3,608 matches
-
urce, în pământ va lua mărimea unui corp Când soarele va fi mai puțin vast, iarna mai puțin demnă, vântul mai puțin grăbit, pâinea mai ușoară, amiaza mai puțin sigură, mai puțin cunoscută casa. El se întoarse spre figura lui umilă 1266. Toți, nu numai misticii sau cei ințiați, suntem supuși unor iluzii senzoriale, asemenea iluzii fiind inerente pentru percepția obiectivă a lumii materiale și pentru procesele mentale corespunzătoare. În schimb, halucinațiile, pe care mulți le consideră în mod eronat drept
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Coleridge, cel ce spunea că ceea ce noi numim natură este o poesie ce zace închisă într-o scriere tainică și miraculoasă 1343, iar poeții nu sunt altceva decât adevărați luminatori ai timpului. Deci, dacă tu, cititorule drag al acestor umile rânduri, vrei să vezi cu ochiul tău piatra, eu îți întind această lupă de cristal care se așează între creierul abstracțiilor și realitatea înzestrată cu percepții pentru toate simțurile tale, să poți aprecia realul individualizat într-o formă plină de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dantenstudien 5, 1944. 1095 Liviu Pendefunda, Dogmă sau Libertatea Gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 1096 Lucian Blaga, Poeții, Mirabila sămânță, Prut international, 1995. 1097 Eugenio Montale (traducere de Liviu Pendefunda). 1098 prin religie nu înțelegem doar exoterismul ci și acea umilă și strălucitoare componentă ocultă a esoterismului, indiferent de forma pe care o ia in cadrul illuminismului, masoneriei sau rosicrucianismului. 1099 Percy Bisshe Shelley, Defence of Poetry, Chatto and Windus, Londra, 2004 1100 Bruno Snell, The Discovery of the Mind in
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ani de la Unirea Bucovinei cu România - 28 noiembrie 1918 - 28 noiembrie 2006 În analiza și descifrarea unor fapte, întâmplări și evenimente, îndeosebi asupra acelora cu un impact politic major, privind soarta unui popor, nu suntem dispuși să acordăm credit celor umili și mulți, despre care există tentația de a-i vedea ca pe o masă amorfă, greu de a fi pusă în mișcare, bună pentru a fi manevrată după interese de moment. Dacă în Unirea Bucovinei cu România lucrurile nu ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
furia clasei muncitoare, după o rețetă rămasă de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră? În loc să-și dea pe seamă, Geoană și ai lui de la vârf s-au apucat să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi petrecând această chestiune chiar acum când cei care au slugărit prin Europa vin și ei acasă cu niște euro? Să fie chiar o pură întâmplare? Dom΄le, cum măsa se întâmplă că mereu, pe suferința necazurile și nenorocirile celor umili și mulți, se înalță bogăția și fericirea celor puțini. Potopul din ultimele săptămâni va fi mană cerească pentru cei cu politica, cu administrația, se vor învârti fonduri, materiale, alimente, apă (apa-i ține cel mai bine pe trântori!), se va
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și de alte pericole, că i-am bătut pe toți „cu unghiile și cu dinții”, adăugând, eventual, o ghioagă smulsă din pădurea seculară. Am spus că acest popor , care-mi face cinstea să-i aparțin, a dus o viață modestă, umilă în anumite momente, suficientă sieși, dar n-a renunțat niciodată la libertate, la demnitate, la unitate și suveranitate. Nu cred că un popor poate trăi fără glorie și noi, asemenea altora, am avut parte, rar, ce-i drept, de asemenea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
rău, încă nu-i răul-rău! Nu-mi mai aduc aminte unde și când am făcut remarca în legătură cu ce ne așteaptă când vor accede la putere fiii și fiicele potentaților actuali. Atunci va începe răul cu adevărat: părinții, cei mai mulți de origine umilă, mai gândesc în termeni egalitari, dar copiii lor, născuți în puf și purpură, vor crede că li se cuvine tot, li se permite tot. Se vede că timpul beizadelelor a sosit mult mai repede decât îl așteptam (credeam că nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și salahori la carierele de piatră“, mi-a spus ea, În timp ce jeep-ul ne hurducăia prin gropile din șoseaua ce ducea la școală. „Copiii provin din familii aflate sub nivelul cel mai de jos al sărăciei, care aparțin celei mai umile caste, intangibilii, de la care se așteaptă să-și Împlinească singuri destinul și care sunt lăsați deliberat În starea În care se află. Copiii vin la școală la vârsta de 4 și de 5 ani. Habar nu au ce Înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
