8,927 matches
-
își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să pară că împlinește fapte asemănătoare cu cele săvârșite de Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să pară că împlinește fapte asemănătoare cu cele săvârșite de Cristos sau ca alții să facă, în numele lui Cristos, minuni care să pară aidoma celor săvârșite de adevărații lui ucenici” (2, 49). Există așadar o magie pozitivă și acceptabilă și o alta negativă și dăunătoare. Cât despre Celsus, el respinge orice act de magie, fără excepție, ca ținând de domeniul iraționalului și al înșelătoriei. Origen consideră însă că lucrurile trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
existența minunilor, ca ținând de înșelăciune, ar fi tot atât de absurd ca și a crede că există doar false minuni. Aceasta este logica lui Celsus pe care Origen refuză să o accepte. În opinia sa, minunile săvârșite de Isus și de ucenicii săi, în numele cel sfânt al său, sunt minuni autentice și cu totul deosebite. Pe de altă parte, există în sânul creștinismului impostori care, la adăpostul numelui lui Isus aduc rătăcire credincioșilor și dezbină comunitățile. Ei urmează poruncile demonului care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu are decât numele celui dintâi, în timp ce cuvintele, acțiunile și pseudoînțelepciunea sa îi vădesc impostura: solum enim nomen Christi Antichristus suscepit. Origen insistă asupra acestui aspect, subliniind faptul că Isus nu și‑a proclamat niciodată cu ostentație natura mesianică, lăsând ucenicilor săi grija pentru aceasta (ideea va fi reluată, cu anumită insistență de Theodoret al Cyrului). Pe toată durata activității sale publice, el s‑a mulțumit să se arate ca adevărat Mesia - atât prin comportamentul său, cât și prin minunile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu este în esență, pentru pannonian, o profeție despre vremurile din urmă care să completeze Evangheliile, prea puțin dezvoltate în acest sens: ea este revelația desăvârșită a sensului Scripturii prin însuși Cristos, prelungirea către toți creștinii a uimitorului privilegiu al ucenicilor de la Emmaus (Lc. 24).” Există trei momente esențiale ale istoriei revelației divine: încredințarea Vechiului Testament (Legea) poporului ales, prin Moise; deschiderea Vechiului Testament prin răstignire; revelația desăvârșită a mesajului Scripturilor în Isus Cristos, în calitate de judecător. Moise a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi fost ridicați cu trupurile lângă tronul dumnezeiesc. Ilie și Ieremia par deci singurii care îndeplinesc aceste două condiții. În plus, Ieremia este menționat în Evanghelie ca profet eshatologic: „Și venind Isus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii săi zicând: «Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?» Iar ei au răspuns: «Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre proroci»” (Mt. 16,13‑14). Despre Ieremia, Biblia spune doar că a scăpat de moarte în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
făcând chiar vărsare de sânge. Căci acestea toate au fost scrise. Ia seama la Scripturi și nu la cele din jurul tău. Dacă voi pieri eu, cel ce te învăț, nu înseamnă că tu vei pieri odată cu mine. Căci este îngăduit ucenicului să‑și întreacă învățătorul, iar celui din urmă să fie cel dintâi, de vreme ce Învățătorul primește și pe cei din al unsprezecelea ceas. Dacă trădarea și‑a găsit loc între ucenici, pentru ce te miri că ura împotriva fraților își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înseamnă că tu vei pieri odată cu mine. Căci este îngăduit ucenicului să‑și întreacă învățătorul, iar celui din urmă să fie cel dintâi, de vreme ce Învățătorul primește și pe cei din al unsprezecelea ceas. Dacă trădarea și‑a găsit loc între ucenici, pentru ce te miri că ura împotriva fraților își găsește loc și printre episcopi? Dacă mai devreme Chiril menționează seria impostorilor, reprezentați de „ereziarhii atei” care se autoproclamau cristoși, acum el insistă asupra acestui punct, făcând unele precizări. Alături de