4,882 matches
-
o clipă mai înainte nu se ridica brusc. Era acum înaltă, dreaptă, demnă, ca ea însăși. ― Trimite-mi pe Alexa, i-am spus. Am nevoie de ea. Și n-ai nici o grijă în privința lui... ― Îți mulțumesc! Făcu ochii mari de uimire. (Și ce frumoși erau ochii ei acum, ca un cer limpezit de nori, după furtună.) Toată ființa-i părea răvășită, pieptul îi sălta, avea nevoie de aer mult. Ședeam lângă ea, auzeam cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de spectrul blestematei realități de acasă. Adevăr vă zic: am luptat din greu să nu cad în bine-cunoscutele lamentații valahe, pe bună dreptate alimentate de uimirile turiștilor străini. Am luptat în zadar. Martor mi-e Dumnezeu. Cărăm România după noi ca pe un blestem. Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt și Vermeer, cât de spectacolul fascinant al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Și iată că locotenentul se îndreaptă spre mine: Hai puștiule, nu vrei să zburăm? Sigur că voiam dar spre deosebire de preot care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.Și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mă măliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei să zboare, unul de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
revocat, însă, ordinul. Ce a rămas din toate astea? Din templul zeiței Artemis, considerat una din cele șapte minuni ale lumii antice, au ajuns până Ia noi o coloană și câteva bucăți de piatră spartă. Nu avem cum să înțelegem uimirea lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala "Sfînta Sofia". Restul au făcut ploile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la care mă uit intimidat. Pentru mine, zborul ține, încă, de miracol. Nu pricep cum reușește o asemenea namilă de metal să plutească desupra norilor. Probabil, e greu să faci, într-o singură generație, saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se cuvine cinstire deosebită pentru că a binevoit să ia chip de om și a venit pe pământ pentru a noastră mântuire. În apropierea Betleemului, pe câmpie, trei păstori își păzeau turmele de mioare. Privind la cerul înstelat, deodată, văzură cu uimire că în fața lor a apărut un Înger. Ei s-au înspăimântat, dar acesta le-a zis: „Bucurați-vă, că S-a născut Mântuitorul lumii! Alergați la Betleem, călăuziți de Stea și-L veți găsi în Peșteră, culcat în iesle și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
va vesti lumii Nașterea Fiului lui Dumnezeu. Astrologii de la un capăt la celălalt al pământului, vor încerca să dezlege misterul apariției tale, căci niciodată de la Facerea lumii nu s-a mai văzut o asemenea Stea. Și va fi mai mare uimire, când după acele sfinte zile vei dispărea de pe cer. Și în toate vremurile, omenirea te va numi Steaua de la Betleem sau Steaua Nașterii Domnului.” Și Arhanghelul Gavriil, luând chip de Stea, a împlinit întocmai cele cerute lui de Domnul. Îngerul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a culcat și a dormit somn adânc toată noaptea. A doua zi, când s-a sculat, a vrut să vadă darul promis de pelerin. Nici urmă de dar, nici urmă de pelerin. Aruncându-și privirile prin fereastră, a tresărit de uimire. - O, Doamne! a exclamat și a ieșit din casă. S-a mirat și mai tare când a văzut că în apropierea casei se căsca o groapă, plină cu apă. S-a bucurat foarte mult și a început să care apă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
și presupusele sale drepturi. În acea zi, până la urmă a învins totuși obișnuința. Am repetat aceste plăcute extravaganțe, dar n-am izbutit decât să dezorientez puțin opinia publică. Nu să o dezarmez, și nici, mai cu seamă, să mă dezarmez. Uimirea pe care o întâlneam, în general, la cei ce mă ascultau, stinghereala lor oarecum reticentă, foarte apropiată de cea pe care mi-o arătați dumneavoastră acum ― nu, e inutil să protestați ― nu mi-au adus liniștea. Căci, vedeți dumneavoastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că e bine ca ei trei să meargă mai devreme. Puteau astfel conversa înainte de sosirea muzicanților. în realitate 233 se gândise la intrarea penibilă a prințului într-un public străin proa numeros. Elena îi primise cordial. Nu arătase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența lui nu-i pricinuise nici o emoție. Ieșise cu totul din ciclul de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
In curtea bisericii, Nory dete un cot puternic lui Mini: - Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru fiecare dintre membrii familiei câte un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile și, spre surprinderea lui Cristinel, îi înmânează acestuia cadoul dorit: o mașinuță cu telecomandă. Uimirea care se citește pe chipul micuțului nu are margini. El înțelege că este răsplătit tocmai pentru faptul că a pus familia înaintea dorinței sale și nu s-a mai gândit la cadoul propriu. Autoarea subliniază cu grație momentul acesta, concentrându
