3,247 matches
-
în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
până la noi, Ne-mbărbătează pieptul, ne mângâie pe frunți, Și dorurile sfinte le împlinesc prin voi. (Autorul) Sufletele lor au plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt prezenți, dar și lipsa lor o simțim la tot pasul, în toate încercările de adânci genune, căci au lăsat aici, pe câmpul de luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea lor arde încet și visător, îndemn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
eram urmărit de organele de securitate și trebuia să stau bine adăpostit. Acestea sunt unicele informații pe care le posed eu în legătură cu Groapa Comună și unicele izvoare. Legionarii, în patria lor, nu au dreptul nici la mormânt. Nimic mai cutremurător, tulburător și dureros ca pășind pe drumul Sfintei Evanghelii a lui Hristos, într-o țară creștină, cu un monarh botezat în legea creștină, Carol al II-lea, și cu un patriarh al bisericii ortodoxe și prim minstru, Miron Cristea, decât reconstituirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele sale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
după 1989 istoria și literatura zonei se va afla în atenția mai multor reviste, partea inedită a almanahului constă în publicarea masivă, generoasă, a mărturiilor unor oameni deportați în Siberia. Fără a fi scriitori, supraviețuitorii acestui martiriu realizează o frescă tulburătoare, plină de dramatism, a calvarului prin care au trecut. Etapele deportării, vânătoarea de oameni, tinerețea (sau viața) irosită în minele siberiene, osândirea la exterminare, folclorul deportaților, nedreptatea ce li s-a făcut la întoarcerea acasă sunt consemnate în rubrica „Golgota
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au scos-o afară din casă pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd, cîte un artist mare, și chiar atunci, nu cu focul de altădată, ci ca o simplă curiozitate”. Al doilea text mi-a ieșit înainte adineaori (e aproape seară), citind, în „Le Figaro magazine” (nr. 400), împrumutat de la Gheuca, o tulburătoare confesiune a lui Eugșne Ionesco despre înstrăinarea sa de literatură și refugiul în pictură: „Citeam mult altădată. Citesc din ce în ce mai puțin, e ca și cum aș avea impresia că am citit tot ce trebuia pentru a învăța tot ce era necesar să învăț
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
transferul masiv de populație de la sate”. Țăranul e mistic, orășeanul nu. El n-a auzit de „beția religioasă a marilor orașe” (Baudelaire, „Rachete”) și, probabil, nici n-a citit Prins de Petru Popescu, în care una dintre scenele cele mai tulburătoare e cea a întoarcerii acasă, cu lumînările aprinse, a miilor de bucureșteni de la slujba de înviere din Dealul Mitropoliei. Oare știe cîte biserici sînt în oraș, toate construite înaintea producerii afluxului de populație venită din mediul rural? Un eseu veritabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute, închise, străine parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propagandistică rutinieră nu izbutise, Însă, să omoare cu totul Poezia. În scurta emisiune, poetul le scăpase, totuși, din când În când oficialilor, răsucindu-se, fulgerător, În versul pe care nimeni nu Îl mai putea controla, instantanee captare a sublimului, dezarticulare tulburătoare a câmpului de imponderabile pe care Nichita Îl deținuse, nu o dată, cu ingenuă măreție și, iată, Îl deținea și În clipa finală. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 5/2000) Sinuciderea unui pahar de Bacaratc " Sinuciderea unui pahar de Bacara" Radu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu doar se pune În starea adecvată mesajului său, ci se și „Îmbracă” În veșmintele epistolare destinate a potența sau, dimpotrivă, a atenua, falsifica, codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după o lungă așteptare, paginile acestora și avem, brusc, amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aparține universalului. Generalitatea cea mai cuprinzătoare, prin particularizarea cea mai marcată. Ceea ce ni se arată nu este altceva decât, cum va spune autorul Însuși, „bizara aventură de a fi om”. Aventura acestei cărți discrete și impunătoare nu este mai puțin tulburătoare decât viața scurtă, tragică și exemplară a autorului ei. Întâmplări În irealitatea imediată nu putea, În momentul apariției sale, dar nici ulterior, să Întrunească succes de public sau unanimitatea criticii. Era și trebuia să rămână o excepție, un „eveniment” de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul, perfidul și mai longevivul Gulag. Dincolo de diferențe și asemănări, cele două catastrofe europene ale „modernității” vor rămâne, cu siguranță, o mereu tulburătoare mărturie, chiar și atunci când omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care au marcat iremediabil timpul nostru. Greu de prevăzut, și poate inutil, ce portanță pot avea Însemnările, care se referă la „mintea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este suspectă și frivolă, desfigurarea momentană a unui cod tutelar, indescifrabil. Chipul Tatălui, raportul tată-fiu sunt revelatoare În opera celor doi scriitori. Sensul magic, eliberator sau, dimpotrivă, misterios, impenetrabil, opresiv și fatal conferă creației lor accentele disjuncte ale unui dialog tulburător tocmai prin paradoxul unei mutuale și opuse distorsiuni dureroase. New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990 fusesem invitat la Paris, la Salon du Livre, cu prilejul publicării la Albin Michel a primului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era rușinat și Împovărat de fostul său angajament politic și că, de fapt, se ținea la distanță de orice legături politice. Totuși, imposibilitatea de a-și pacifica autenticul nihilism Înnăscut s-a dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La bine și la rău, nihilismul rămânea energica forță spirituală din spatele creației sale, din spatele originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca scriitor, ca artist, ca filosof bufon ce-și bătea joc de filosofie, ca apatrid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la dilemele sale În legătură cu muzica și cu poezia, la productiva insomnie și la anxietatea sa, la obsesiile sale despre români, evrei și europeni, despre apartenență și Înstrăinare. O relatare fragmentată a vieții unui suflet agitat, a unei minți tulburate și tulburătoare: gânditorul ca blasfemator, provocator de controverse, vinovat copil al unui secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988, la Bard
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
politice. Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul” unei vieți fără sens, continuitatea distructivă. O viziune refuzând compromisurile și complicitățile „relativului” de fiecare zi, solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului și viitorului, naratorul explodează auzind vehiculata banalitate: „Auschwitzul nu se poate explica”. Reacția violentă, de bun-simț și sfidând bunul-simț, este revelatoare: „Orice este are o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste ale lui Buñuel. Aluzia livrescă este o altă constantă a stilului lui G. Se fac trimiteri la Poe sau la Melville, iar Călăuza rătăciților (având tulburătoare analogii cu filmul lui Tarkovski, Călăuza, realizat în același an, 1979), propune o parodiere și o reinterpretare a celebrei scrieri a lui Maimonide, un detaliu interesant prin semnificația sa desacralizatoare fiind momentul în care personajele profanează mâinile bătrânei călăuze. G.
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Comunităților Evreiești, ieșind la pensie de boală în 1981. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Debutează în 1956 cu o poezie în „Scrisul bănățean”, apoi în volum, cu Lumină întârziată (1967). Cartea stă sub semnul amintirilor tulburătoare ale vieții de lagăr, etapă care i-a marcat copilăria, acest ciclu fiind rescris ulterior sub titlul Ierburi amare și publicat în culegerea Toleranța (1995). Încântărilor juvenile în fața naturii și a iubirii, notate în versuri inegale sub raportul valorii, le
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]