5,157 matches
-
a practica acte magice, face să se nască ideea că deja exista în acea perioadă practica unei a doua penitențe, adică a unei a doua iertări după ce avusese deja loc una radicală, cea a botezului. Dincolo de toate acestea, nu trebuie uitată capacitatea extraordinară a Duhului Sfânt de a crea unitatea umanității, așa cum a reușit și recrearea armoniei comunicării în ziua Rusaliilor (cf. Fap 1,1-11) și așa cum va acționa în formarea și susținerea primei comunități de credință (cf. Fap 2,42-48
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
creează chintesența imaginarului unui anotimp - de suflet, în primul rând -, înfățișări emblematice ale acestuia în arta literară: cromatica specială, copleșitoare, cocorii etc.: Dropii de foc prin spinii înfloriți./ Toamna-i delir de tantrice cromatici/ Prin parc iubiri bătrâne, singuratici/ Cocori uitați ai basmelor, lunatici / Pierind cu umbra-n spate, viscoliți... Volumul cuprinde o lirică reflexivă, în care eul se confesează, oferindu-i cititorului posibilitatea de a-i străbate angoasele, visurile, de a fi părtaș la hermeneutica iluziei, prin care face studiu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de cunoaștere și de autocunoaștere: iarba (Brocarturi fără capăt cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
curând se va uita. Cuib gol Spusele tale s-au rotit atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeți. 6. Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci, să nu vă temeți: voi sunteți mai de preț decît multe vrăbii. 8. Eu vă spun: pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
zburând precum fluturii primăvara. Luna mă privea din bagdadia cerului fără nici o sfială... Abia când am ajuns la chilie mi-am dat seama că e foarte târziu. Nicăiri nu se zărea nici un fir de lumină. Doar lampa din chilia mea, uitată aprinsă, arunca un fuior de lumină în întuneric... Întins în crivat, mă luptam cu gândul că trebuie să-i scriu Zânei câteva rânduri. Dar ce să-i spun? Să o asigur că o iubesc și s-o încurajez? Pe mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cincea zi a lunii, era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, 3. Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; și acolo a venit mîna Domnului peste el. 4. Mam uitat, și iată că a venit de la miază-noapte un vînt năpraznic, un nor roșu, și un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
înseamnă deviație de la (vechea) normalitate, într-o lume care cultivă nevrozele, depresia, catastrofismul, cu guvernări și mass-media care te vor idiot în adolescență, grobian la maturitate și mort în ziua pensionării, apoi de bună seamă că apelul public la „frumusețea uitată a vieții“ devine nu doar o bucurie, ci de-a dreptul o datorie civică. Mi-am și imaginat ca motto superbele pagini 68-70 și 78-80 din cartea omo nimă a lui Andrei Pleșu (Humanitas, 2011), urmate de o pledoa rie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la Muzeul „George Bacovia“). Presimțind ceva, Pick a cerut să se ducă după el și, neputând să-și tragă stăpânul spre casă, uriașul s-a culcat de-a lungul acestuia, încălzindu-i trupul până dimineață. Iar asta nu e tot. Uitat fiind, altădată, la Fundulea, același Pick s-a întors acasă după o săptămână, fără să știe nimeni vreodată cum, epuizat, dar vesel, dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Idei în dialog ș.a. Poate va veni cândva și rândul unei selecții din recenziile publicate cale de câțiva ani în Evenimentul zilei și Jurnalul Național. Deocamdată, captivat de harul selectiv cu care doamna Lidia Bodea a compus volumele Despre frumusețea uitată a vieții și Ochiul căprui al dragostei noastre, semnate de Andrei Pleșu, respectiv Mircea Cărtărescu, am în drăz nit să-mi depun și eu vraful de mici vanități publicistice pe masa dumneaei, dându i totala libertate de-a alege, ordo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea ai timp
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și decapitați de Caligula. Dreptul roman era din ce în ce mai des călcat în picioare, jocurile luau locul unei sobrietăți uitate, senatorii acceptau să fie colegi cu un cal, iar pe șoselele pietruite cohortele treceau obosite fiindcă nu mai știau pentru ce anume luptau. Roma trăia tot mai evident sub semnul inteligenței cinice, epicureice, a lui Petroniu, cu deosebirea că n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Intrând, lași în urmă atât teama cât și speranța. Vorbele, aici, sunt de prisos; ceea ce cauți se poate căpăta și fără cuvinte și adesea, da, chiar fără bani. Ah! lăsați-mă, vă rog, să aduc omagiul meu femeilor necunoscute și uitate care m-au ajutat atunci. Îmi mai amintesc și astăzi de ele cu un anume respect. M-am folosit din plin de acest mod de a mă elibera. Am putut chiar fi văzut într-un hotel, păcătuind, după cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