păstreze peste veacuri Făclia Cunoștinței adevărat mântuitoare și să apere cu chiar prețul vieții trupul mistic al lui Hristos, Biserica Lui, adăugându-ne pe noi, copiii Lui, ca mădulare vii ale acestui trup. Rog să nu se caute în aceste umile însemnări lucruri deosebite, expresii alese, înalte cugetări sau citate savante din operele marilor oameni care au strălucit pe pământ. Am ales prezentarea viețuirii la nivelul unor procese comune oricărei conștiințe cinstite în fața lui Dumnezeu, fără intenția de a prezenta lucruri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
al rațiunii firești; s-a replicat că dacă în concepția materialistă nu există legătura supranaturală, prin credință, dintre Creator și creat, omul nu poate depăși condiția cunoașterii dată prin simțurile organismului. Morala creștină se spunea că duce la subjugarea celor umili și la exploatarea lor de către cei interesați; or tocmai aceasta aducea nou Mișcarea, jertfa conducătorilor pentru binele celorlalți (vezi Jurământul legionarilor și al gradelor legionare). Cultura creștină se spunea că este o formă de încântare a celor ce trăiesc în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bombardament al artileriei împotriva Belgradului, făcîndu-l răspunzător pe Tisza pentru aceasta. În iarna lui 1914, atunci cînd armata sîrbă și-a eliberat țara de ocupanți, Iorga remarca: "și Dumnezeu a coborît de pe tronul Lui și l-a înălțat pe cel umil". A urmat o campanie de simpatie față de Serbia în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene și în "Revista istorică" (care și-a început apariția în 1915). Iorga susținea Belgia și pe regele ei, Albert I. Va stabili o relație cu Albert
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
datoriei față de ea și că nu dorea altceva decât să se pună în slujba fericirii mele. Exprimată astfel, situația pare să sugereze oarecare cruzime din parte-mi. Dar, în realitate, Lizzie a dat dovadă de cel mai profund și mai umil tact, iar iubirea mea era structurată pe o blândă gratitudine. Eram buni unul față de celălalt. Și totuși, firește, în același timp exista și o fațetă de tortură. (De ce îmi face atâta plăcere să scriu despre aceste lucruri?) De la bun început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ciudat de a accentua cuvântul „moștenitoare“, când vorbea despre mătușa Estelle.) Cât despre tatăl meu, cred cu toată convingerea că nu avea nici un fel de resentiment, decât doar de dragul meu. Mi-l amintesc spunând odată, pe un ton ciudat, aproape umil: „Îmi pare rău că nu poți avea și tu un ponei, ca James...“. În clipa aceea am simțit o iubire atât de intensă față de tatăl meu și, totodată, am știut lucid (să fi avut zece sau doisprezece ani?) că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când, mai târziu, au venit la noi în vizită. Nu ne vizitau foarte des, pentru că mama simțea că nu-i poate „primi“ îndeajuns de stilat, și că, atunci când veneau, îi punea în situații stânjenitoare cu scuzele ei agresive privitoare la umilul nostru mod de viață. Trebuie să adaug că noi locuiam într-o casă cu chirie, în care singurătatea se îmbina cu lipsa de intimitate. De obicei, mă duceam singur în vizită la Ramsdens, clădirea de piatră împrejmuită de copaci, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o strâng în brațe și s-o covârșesc și să zac alături de ea pe vecie, jusqu’à la fin du monde; și, da, să-i uluiesc umilința cu vigoarea iubirii mele, dar, în același timp, să fiu și eu umil, și s-o las să mă alinte și s\-mi redăruiască tot ce era mai bun în mine. Pentru că în posesia ei rămăsese virtutea mea, și o ținuse și o păstrase în toți acești ani; ea era pentru mine alfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i mângâi sânii. Eram ca doi copii, ca doi adolescenți, îmi inspira o dorință care, în mod miraculos, nu putea fi