13,247 matches
-
de argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ficatul sau splina. Altădată aveam mîinile moi, acum mi le ascund În poală sub fața de masă, cînd merg la restaurant. Cum se schimbă obiectele cînd se scurtează privirea, cum li se lungesc umbrele și le mănîncă trupul cu totul. Umbli prin odăi, printre umbre și ți se pare că respiră. Poate sînt emanații ale ființei tale din alți ani, ies din mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ce pîrțurile care fac zgomot nu put și cele care nu fac zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne urmăreau ochi iscoditori. Probabil că ne trădau hainele, gesturile, nu știu ce, dar Își dădeau imediat seama că sîntem străini și, cum e mai rău, străini de-ai lor. Am văzut casa Margarethei, all die alten Gassen, locurile pe unde a umblat tînărul Goethe. Am intrat În catedrale. Am văzut femei bătrîne În pardesie negre, cu pălării mici de fetru trase pe frunte cum erau și la noi, la Maiandacht, așteptînd să le vină rîndul la Weihwasserkessel. Frankfurtul mi-a amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune pe la noi. Chiar, vorba lui Bacovia. Ia să vedem care ar fi locul potrivit pentru cel care-l preferă pe Coșbuc? Satul? Mă Îndoiesc. GÎndiți-vă cam ce idei i-ar putea anima pe un președinte de CAP care ar umbla pe tarla recitind: „Iar la ospăț / un rîu de vin / Mai un hotar tot a fost plin / De mese și tot oaspeți rari / Tot crai și tot crăiese mari / Alăturea cu ghinărari de neam străin // De-ai fi văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Salipid cu dezinfecția, că ne-a umplut iar gîndacii. — Da, foarte bine. Îți mulțumesc că te-ai gîndit să mă anunți. Bei o cafea? — Mai e vorbă. Să-mi mai trag și io sufletu că m-a omorît scările astea. Umblu de azi dimineață pă la toate ușile să le zic să stea mîine acasă. Auzi dumneata, păi cum să nu ne umple gîndacii dacă stă cu gunoiu la capu patului. Ce văzui la bețivu ăla de Trușcă, să-mi vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate, e cu aproape cinzeci de ani mai bătrîn decît ea? — Da cum? CÎt i-a crescut copilul și i-a umplut casa cu de toate și i-a spălat și chiloții și nu i-a cerut socoteală pă unde umblă, că a și avortat În fața lui că el i-a vărsat ligheanul la closet, a fost bun, acu de... — Te rog nu Începe iar cu... Nu știu zău ce plăcere ai dumneata să vorbești despre lucrurile cele mai intime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie, de la bucătărie În cameră, din cameră În balcon, iar Înapoi prin vestibul. Umbli așa fără noimă, te uiți la ceas. Te duci iar În dormitor. Oare ce am vrut să fac? Nu știi cu ce să Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie, fără nici o așteptare. Această dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o furie inexplicabilă și a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport l-au dus niște oameni de braț că nu mai știa pe unde umblă. A sosit la Frankfurt calm, liniștit. Ne-am plimbat pe străzi ca de obicei cu copiii. Asta a fost duminică. Vorbea mult, era vesel. În ultima vreme aveam impresia că Începuse să uite bătaia de la Casa Scriitorilor cînd i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i auzeam pașii În urma mea. Muream de curiozitate să știu dacă mă mai urmărește, dar n-am Întors capul. Abia cînd am ajuns În fața blocului meu, m-am simțit prinsă de braț. „Permiteți-mi să vă ajut, e riscant să umblați singură pe Întunericul ăsta... ați fost la o petrecere? Văd că ați primit și o garoafă“. „Nu, domnule, am fost la o expoziție, trebuie să scriu un articol“. „A, sînteți... și unde lucrați?“ I-am spus că sînt ziaristă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu ăsta nu are un loc unde să simtă că Îi nevoie de el, că fără el treaba nu merge. Bag sama că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e frică să deschid. — Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud, să nu mai știu. Ce am eu cu ei, cu viața lor. Tot timpul degetele astea brutale Îmi umblă prin creier, Îmi Încurcă ideile, Îmi răvășesc sufletul. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! acum mai stins, mai descurajat. — Da, da, vin. Cine-i. — Huțan, vecinul de la cinci. Veniți că moare Coana Aneta. Simt că mi se oprește inima. Deschid. — Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi de voluptate să recuperez ce mi-a luat educația. Nu sînt o doamnă Înnăscută, bunele maniere le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase ca niște degete pe pieptul meu le simțeam prin cămașă și era mai al dracului da și singur cuc pe un peron de puști știu asta cînd am plecat prima dată cu trenul la Bușteni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îți iese pasiența nu se poate să nu le rup gura doar știu ce-am trimis acolo europenii au cam obosit Îi salvează tehnica aici nemții sînt ași dar n-au coaie interesanți sînt asiaticii indienii vin cu altceva dar umblă prea mult la simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
