7,094 matches
-
un loc; știu că nu poate fi aici, dar caut numai să-mi amintesc unde e, ca Belbo, care căuta Într-un vis o adresă uitată. Întâlnesc un grup obscen. Râd toți deșănțat, merg Împrăștiați, obligându-mă să cobor de pe trotuar. O clipă mă tem să nu fie trimiși de Bătrânul de pe Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Margareta, În toate textele clasice. — Mai scutește-mă! mîrÎie Diavolul. Mă scald În suflete pînă peste cap. E o piață numai bună pentru cumpărători. Uită-te pe fereastră și vezi și singur. Un șir de femei tinere se Întinde pe trotuar, cît vezi cu ochii. Wakefield știe de ce s-au strîns acolo. Un regizor faimos filmează În cartier și fetele au venit pentru audiție. Regizorul a dat deja rolul; audiția este numai o modalitate de a-i face rost moșoteiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pactul cu Diavolul. Plin de vigoare după așa Întîlnire, Își ia umbrela și, după cum Îi e obiceiul, se Îndreaptă către barul din colțul străzii, un fel de a doua sa casă. Se ciocnește de o turmă de turiști care blochează trotuarul. Stau ciucur În jurul unui ghid cu capă, care le oferă un „tur al fantomelor“. Par triști, murați, rătăciți și oarecum speriați. Ecusoane autocolante Îi identifică drept membri ai grupului, astfel Încît nici un blatist să nu se poată strecura printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din New York și un vorbitor de geniu care se ghida În viață după o maximă atribuită unui alt poet, Tristan Tzara: „Întreaga gîndire ia naștere În gură“. Ăstimp, Zamyatin este absorbit de admirarea a două femei atrăgătoare care stau pe trotuar cercetînd o hartă. Strada este luminată de felinarele cu gaz, de modă veche, pe care municipalitatea le-a instalat de curînd În districtul istoric. — Pot să vă ajut? le strigă. SÎnt taximetrist. Femeile pun harta pe pervazul din fața lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În Europa cît de american era. Se așteptase ca strigoii Lumii Vechi să-l readucă la viață, dar nu-l dinamiza decît firea neliniștită a Marianei. Era la fel de neliniștită precum America. Europa era precum o bătrînă doamnă, măturîndu-și la nesfîrșit trotuarul din fața casei și călcîndu-și așternuturile. Într-o după-amiază, la Cadiz, bînd Jim Beam cu gheață - Mariana nu voia nimic altceva - Îl apucă nostalgia de propria lui țară, lipsită de nostalgie și deloc complexată de asta. CÎnd vom ajunge acasă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de toate pactele pe care le-a făcut În trecut sau pe care le va mai face În viitor. Ar putea să trăiască În prezentul repetat Întru eternitate al Orașului Femeilor. Milena și Tiffany se opresc să se sărute pe trotuar. — Scîrbos, spune Susan. Vino Încoace, spune Milena, Întinzînd brațele. Se lasă cu o Îmbrățișare În grup. Wakefield se simte excepțional de acasă În casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de două ori mai tare de Tiffany și Milena. Dar pentru a merge la Tribune Tower, pentru a se Întîlni cu prietena jurnalistă, vor fi numai ei doi. Trupul În stil gotic american al Tribune Tower este Încastrat, la nivelul trotuarului cu pietre provenite din cîteva din übermonumentele lumii: locul nașterii lui Iisus, În Betleem, Marele Zid Chinezesc, Taj Mahal și Zidul Berlinului. Aceste fragmente sînt suveniruri ale trufiei, ale turiștilor care nu au văzut nimic rău În a rupe bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uimesc pe Wakefield ca și cum ar veni din propria lui minte. Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală după căderea Întunericului și totul pare schimbat. Realitatea este atît de ieftină În comparație cu ecranul; melancolia și tristețea guvernează trotuarele umede, pereții murdari și chipurile tîmpe. Se simte dezorientat, alungat din lumină În această lume ciudată și solidă. Și nici nu e obișnuit să meargă alături de cineva care, din cînd În cînd, Îl ia de braț și se sprijină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de coniac și alte ingrediente pentru Corbu Într-o pungă de plastic. Cred că da, la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele de ceață Încă plutitoare. Trotuarele sînt acoperite de leșurile argintii a milioane de termite și micul grup Începe să dănțuiască, inventînd pași de dans mergînd așa, prin piață, pe lîngă catedrală și apoi În jos, pe străzile pustii. Pe drum, Wakefield le spune povestea nebunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
demara în viteză din parcare, evaluând perfect distanța dintre cei doi stâlpi hașurați de la ieșire, atunci într-o bună zi s-ar putea să-ți trag o copită. Jack, care o prinsese de mână pe Miriam și-o trăsese pe trotuar când demarase Fran, îi dădu drumul. Întâlnirea cu Fran îl făcuse să întârzie câteva secunde la ședința cu președintele trustului, Murray Nelson, un om pentru care punctualitatea era literă de lege. La naiba! Uneori o invidia pe Francesca Tyler mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Woodward și Bernstein n-ar fi fost prea impresionați. Principala reprezentanță a trustului de distribuție Morton’s era la doi pași de redacția Citizen, dând spre piața din fața catedralei. Fran și Sean își croiră drum printre turiștii care mișunau pe trotuar. — Ar trebui să edităm ghiduri turistice pentru străini, mormăi Sean, încă nedumerit asupra destinației spre