvîntul revine de mai multe ori. La Sterian: „Toți proprietarii de imobile și implicit locuitorii (un consilier, pare-mi se, N. Țintă, rudă cu poetul, a adăugat: chiriașii și servitorii - n. m.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
date de naștere a poetului? "FIUL NOSTRU MIHAI" NU S-A NĂSCUT LA IPOTEȘTI Pentru legătura poetului cu Ipoteștiul, s-a spus, înainte de toate, că Eminescu s-a născut în acel sat. Greșeala a făcut-o Aglaia Drogli, prin scrisoarea trimisă lui Maiorescu, la 3 iulie 18895, iar Maiorescu a acceptat-o. Ceva mai tîrziu (1898), prin Memoarul familiei mele, tot ea și-a repetat afirmația, mai pe larg: "Mama mi-a spus odată cînd era mai veselă căci de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Donțului. Cadourile aduse acolo de boier astupau gura Donțului și deschideau inima Paraschivei, așa că toți trei deveneau fericiți. În legătură cu cadourile, Paraschiva Donțului a lansat, printre fetele ei, o poveste, care a trecut și la nepoți. Matei Eminescu, într-o scrisoare trimisă lui Corneliu Botez, repetă acea poveste, cum că, după tratatul de la Adrianopole (1829, sept.), un rus, Jeltuhin, general de intendență, ar fi trecut iar pe la Sarafinești și i-ar fi adus Donțului patru valuri de pînză de borangic, lui Iurașcă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
85. Și, fiindcă astfel de trai nu se putea îndelunga la nesfîrșit, în primăvara anului 1866 Eminescu părăsi Bucovina. Ștefanelli ne spune că "n-a știut nimeni din colegi cînd a plecat și încotro a luat-o"86. După informația trimisă mult mai tîrziu, de sora sa, Aglaia Drogli, lui Titu Maiorescu, știm că a luat-o spre Ipotești: "Gimna ziul superior nu l-au terminat aice (la Cernăuți), din desperare că murise Pumnul. Îmi aduc aminte că după înmormîntarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vă rog cheltuielile necesare. Cu proxima trimitem bani. Eminescu"178. De la Ipotești nici un răspuns. Îngrijorat, după examen a obținut un concediu de 5 zile și a venit la Ipotești. Despre dezordinea pe care a găsit-o acasă, aflăm din scrisoarea trimisă, mai tîrziu, lui Samurcaș: "Mergînd la țară, nu l-am găsit pe tată-meu acasă. El plecase la Praga, unde două surori ale mele, venind de la Teplitz se îmbolnăviseră de tiphhus, așa încît nici a scrie nu putuseră, în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iorgu, în 1873, apoi trei mii de florini cheltuiți de Aglaia și Harieta la băile de la Teplitz, care sumă echivala cu venitul total al Ipoteștiului pe doi ani, plus călătoria lui Eminovici la Praga, ca să-și găsească fetele, apoi banii trimiși, după moartea lui Șerban, apoi botezul și cumătria unui copil al Aglaiei, apoi cheltuielile cu boala Ralucăi, fără a mai pune la socoteală cheltuielile casei. După atîtea cheltuieli, unele făcute nechibzuit, bătrînul Eminovici a rămas fără nici un ban. La 28
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Andrei Pallauz și dr. Iosef Kalischer 277. După aprecierea prietenilor ieșeni, care la 30 mai erau întorși la Iași, "starea sa pare a fi destul de desperată, totuși medicii nu-l consideră ca pierdut". De aceea și Emilia Humpel, în scrisoarea trimisă fratelui ei, Titu Maiorescu, a arătat că unele lucruri sunt exagerate și că "nebuna de soru-sa alarmase toată lumea, prin telegramele ei exaltate"278. Vorbele Emiliei Humpel nu trebuie luate întru totul în nume de rău, pentru că ea s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de frig/ și potrivește ochiul în afară/ cu àur de sfânt ce înconjoară/ mormântul cald din care plâng
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
modalități fundamentale de manifestare și exprimare spontană a copilului. Imprimeria a adus cu sine și utilizarea grupului ca modalitate de activitate a elevilor unei clase. Acestora li se adăuga corespondența școlară, care nu era altceva decît un schimb de texte trimise copiilor din alte localități și prin care se puteau îmbogăți cunoștințele și experiența de viață a acestora. Treptat, C. Freinet a adăugat noi tehnici devenite mai tîrziu faimoasele tehnici Freinet creînd o puternică mișcare în rîndul institutorilor francezi, în sprijinul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
surprinzătoare la prima vedere. Evaluarea ca proces de cunoaștere „Efectiv, despre Fond am aflat mai multe când a venit evaluatorul de la București, de a văzut amplasamentul, drumul. Atunci, în prima fază... El a venit pentru a analiza dacă proiectul trebuie trimis, dacă ne înscriem în baremul pe care... Când a venit prima dată, a făcut cu oamenii o întrunire în sat și le-a spus care-i scopul Fondului și pentru ce e înființat, modalitatea cum lucrează, lucruri generale” (beneficiar FRDS
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ca instituție sacră și intangibilă, precum și autonomia cultelor, care au propriile lor instanțe de judecată canonică și morală» - se arată în comunicatul BOR, la încheierea sesiunii de lucrări a Sfântului Sinod. Decizia Sfântului Sinod era previzibilă, mai ales după scrisoarea trimisă CNSAS de către secretarul Sinodului, P.S. Vicențiu, în care se cerea stoparea accesului la dosarele preoților, pe motiv că Legea «Ticu» este anticonstituțională. Însă, pentru prima dată, Sinodul admite că unii dintre preoți ar fi putut colabora cu Securitatea. În comunicat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Așa cum spunea Fritz Perls, fondatorul mișcării terapeutice gestaltiste, "imaginile lumii nu intră în. noi în mod automat, ci selectiv. Noi nu vedem, ci căutăm, cercetăm, scrutăm ceva Noi nu auzim toate sunetele din lume, ci ascultăm". Din aceste motive, mesajul trimis nouă este adesea diferit de cel pe care-l creăm noi din semnele care ne stau la dispoziție. Impresia noastră este, de multe ori, departe de intenția celeilalte persoane. în exemplul nostru cu Beatles-ii, dacă interpretăm corect mesajul prietenului vom
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
redactor administrator” la Curierul de Iași, dar in octombrie 1877, în urma unui conflict cu directorul Tipografiei Naționale, unde se tipărea Curierul, Eminescu pleacă la București, unde va lucra în redacția ziarului Timpul. Creangă își trăiește cu greu singurătatea, și scrisorile trimise lui Eminescu dovedesc acest lucru. Față de „Bădia Mihai”, „fratele” drag, Creangă își manifestă dorul cu simplitate mișcătoare, pură, așa cum reiese din scrisoarea datată 1880: „Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
la vatră se angajează ca mercenari în armatele lui Carol, angrenate în cucerirea Italiei. Din cauza lor, în peninsulă se declanșează epidemia de sifilis. Carol este silit să-și desființeze armata, iar soldații bolnavi ce proveneau din toate țările Europei, trimiși acasă, diseminează rapid boala pe tot continentul. Dar cum s-a ajuns la o politică rațională în sănătate? Meritul revine în întregime medicilor, care instituie încă din secolul XIV măsuri de carantină, stabilesc etiologia bolilor grave, propun în 1851 codul
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]