muri un creștin la betonieră, Îl găsiră pă grămada de pietriș, așa cum auziși, ca un cîine, zic ăi de-l văzură că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era ceva scump. Iar din oala de supă am mâncat cât am vrut. A doua zi am primit la micul dejun pieptul și creierul, m-a ajutat să mănânc, apoi m-a ridicat din pat și m-a învățat să umblu. În principiu știam, dar plimbarea noastră în jurul mesei a durat cinci minute. M-a luat la subsuoara ei caldă și m-a cărat încet de jur-împrejur. — Noi o să ne înțelegem bine - mi-a spus ea când m-a băgat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tânăr. A plecat cu câteva zile înainte să sosești dumneata. Poate că a părăsit deja chiar și continentul sau a fost împușcat undeva pe drum. Pentru că, după cum știam eu, pe vremea aceea flăcăii de măcelari numai prin munții aceștia nu umblau. Vezi, de aceea îmi place mie atât de mult aici. Veștile rătăcesc zile întregi prin păduri. Chiar și știrile de la radio vin cu întârziere. — Și? — Și înainte să plece și-a agățat pe perete toate cele treisprezece tablouri, a ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care sublinia faptul că renunță la toate drepturile de autor în folosul orfanilor și al văduvelor de război, pur și simplu de drag. Iar eu i-am făcut o fotografie, ca nu cumva să se iște îndoiala că astronautul neamului umblă pe două picioare. — E o tâmpenie - i-am spus eu. Lipsită de gust. De aia am venit cu barca? Hai, lasă severitatea la o parte. Mai bine trage la rame. La sfârșitul poveștii vreau să ajungem la mal. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am discutat prima oară serios despre moarte. „Dar și-a imaginat doar un tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru starea de spirit a văii. Așa că sâmbătă seara, la cinema, puteai să-i asculți pe tanti Mae și trupa ei pentru 10 cenți în plus, după film. Sâmbăta următoare, câțiva oameni care țineau de biserică erau acolo, în fața cinematografului, umblând în sus și în jos cu pancarte despre răul care se ascunde înăuntru. Când redactorul-șef al ziarului a aflat de treaba asta, a băgat o poză cu ei pe prima pagină. Ziarul nostru a fost distribuit prin tot statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe undeva. Mi se părea că tanti Mae arată foarte obosită. Dacă nu am fi avut nevoie de bani, nu aș fi lăsat-o niciodată să se ducă cu el. Că oricum nu ieșeau prea mulți bani din asta. Flora umblase prin tot orașul și le spusese tuturor despre mama. Tanti Mae a zis că a greșit încă de la început, când a chemat-o în noaptea aceea să aibă grijă de ea. Știam că dacă Florei nu-i plăceau chinezoii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
liniei punctate și i-am împins foaia. Tot nu sunt mulțumită de ea, am spus eu mai degrabă îmbufnată. Pare să fie totul corect în privința celor întâmplate... Doar că Lee pur și simplu nu era genul de persoană care să umble beată printr-o grădină în bezna nopții, să cadă și să se lovească cu capul de o cărămidă. Nu are nici un sens. — Nimeni de la petrecere, dintre cei cărora le-am luat declarații, nu pare să găsească ceva surprinzător în legătură cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi lăsat să zacă într-o grămăjoară pe blatul alăturat. Deci nu fusese Lee. Altcineva. Și nu-mi trecea prin minte cine și de ce. M-am întors în living. Acum că mă uitam și după alte indicii că i se umblase prin lucruri, am observat că într-adevăr cineva căutase și în bibliotecă. Cărțile erau înghesuite una într-alta; majoritatea așezate invers. Dar, ca și în cazul celorlalte detalii, la prima vedere păreau destul de aranjate. Chiar și eu trecusem direct pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]