care îl târa Fran. — Cu excepția faptului că vin aici doar șase săptămâni pe an. Sean, ai ceva experiență într-ale actoriei? — Obișnuiam să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câte una, prea agitată ca să aștepte chiar și câteva minute liftul, și ieși în fugă din redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină care s-o apere de ploaie, avea să arate ca o cârpă stoarsă până să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era mama acasă. Eu am zis - știi ceva, nu mă mai duc deloc... și a făcut greșeala să dea cu coada de mătură în mine. Și în momentul ăla televizorul Sony și un radiocasetofon cu stație au aterizat jos, pe trotuar, masa de sufragerie spartă, biblioteca făcută bucăți, dezastru, și eu m-am întrebat după aia ce-a fost în mintea mea... Curaj, un curaj - forța respectivă. Nu e ușor să treci de un om mare, copil fiind... Dar după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate seri de vară, la sfîrșitul veacului trecut, spre casa părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia familiei, pe străzi cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia acelui sfîrșit de veac de liniște stăruitoare și de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Unde e... locuința ghicitorului? Stai o clipă. Trebuie să mă uit pe harta pe care mi-a făcut-o. Cei doi au pornit-o conform indicațiilor bătrânului Higurashitei. Întâlneau baruri la tot pasul și chelnerițele erau deja la datorie: măturau trotuarul în dreptul barului lor cu niște mături care ajunseseră adevărate cioturi, goleau resturile de mâncare în lăzile de gunoi și așa mai departe. Dacă-l căutați pe sensei, îl veți găsi încă dormind în camera lui de la etaj. Vedeți clădirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și soarele strălucea atât de puternic, încât era chiar supărător pentru ochi. După ce s-a despărțit de fratele ei, Tomoe a traversat la intersecția Hibiya și s-a îndreptat spre hotelul Nikkatsu. Deși plouase dimineață, cerul era acum senin și trotuarele umede reflectau razele strălucitoare ale soarelui. Ferestrele clădirilor sclipeau. Străini și japonezi, cu documente și serviete în mâini, se îndreptau spre serviciu. Un taxi se opri, scăpă de pasager și luă altul în loc. Începea o nouă zi... plină, ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la care viața orașului atingea maxima intensitate. Unde mergea? Pe Gaston începuse să pună stăpânire neliniștea, ca un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a sprijinit de ea. Endō l-a înhățat când era gata-gata să cadă. — Vrei să te omor și pe tine? Gaston arăta de parcă era gata-gata să plângă. Cu fața în mâini, s-a lăsat în jos, între mașină și trotuar. — Eu... Nu aveți nevoie de mine... Omul acela... Eu nu-l cunosc. — Tu nu vorbești... Stai numai în fața lui și-i vorbesc eu. Endō l-a manevrat pe Gaston pe trotuar, în direcția cafenelei. Nici un trecător nu i-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâini, s-a lăsat în jos, între mașină și trotuar. — Eu... Nu aveți nevoie de mine... Omul acela... Eu nu-l cunosc. — Tu nu vorbești... Stai numai în fața lui și-i vorbesc eu. Endō l-a manevrat pe Gaston pe trotuar, în direcția cafenelei. Nici un trecător nu i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În fața hotelului. Dan și cu mine ne urcăm Într-un taxi care ne va duce la Heathrow, de unde vom lua avionul de unu și jumătate către Antigua. — Să ai grijă de nepotul meu, strigă Linda, făcînd disperată cu mîna, de pe trotuar. Fii atentă și stai departe de sticla cu rom. — Ce-ai zice de o urare de genul „Distracție plăcută“, mamă? Îi strigă și Dan, pe fereastră, În timp ce Închide portiera. — Nu fi prostuț, sigur că vă doresc distracție plăcută, răspunde ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu se votase, până pe treisprezece mai erau Încă nouă zile, iar Tecla Molinari putea foarte bine să sfârșească sub roțile unei mașini, putea să piardă adeziunile, putea să se retragă, să fie lăsată baltă de cartiere, de comercianții care apărau trotuarele și care se luptau Împotriva căderii afacerilor lor, putea să fie trădată de alegători - oricum, lua-o-ar dracu’ de curvă comunistă, n-o să ocupe ea fotoliul de la Montecitorio În locul meu. Elio se Întoarse pe o parte, dar nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea, sau plăcinta cu mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu de oameni se Îndreptă spre trotuar, cufundându-se apoi În tunelul metroului. Intrară și ei trecând prin fața coșurilor care Îți ofereau Metro, revista gratuită, dar pe care pasagerii o luau rareori. Emma nu o luă. Mama nu citea niciodată ziarele. Zicea că tot ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sâmbătă. N-o să-i duc la Ostia, n-o să mergem la mare - vom sta acasă. O să le vorbesc mâine. FLAMINIO. A coborât. Ușile s-au Închis. Pentru o clipă, Valentina Îi mai văzu pe Emma și pe Kevin mergând pe trotuar mână de mână, spre ieșirea din capătul tunelului - ea Înaltă, dusă pe gânduri și absentă, el mic, Încrezător și orb ca un liliac. Mergea neatentă, dincoace de linia galbenă. Era periculos. Plecând, trenul putea să o atingă. Uneori Valentina simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mergeau pe străzile liniștite din cartierul Parioli, pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]