4,112 matches
-
lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru a ajunge pe acest suport plutitor. Nu pare deloc blândă, aproape că sperie. Scrutează marea cu ochi hrăpăreți, bordați de piele roșie, pare să-și caute traiectoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al șervetului. Își ridică privirea și am văzut că o îndreapta fără nici o precauție în câmpul vizual al lui Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii. E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se duce la ea. Ceilalți râd, cu toții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sprijinit de bibliotecă, Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care nu putea să deosebească pietricelele de măsline. Dădu din cap, oprind un râgâit care îi umflă obrajii. Amețeala îi trecuse și, ca o furtună, curățase. Italia era limpede. — A fost mai bine așa, iubitule, n-aș fi putut niciodată să fiu o mamă bună. Aș vrea să o scot din camioneta aceea, din hăul acela întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
susțină, Elsa și-a pierdut echilibrul și era cât pe aici să cădem împreună. Atunci am râs și mai tare, fericiți și comici, sub ploaia care cădea cu găleata. Italia o privește pe Elsa aflată lângă mine. Elsa cu burta umflată sub palton. Am în mână balonul roșu, îl las în jos pentru că mă rușinez, și încerc s-o acopăr pe Elsa cu trupul meu. O protejez de privirea oprită la câțiva metri de noi. Nu văd expresia Italiei, lumina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și o aruncă în coșul metalic. Elsa s-a agățat cu toată forța de brațele negre ale moașei, puternice ca niște trunchiuri de copac. — Veniți să vedeți. Mă apropii și privesc. Sexul mamei tale a crescut, este larg și întins. Umflat de capul tău. Se vede ceva în mijloc. Un bumb negru. Părul tău, Angela. Primul lucru pe care l-am văzut din tine. Ne îndreptăm spre sala de nașteri. Elsa mă caută cu mâna, o strânge pe a mea. Infirmiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viața. Cu o clipă înainte era o femeie care transpira și își smucea capul, acum este însă o mamă, a inclus în aspectul ei maternitatea. Izolată în conul acela de lumină rece care cade de sus, cu părul ciufulit și umflat de efort, are forța și nesiguranța unui prototip. Mama ta a rămas în sala de nașteri să elimine placenta. Eu am coborât scările spre salon cu tine în brațe. Chiar dacă erai ușoară ca un săculeț cu pâine, cântăreai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea caldă și lipicioasă din cauza transpirației. — Eu trebuie să-ți cer scuze, te-am obligat să mănânci. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu, cu mine nu se poate juca nimeni, cu atât mai puțin o femeie. Eu sunt eu! Mi-o fi sufletul mărunt, dar e al meu!“ Și simțind în această exaltare că eul i se tot umfla și umfla, iar casa i se strâmtora, ieși în oraș ca să-i ofere spațiu și aer liber. De cum păși pe stradă, se și trezi cu cerul deasupra capului și oameni care se duceau și veneau, fiecare la treburile sau plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Rosarii! Nu, nu, cu mine nu se poate juca nimeni, cu atât mai puțin o femeie. Eu sunt eu! Mi-o fi sufletul mărunt, dar e al meu!“ Și simțind în această exaltare că eul i se tot umfla și umfla, iar casa i se strâmtora, ieși în oraș ca să-i ofere spațiu și aer liber. De cum păși pe stradă, se și trezi cu cerul deasupra capului și oameni care se duceau și veneau, fiecare la treburile sau plăcerile sale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spunându-l și să-l prezinte apoi ca pe al lor... — Cum, aici s-a ajuns? — Vai, prietene Pérez, eruditul e din fire un mic ciorditor; ascultați-mă pe mine, așa sunt și eu. Noi, erudiții, suntem gata să ne umflăm unii altora lucrușoarele pe care le cercetăm și să facem tot posibilul să nu ne-o ia înainte altul. — E de-nțeles: cine are o prăvălie își păzește marfa mai aprig decât cine are o fabrică; trebuie să păzești apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau cravata și sacoul de pe bancheta din spate. Apoi m-am strecurat printre cele două mașini până la ușa din dos. Zece zile de temperaturi-record umflaseră lemnul și a trebuit să împing cu umărul ca să deschid ușa. Casa era bine făcută pentru un model de serie și reparasem