impostori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după Toma. Aceasta, abuzând de mireasma numelui evanghelic, distruge sufletele celor simpli. Primește, de asemenea, Faptele celor doisprezece Apostoli și, în plus, cele șapte Epistole sobornicești scrise de Iacob, Petru, Ioan și Iuda, precum și pecetea întregului și ultimul cuvânt al ucenicilor, cele paisprezece Epistole ale lui Pavel. Celelalte scrieri, să fie lăsate după acestea! Și să nu citești nici acasă cele ce nu se citesc în Biserică. După cum vedem, Apocalipsa nu figurează printre cărțile canonice acceptate și întrebuințate de Chiril, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
consummatione. Acest aspect polemic, vizând anumite grupuri eretice s‑a adăugat, probabil, mai târziu tramei inițiale a mitului, reprezentată de scenariul lui Hipolit. Un alt aspect inedit este prezența lui Ioan Teologul, un al treilea profet, alături de Ilie și Enoh. Ucenicul preaiubit al Mântuitorului este cooptat în grupul martorilor a căror activitate kerygmatică va preceda venirea Anticristului, probabil, pe baza unui pasaj final din Evanghelia după Ioan în care citim: „Dar Petru, întorcându‑se, l‑a văzut venind în urmă‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al Mântuitorului este cooptat în grupul martorilor a căror activitate kerygmatică va preceda venirea Anticristului, probabil, pe baza unui pasaj final din Evanghelia după Ioan în care citim: „Dar Petru, întorcându‑se, l‑a văzut venind în urmă‑i pe ucenicul pe care îl iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul Său și‑I zisese: «Doamne, cine este cel care Te va vinde?». Pe acesta deci văzându‑l, Petru I‑a zis lui Isus: «Doamne, dar cu el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isus: «Doamne, dar cu el ce va fi?». Zisu‑i‑a Isus: «Dacă vreau eu ca acesta să rămână până voi veni, ce te privește?». Tu urmează‑mă pe Mine! Ca urmare, a ieșit cuvântul acesta între frați, cum că ucenicul acela nu va muri” (21,20‑23). După cum vedem, autorul evangheliei sugerează deja o interpretare subordonată acestor cuvinte, interpretare transmisă probabil pe cale orală printre primii creștini. Aceasta presupune indirect iminența celei de‑a doua veniri și a sfârșitului lumii. Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evangheliei sugerează deja o interpretare subordonată acestor cuvinte, interpretare transmisă probabil pe cale orală printre primii creștini. Aceasta presupune indirect iminența celei de‑a doua veniri și a sfârșitului lumii. Cristos se va întoarce foarte curând, înainte chiar de sfârșitul vieții ucenicului său cel iubit. În același timp, evanghelia transmite o altă interpretare, acceptată de anumite comunități creștine, potrivit căreia Ioan va rămâne în viață până la sfârșitul veacurilor, alăturându‑se astfel celor doi profeți, deja consacrați, Ilie și Enoh. Pe baza acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat aceasta: „Mai întâi pe aceasta trebuie să o știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3) și aceasta: „Vor fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă lăsați înșelați de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu Vrăjmașul, căci, așa cum nu va fi întâiul‑născut al mamei sale, nu va îmbrăca nici trup real. El va fi tăiat împrejur, așa cum Cristos a fost tăiat împrejur. Cristos a ales apostolii, celălalt va alege un întreg neam de ucenici, care îi sunt asemenea în lucrarea răului. La început va iubi poporul iudeilor. Cu ei, va săvârși semne și minuni nemaivăzute, dar ele nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă rătăcire celor fără de lege ca și el. De
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