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
care, Ionuț, zâmbitor, îi spuse: - Dorinel, eu nu voi putea juca niciodată fotbal. Picioarele mele sunt bolnave... am avut un accident. Dar mă bucur că tu poți juca. Să joci și pentru mine și voi fi fericit. Dorinel, plin de uimire, privind picioarele imobilizate ale lui Ionuț, se uită la bunicul lui care era întors un pic într-o parte. Simți cum inima în pieptul lui bate așa de tare, de părea că voia să iasă afară din piept. A oftat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
lui, despre care a doua zi constată că s-a îndeplinit: întoarcerea tatălui. Mâinile, ultima povestire din volum, impresionează din nou prin simplitate și gingășie. Fetița care privea fascinată spre mâinile mamei care pot face atâtea lucruri miraculoase, descoperă cu uimire că acestea mai au un rol la care nu se gândise niciodată: le poți împreuna pentru rugăciune. Instanță naratorală discretă, autoarea se retrage total în spatele personajelor, pe care lasă să ne transmită mesajul în întâmplări simple, dar pline de miez
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
locuințe; te întrebi ce vor fi făcând cu ele?), vile în țară și străinătate, mașini de lux, etc. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire, nu activitate economică.” Un amar, o mâhnire nemărginită se instalează în uimirea sa și face conexiunea cu o poezie inedită și primită de la un coleg de suferință în detenție, dar cu care a schimbat, în treacăt, câteva vorbe, doar de două- trei ori înainte de evenimentele din Decembrie, ca apoi să se întâlnească
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din trecutul acestui erou în Crimeea și martir în temnițele comuniste din România, prezentul- document istoric înscris cu sinceritate în eternitate subtitlul: O viață închinată Adevărului: Gheorghiță Savel. Trecând esențializat peste copilăria fericită prin inocența și negrijile ei, peste adolescența uimirilor și întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
comuniste și al urmăririlor ulterioare, Gheorghiță Savel, crede nelimitat și rămâne în orizontul mirific al spiritului, repetând exclamativ cu Paul Claudel: „O, Dumnezeul meu, înțeleg acum, nu-i ușor să însoțesc crucea Ta din care nu lipsește nici atracția, nici uimirea, nici teama”..., completând: dă-mi, Doamne, rolul bunului Simon Cirineul ca să-ți duc și eu măcar câțiva pași crucea Ta!... Un cărturar în închisorile comuniste: Ovidiu Papadima Modelul polarizează Intelectualul e atașat de cărți ca mama de pruncii ei, ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă, pe neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei care aflaseră de șiretlic râdeau de mama focului; ceilalți,încercau, stânjeniți, să înțeleagă ce se petrece, de fapt, cu înmormântarea aceasta. Cel mai mult au avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
infestat de isteria taxomaniei, primarul MM-uluiMunicipuilui Miraculos, a reușit să înfrumusețeze, bogata hartă a taxelor din lume, cu încă un element rarisim: taxa de neputirință. Auzind una ca asta poți rămâne uimit. Dar, mergând pe fir, ajungi la concluzia că uimirea nu-și are acoperire în fapte. Ți-o poate dovedi,între altele, exemplul bunicului Ică Bocănică. N-a avut de lucru,într-o zi, și a trecut pe la primărie, să afle dacă mai are de plătit ceva. De cum l-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care ne umplea de respect, de pe fața sa blândă și-atâta de senină, parcă se pregătea să răsară soarele. Se sprijinea într-un baston negru cu măciulie de argint. Acuma însă se opri. Acest nemaipomenit fapt ne-a umplut de uimire. - De ce-l chinuiți, copii ? susură el moale, cu un glas care ploua peste capetele noastre. Și, lăsând să planeze această întrebare, liniștit, dânsul plecă mai departe. Pe bietul băiat l-am lăsat în pace și de-atunci nam mai îndrăznit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise după mine, să se apropie și, în timp ce escaladam gardul, să facă singurul lucru la care nu mă așteptam. Spre marea mea uimire, l-am auzit zicîndu-mi că-mi dă 44 de lei dacă plec. De ce tocmai "44"? Niciodată nu m-am lămurit. Poate, a fost o simplă întîmplare, prima cifră care i-a trecut tatei prin cap. Ceea ce mă tulbură, însă, este
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și am putut să împing spre dimineață plictisitoarele obligații școlare, satisfăcute în grabă, ca să pot dormi măcar câteva ore înainte de a fugi la liceu. Au fost niște ani la care nu mă pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar de ce eram în insulele Fidji? Ce căutam eu acolo? Am vrut să fug, dar ușa camerei era încuiată. Și nu găseam cheia nicăieri. Disperat, am bătut cu pumnii în ușă. Atunci, cei doi s-au întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]