tot ce putusem, dar niciodată nu avea să fie atât de solidă pe cât mi-o doream. Valul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le acopere cămașa. La începutul căsniciei noastre, îmi era teamă să mă uit la corpul soției mele. Era sigură că aveam să fiu pedepsit pentru așa o plăcere. Încă mă mai temeam de el. Mirarea mea avea legătură cu abdomenul umflat din pricina sarcinii, dar era mai mult de atât. Mă minunam de netezimea și deplinătatea ei. Era perfect intactă. Nici măcar nu își găurise urechile, cum făcuseră mama și sora ei. În timp ce încercam să prelungesc momentul acela în care îi zărisem goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă, Fima stinse lumina. Îi atinse cu multă delicatețe umerii, gâtul, așteptând aproape un sfert de oră până să se hotărască să coboare spre sâni, neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu Încetă cu sărutările paternale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să mediteze la morala Înfrângerii evreilor În revolta contra romanilor. Consideră analogia cu prezentul pătrunzătoare și savuroasă, deși sub unele aspecte ușor simplistă. În autobuz, În drum spre serviciu, văzu pe banca din spate o femeie dintr-o țară arabă, umflată de plâns, iar lângă ea o fetiță de șapte-opt ani, fiica ei probabil, care Încerca s-o consoleze repetând Întruna: „N-a făcut asta intenționat“. În acea clipă cuvintele „intenție, intenție bună, intenție rea, fără intenție“ i se părură păstrătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
I-ai spânzura pe toți. Călăul din strada Alfasi. Asta pentru că amândoi urâți țara, În loc să vă treziți dimineața și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și răbdare, deoarece bușitura îi făcea concurență lacului. O umezire prea abundentă ar fi dăunat luciului, care ar fi devenit mat în jurul adânciturii, cenușiu cum e cocleala; pe de altă parte, umezirea era necesară, ca lemnul vechi să se poată umfla. Ar fi fost nevoie să se mai dea un strat de lac, eventual - și, în cele din urmă, trebuia pur și simplu să uite de locul ăla, pentru că nimic nu devenise și nu rămăsese așa cum ne-am imaginat. W. s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că „Oha“ nu semnase niciodată contractul acela la preluarea firmei. Fostul patron al fabricii, un bețivan care la sfârșit de săptămână nu se mai dezlipea de tejgheaua cârciumii din sat, cu pantalonii șiroind, se lăsase fraierit de „Oha“, care-i umflase ultimul pachet de acțiuni rămas. O fracțiune modestă, dar suficientă ca să obții o majoritate. Și „ăla din A.“, bunicul vostru, fără ajutorul căruia „Oha“ n-ar fi putut să facă ce plănuise din capul locului, adică să devină singurul proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau dând din cap, unii chiar intrau în vorbă cu mine, îmi spuneau că-mi văzuseră poza în ziar, unul m-a și apostrofat că de ce trebuia să apară așa o gogoașă umflată în Illustrierte. Pentru oamenii din sat devenisem cineva, un tip deosebit care fusese în „Heftli“, iar Herr Meier mă scoase în fața clasei, ridică articolul cât mai sus și spuse că și el încercase, cu ocazia unui concurs de tir sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui exteriorizare a fost acel „Ha!“ rămas neschimbat în scurgerea anilor, la care se adăuga un dat din cap și observația că azi nu mai e cazul să aștepți recunoștință de la nimeni. Iar tata se simți lăsat oarecum cu buza umflată în autocompătimirea sa. De aceea, simți impulsul să-i descrie prietenului starea în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mințind cu ușurință, dorindu-mi să nu-mi fie așa de ușor. După ce am mai luat o doză de medicamente, mi-am schimbat hainele pentru cină, făcând eforturi neobișnuite cu machiajul în scopul de a ascunde un nas care se umflase și obrajii care erau albi ca varul și începuseră să se cojească. Ed mă îmbrățișă, mângâindu-mă pe păr cu drag, iar eu am uitat din nou de Mark. Încă ținându-ne de mână (mă voi plictisi vreodată? imposibil), am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei ai manechinului, care primește câte două palme pentru fiecare gologan, laba unei calfe de cizmar repezită cu sete, mă dărâmase, trântindu-mă cu tâmpla de scândură. Cred că cizmarul a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]