6,525 matches
-
măcar și pentru vestea aceea și tot merită să fie mulțumit. Cu toate asta însă, fericirea întîrzia să-i lumineze mintea. "Aprecierea pentru lucrurile vechi e rafinament dar și precauție. Poate de aceea n-am văzut niciodată un om rafinat urlând în timp ce atacă nebunește de unul singur o întreagă armată. Adevărata întrebare e ce-ar face o armată de oameni rafinați văzând că îi atacă un nebun. Răspunzând la această întrebare o să înțelegeți de ce am ales să scriu această carte." Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Curgerea era însă din ce în ce mai rapidă și Oksana văzu că se îndreaptă spre o genune de carne roșie care pulsa bolnăvicios. Râul de fiere în care se zbătea părea că se varsă în ceva care... nu... nu putea fi adevărat. Oksana urlă din toate puterile. Se trezi întinsă pe pat și înainte de a deschide ochii simți pe frunte atingerea delicată a unei mâini care avea însă pielea aspră... - Aș fi putut să te omor, copilă. Ai fost nesăbuită. Oksana preferă să țină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se hrăneau băștinașii și care păreau să aibă și ei un câmp mental rudimentar și inexplicabil, luminile identice ale tovarășilor lui Xtyn, strălucirea celor doi quinți... Ah, da, asta era ceva nou! Ținîndu-și ochii încă închiși, Alaana se încruntă și urlă de-a dreptul în mintea lui N'Gai Loon: Ce-ai gândit când mi-ai ascuns atâta vreme prezența unui quint în psiac? Femeia alesese din nou viziunea în care mintea ei era un dragon cu voce tunătoare, care făcea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcuse decât să îl supere și mai tare pe Bella, care aflase că trebuia să aștepte ca Alaana să-i contacteze. - Spune-mi cum simți, începu el deodată privindu-i fix pe Hinnedi. Te doare capul? Simți o furnicătură, îți urlă o voce în cap sau poate ți se aprinde o lumină? - E mai degrabă ca și cum aș citi un text, Sire, răspunse calm quintul. Dar asta numai fiindcă nu am reușit niciodată să fiu la înălțimea colegilor mei. - Cum adică? se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
luă mai mult de treizeci de secunde, când ajunseră pe vas quinții puseseră deja stăpânire pe acesta, iar Leka Hinnedi era chiar aplecat asupra lui N'Gai Loon, din al cărui abdomen se scurgea un firișor subțire de sânge. - Nenorociților! urlă Kasser către quinți. Cum de nu l-ați putut salva? - A fost doar un ghinion, Kasser, prietene, nu te supăra. Un fragment ascuțit de piatră mi-a pătruns în stomac. Nimeni nu avea cum să mă ferească de toate așchiile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privi întrebător pe Kasser, care-și plecă ochii în pământ în semn de acceptare tacită. - Nu se poate. N-ar fi avut timp... Pe cine a învestit Maestru în locul său? Nimeni nu se grăbi să răspundă însă acestei întrebări. - Tu! urlă el către Xtyn. Încetează să mai privești prin mine! În momentul acela, pentru prima dată, Xtyn își întoarse ochii către Bella și rosti ușor amuzat: - Sire, tonul vostru mă mâhnește. Ar trebui să aveți ceva mai mult respect pentru un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndrepta această umilință. Bella ridică mâinile spre tavan și apoi se întoarse spre cei patru quinți ai săi, care se grupaseră la câțiva metri de el. - Voi înțelegeți ceva? Allin Perse dădu să spună ceva, dar în momentul acela Xtyn urlă neomenește. - Zuul! În sfârșit ne reîntîlnim! Între Xtyn și extraterestrul care tocmai intrase în sală se croi un coridor de trupuri. Ca și cum strigătul lui Xtyn l-ar fi împietrit, Zuul încetă să se mai legene pe picioare și încremeni, cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unde e Dumnezeu? E acolo unde tu nu poți nici măcar privi, e la capătul lanțului nefericit de