relevând sensul anticristologiei. În acest sens trebuie înțelese cuvintele adresate de Isus Mariei Magdalena, după înviere: Noli me tangere, nondum enim ascendi ad Patrem. De ce Isus, se întreabă Augustin, îi refuză Mariei Magdalena, întâiul martor al învierii sale, ceea ce îngăduie ucenicilor? Pare absurd. În realitate Mântuitorul face o trimitere indirectă la ideea unui atingeri spirituale: Quare ergo se tangi noluit, nisi quia contactum illum spiritalem intelligi uoluit? Dar ce înseamnă „atingere spirituală”? Contactus spiritalis est de corde mundo. Ille adtingit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici nu va mai fi. Și dacă zilele acelea nu s‑ar fi scurtat, nici un trup nu ar mai scăpa; dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleși” (Mt. 24,21‑22). Și după ce i‑a sfătuit pe sfinții ucenici - și prin ei pe toți oamenii - să nu se lase înșelați de cei care spun: „Iată aici este Cristos! Sau: Acolo!” (Mt. 24,25‑27), căci el nu se va mai arăta în taină, în ascuns, ci deschis și în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sărace, contemplată de Iisus în vreme ce punea o jertfă în cutia darurilor din templu, este povestită de doi evangheliști. Marcu (12, 42-44): „42. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. 43. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. 44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mult decât toți. 4. Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.” Văduvele primeau ajutoare, chiar dacă nu vorbeau limba aramaică 45 („în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii [Iudei] murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi” - Fapte 6, 1), făcând, la rândul lor, gesturi de caritate - precum Tabita, binefăcătoarea văduvelor din Iope: „Și Petru, sculându-se, a venit cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Aici se afla o „Uliță a Boiangiilor” (căreia i se mai spunea și „în Boiangii”139), pe care, în secolul al XVIII-lea își exersau meseria vopsitorii adunați într-o breaslă, cu staroste, epitropi, meșteri (înconjurați de anumite privilegii), calfe, ucenici, înregistrași într-un catastih” (căci era o corporație „cu hrisov”). La Iași, boiangii erau înregistrați printre reprezentanții „meșteșugarilor noi” și tot despre ei se spune că, în 1844, se aflau în conflict cu „jâdovii cari mestecau fără drept aceiași meserie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre femeile din Noul Testament Ioan Gură de Aur o prețuiește pe cea care și-a aruncat ultimii bani în cutia darurilor - „42 Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. 43. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. 44. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Horia Simionescu, F, 1992, 10; Cristea, A scrie, 92-95; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 5-34, 79-82, 86-92, 102-103, 112-117, 121-147; Ioana Pârvulescu, Cartea Cărților, RL, 1993, 3; Nicolae Manolescu, Artistul în șorț de ucenic, RL, 1993, 19; Claudiu Constantinescu, Castelul de cărți, RL, 1993, 19; Virgil Mihaiu, Carte de căpătâi, ST, 1993, 5; Tania Radu, Locuind fragmentul, LAI, 1993, 49; Nicolae Bârna, Artă și „meserie”, CC, 1994, 4-5; Lovinescu, Unde scurte, III, 329-334; Negoițescu
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
aspect al intimității, al interiorității reciproce este afirmat adesea de Iisus, care spunea „Eu sunt În Tatăl și Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 14, 10Ă. Această relație de intimitate este realizată prin iubire și adevăr. Tot Iisus le spune ucenicilor săi: „Nu sunt singur căci Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 13, 32Ă. Intimitatea, În spiritul moralei creștine, este comuniunea prin iubire dintre două persoane. Această interioritate reciprocă descoperă adevărul, imaginea autentică interioară a Eului celor două persoane (D. Stăniloaeă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fanatici, akali sau nahungi sikh din slujba lui Guru Govind Singh, pe care Îi descrie și Honigberger, sunt foarte asemănători tocmai cu cavalerii teutoni. Johann Martin Își va face studiile la liceul Honterus din oraș, după care va intra ca ucenic Într-o farmacie brașoveană, continuându-și apoi studiile și practica la o farmacie din Bistrița 1. Farmaciile În care Își descoperă vocația medicală sunt o instituție veche a civilizației germane din spațiul transilvan, iar originea lor coboară În Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]