disociată de iubirea pură, reverențioasă, puternică, total ocrotitoare. Și dorința mea era totodată aceea a unui adolescent, nepriceput, neexperimentat, umil. Nu știam cum s-o iau în brațe sau cum să fac buzele ei uscate să-mi răspundă. În cele din urmă, m-am lăsat și eu pe podea, am silit-o să se întindă lângă mine, și am strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de descoperire a unei femei. Aș putea căuta, investiga, de anunțuri la ziar. Și ar însemna o ocupație pentru mine. În același timp însă, îmi era foarte clar că n-am să fac acest lucru, că renunțasem. Să o urmăresc, umil, de la distanță, să o las doar să știe că sunt și eu acolo, încă prezent? Și aș deveni o fantomă înspăimântătoare. Nu, renunțasem definitiv, și aveam impresia că procedasem astfel, profetic, chiar înainte de fuga ei finală. De ce oare, după acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai complexe și mai individualizate. Piesa apelează la o serie de convenții și teme cunoscute cititorului din literatura romantică anterioară. Găsim astfel, în piesa, tema săracului îmbogățit din întâmplare care refuză bogăția, a stăpânului devenit robul robului sau, a celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a
Tipologia personajelor din opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu by Diana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83577_a_84902]
-
distrusese definitiv. Critica sa, lovește cu o mână și mângâie cu alta, iar Kant din „autodistrugătorul” devine „atotpăstrătorul” (Moses Mendelssohn). Câteva date biografice ne sunt edificatoare. S-a născut la 22 aprilie 1724 în orașul prusian Königsberg, fiind fiul unui umil curelar și a decedat în orașul natal la 12.02.1804. Tatăl său era de origine lituană. Asupra sa a avut o înrâurire deosebită mama, foarte înzestrată sufletește și foarte religioasă. Este ajutat de Schultz, urmează gimnaziul, reușind a trece
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și după num ele inve ntatorului Gutnar, care înseamnă bonus stultus sau după cum unii pretind Gutnor, adică bonus ventus, numiră și localitatea și după acea Gutnar trecând în Kutnar, scriseră numele ora șului Ku tnar sau Kottnar și din bordeiașe umile crescu un oraș celebru în care, din cauza viilor, nu numai Domnitorul, dar și toți fruntașii Moldovei, ba încă și mulți din Polonia își cumpără vii și le locuiesc. (...) C. C. Giurescu, în Târguri sau orașe și cetăți moldovene - scrie: „La 28
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
construi relații noi între imagini vizuale care în mod normal nu se leaga între ele, ceea ce provoacă râsul; umorul se manifestă și că o demascare a unor stări de lucruri prin care se dezvoltă o înaltă valoare umană sub aparente umile; cu ajutorul acestuia, elevul pătrunde fără răutate în „ țară rasului” și a bunei dispoziții; toleranță la conflict-capacitatea de a preveni declanșarea unor conflicte, de a le înlătura sau amâna ; prin această se dobândește libertatea și dreptul de a nu fi crispați
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
marcantă pentru perfectul simplu care subliniază caracterul surprinzător al evenimentelor povestite: „mă văzui”, „mă trezii”, „crezui”, „mă pomenii”, „mă găsii”, „descoperii”. Discursul oniric din romanul lui Holban este concludent: „Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari.” Verbul „a părea” este aproape obligatoriu în orice relatare onirică, subliniind caracterul fugar și insesizabil al imaginilor pe care visătorul se străduiește să le convertească în cuvinte:” Mi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
valoare premonitorie:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face să tremur) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea dupa mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea...” Eroul din O moarte care nu dovedește nimic pare a fi victima ignorării motivelor care au determinat-o pe Irina să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și își face un portret memorabil: „În sicriu, junele cunoscut, încremenit însă în una din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin cărți, aruncând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]