evenimente care a dus la nașterea ta. Acolo unde nu era nici Cuvintul, El exista pentru a declanșa tot ceea ce este... - Ho, popo! urlă Diribal. Nu te-aprinde că te trădezi. Furia ta arată clar că am nimerit un punct sensibil! Lasă prostiile și vorbește-mi de Quintrium! Încercând să se stăpânească, Starețul își reluă locul pe banca de piatră. Alegem în fiecare clipă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și spasmele din piept și din abdomen. Și de acum de săptămîni întregi, da, de săptămîni, fusese vreme rea în Jena o vreme îngrozitoare, oribilă, pe care o simțea în fiecare nerv al corpului rece, sălbatică, mohorîtă. Vîntul de decembrie urla în horn cu un sunet dezolat uitat de Dumnezeu putea la fel de bine să se afle pe o cîmpie stearpă pe timp de noapte și de furtună, cu sufletul plin de o jale fără alinare. Și totuși faptul că trebia să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prezentarea unor benzi desenate unor copii și înregistrarea a ceea ce povesteau aceștia despre cele văzute. Unii relatau astfel: Ei se joacă fotbal și el șutează și ea zboară dincolo și sparge geamul și ei se uită și el vine și urlă la ei pentru că au spart geamul, așa că ei fug și ea se uită afară și le spune să dispară, în timp ce alții au povestit: Trei băieți joacă fotbal, iar unul dintre băieți lovește mingea și aceasta trece prin fereastră, mingea sparge
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și omul vicios: „Cu prieteni răi, rău te faci; cu cei de omenie mănânci colaci”; „Cine doarme cu câinii se scoală plin de purici”; „Cine se amestecă cu porcii trebuie să mănânce tărâțe”; „Cine se bagă Între lupi trebuie să urle” etc.) Bucurie, plăcere - durere, suferințătc "Bucurie, plăcere - durere, suferință" Bucură-te de ziua de azi. - Carpe diem (Horațiu) („Clipa de fericire prezentă - spune J.W. Goethe - este singura reală, cea de mâine fiind iluzorie.”) „Caută și păstrează mereu o bucată
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
admitem că, în cazul unui intelectual neimplicat politic - un literat, un om de știință -, se poate vorbi despre „datoria” unei intervenții politice. În 1968 și în anii care au urmat, motivele pentru a lua atitudine, pentru a lupta, pentru a urla erau profund corecte, dar, la nivel istoric, ele nu erau mai mult decât simple pretexte. Revolta studențească s-a născut de pe o zi pe alta. Nu existau rațiuni obiective, reale pentru a lua atitudine (decât poate gândul că revoluția se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poate șocați să afle ce li se Întîmplă vecinilor lor. Așa cum Își amintea o femeie: În timp ce noi eram aduși la gară... mulți oameni erau pe stradă. Unii se Întrebau, alții rîdeau, alții țipau la noi, chiar dacă nu ne cunoșteau, alții urlau, În primul rînd părinții fetelor și băieților deportați. Deși este dificil de speculat asupra reacției - fie activă, fie pasivă - a etnicilor români față de deportări, acesta nu este un aspect pe care un istoric Îl poate trece simplu cu vederea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cronicarului. La fel adversarii (inamicul etern al bunelor alcătuiri, diavolul, lipsește surprinzător), uneltitorii, conspiratorii (un oarecare Mihul, discreditat ca alogen, înșelător, diseminator de turburări, duplicitar), dușmanii istoriei - „marele împărat al turcilor”, nimeni altul decât Soliman Magnificul, care „s-a sculat urlând cumplit ca leul”, aducând cu sine mulțime de fiare „păgânești” (funcționează în continuare antica cristalizare „creștini-păgâni”), ce îi dau prilej lui M. să construiască niște (foarte europene) povestiri care pot fi intitulate „Decrementa atque incrementa Domini Petri” și să facă
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