luminii Pentru o nouă zi... Te caut pe tine Și tu nu apari, Dar caut și caut Sperând în zadar Te caut în lună, Te caut în stele, te caut în negura viselor mele, Te caut în colțuri de lume uitate, Nu știu unde ești, te simt doar aproape... Aproape de mine cu privirea ta Ce luminează întunericul, cărarea mea Ascunsă în inima codrilor vechi N-o văd, n-o găsesc, o caut în veci...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93437]
-
Dragoste uitată... Timpul trece cu grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
grăbire, Clipele se duc în zbor, Ca o blândă- amintire Din trecutul meu de dor. E scurge timpul neîncetat Se duce și iubirea, Iar sufletul nemângâiat Își pierde strălucirea. Se scutură salcâmii, Pe-aleea -ntunecată Ștergând urma fărâmei De dragoste uitată.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93433]
-
Nu-i era teamă nici în întunericul odăilor sau ogrăzilor, nici noaptea în magazii sau beciuri. Pe stradă însă, cu trăsuri și oameni, când Lică îi scăpa mâna și se pierdea de el, sau când o lăsa la vreun colț uitată ca să vorbească cu cineva, cunoscuse frica și totodată sentimentul protecției întrupat în Lică. El se juca cu spaimele ei după dispoziția în care era. Sau se ascundea înadins ca să facă haz vă-zînd-o buimăcită, sau se bucura răutăcios de frica ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu investigații folclorice, profunde, original interpretate, percutant redate; când postfațatorul amintește de monografia “închinată lui Anghel Demitriescu, mare cărturar, critic și analist, care a avut însă o întelegere greșită asupra lui Eminescu, ceea ce poate l-a trecut în rândul scriitorilor uitați“, știut fiind că vânturile, furtunile se risipesc în confruntarea cu piscurile, suportând riscurile neantizării. Pan M. Vizirescu citează și volumul Creatorii și lumea lor, ca pe un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
încăpățînat și zadarnic, luat de la capăt în fiecare dimineață de Monseniorul, împotriva a cincizeci de pendule pe care ar vrea să le oblige să bată în aceeași fracțiune de secundă? Uneori, când mă trezesc noaptea și trebuie să aleg între uitatul pe pereți și un al doilea somnifer, mi se întîmplă, chiar, să mă surprind că încep să fac diverse supoziții în privința motivelor care-l împing pe doctorul Luca să-și caute, în Julius, un confident, după ce cutreieră tavernele, sau în privința
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
invită chiar să bea un sirop, era Încîntat de oaspetele nord-american, după atîția ani În sfîrșit se ivea unul, ca și cum bietul Peter ar fi fost un turist bogat și prezența lui ar fi Îndemnat la o renaștere a acestei părți uitate a orașului. Dar și această Întîlnire a fost un prilej de Întristare; mai bine că Julius n-a acceptat invitația la sirop, fiindcă Îi era puțin greață și În afară de asta străinul mergea cu capul În pămînt. Numai bătrînelul era Încîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile muzicii se auzi un olé!, probabil scos de suedeză, fiindcă arhitectul la modă se Întoarse să se uite și o văzu că-și Înfigea un deget ca un corn În piept și că Juan Lucas rîdea cu hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o crenguță În mînă. Mergea Întotdeauna cu o creangă lungă și subțire. Aceeași În fiecare zi, ori poate făcea rost de o crenguță la fel de lungă și de subțire În fiecare zi Înainte de a veni la școală. Părea un zeu uitat organizînd o mică răzmeriță sau pur și simplu luîndu-i pîinea de la gură zeului de la putere, așa cum mergea atingînd tot ce Întîlnea În drumul lui și punînd alte nume lucrurilor. Fiindcă tocmai asta făcea Cano. Julius Îl observase cîtva timp mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ori trebuie să-ți spun că părintele Pablo nu primește la spovedanie decît pînă la șase după-amiază? — Bine, bine, te spovedești mîine — Trebuie să semnezi aici... — Uite, Susana, despre asta am stat de vorbă destul, e o treabă Încheiată și uitată; chiar astăzi ne-am amuzat de incidentul ăsta cu Juan Lueas. Din Întîmplare i-am cunoscut pe viitorii tăi... pe viitorii noștri cuscri... Glumesc, bineînțeles, lucrurile astea sînt niște copilării. — Și cum ți s-au părut doamna și domnul ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că împru mutau cărți de poezie de la biblio teca din cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. În pauzele dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzică și fotbal, Victor stătea pe pragul gropii de sărituri în lungime cu o carte de poeme în mâini și citea până se intra iarăși la ore. Ingrid se așezase într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
precisă. Doar așa, singur, cu propriile mele amintiri. Și fiecare locșor din acest sat și din întrega zonă îmi spune ceva; peste tot sunt amintiri care vorbesc, cheamă, redeșteaptă - pentru o clipă - sentimente, gânduri, zâmbete, dureri pe care le credeam uitate, dar care n-au murit, nu pot muri, ele trăiesc atât cât trăiește omul și o veșnicie pe deasupra... Cu fiecare pas făcut, o peliculă nevăzută proiectează în minte alte și alte imagini, uimitoare prin prospețimea și claritatea lor. Iar, o dată cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]