38. Printre caracteristicile unui popor, cele lingvistice au fost evidențiate în primul rând, cu toate că în Evul Mediu n-au fost singurul și nici cel mai important criteriu al delimitării de celălalt. Încă în societățile primitive străinul era considerat barbar, care urlă ca animalele sălbatice sau „mut“ - nemec -, în orice caz, cineva cu care nu te poți înțelege. Pentru desemnarea limbii vorbite în Cehia și în Polonia, sursele interne și străine au folosit timp îndelungat sintagmele lingua slavica, lingua Sclavorum. Cosma de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Luke expiră și Începe să se plimbe nervos pînă la fereastră și Înapoi. După ce năștea copilul. Voiam să văd cum... se aranjează lucrurile. — Înțeleg. Deodată, simt că nu mai pot continua. Nu pot să fiu demnă și matură. Vreau să urlu și să țip la el. Vreau să izbucnesc În hohote și să arunc cu ce-mi vine la mînă În el. — Luke, te rog... pur și simplu, du-te. Glasul Îmi e doar o șoaptă. — Nu vreau să vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că e teafăr și nevătămat... Începe Jess. Putem pune să-i fie gravată data nașterii pe spate, continuă Janice. Dacă n-ai nimic Împotrivă, Becky, draga mea. — Ăă... păi nu, zic șovăitoare. Sigur că nu. — Nu e mort, Janice! aproape urlă Jess. Știu precis că nu e! — Atunci unde e? Janice Își dă batista de pe ochii mînjiți cu fard movuliu. I-ai frînt inima bietului băiat! — Stați! Îmi amintesc subit. Jess, am primit un pachet pentru tine azi-dimineață. O fi de la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îți promit! se arată Suze intrigată. Ce e? — Poftim. Îi dau fotografiile făcute de la distanță. E singurul lucru pe care l-am salvat din dosarul original. E Lulu, pe stradă, cu copiii ei. Pare destul de stoarsă - de fapt, pare că urlă la unul dintre ei. Are În mîini patru batoane Mars, pe care li le Întinde. Are și două cutii de Cola și, sub braț, o pungă uriașă de chipsuri. — Nu! Suze pare aproape prea șocată să mai poată spune ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ctitoria. Un ciobănaș întâlnit în cale îl ajută să ajungă la locul căutat, aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
originalitatea totuși minoră. În Viața și petrecerea poate fi găsit poemul modular Săptămâna firească, în șapte secvențe, probabil scrierea cea mai interesantă sau profundă a autorului. Iată secvența a cincea, Îngerul: „Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
parte, o structură vitală, exuberantă chiar: „Am vinul în nerv, pot dansa pentru voi” (Moștenitor), iar pe de alta - un ins chinuit de o dihotomie existențială din care simte că nu are scăpare: „Jumătate din mine era un măscărici /care urla la lună dintr-o trompetă de-argint, / jumătatea cealaltă avea chipul ascetic / al unui înger sau al unui gânditor medieval” (Îngerul și măscăriciul). În prima secvență a volumului, intitulată Salt în adolescență, se resimte nostalgia anilor primei tinereți, când „goana
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit! urlă șacalul, femeia, robul, vulturul, câinele / Am trăit! urlă sângele, ochiul, coapsa, amestecându-și vocile lor / Târând fiecare clipa aceea de moarte, de viață”. Cu unele reluări, ultimele cărți - O fiară desăvârșită (2001), Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit! urlă șacalul, femeia, robul, vulturul, câinele / Am trăit! urlă sângele, ochiul, coapsa, amestecându-și vocile lor / Târând fiecare clipa aceea de moarte, de viață”. Cu unele reluări, ultimele cărți - O fiară desăvârșită (2001), Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului, confruntat cu haosul existențial
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și un act de nonconformism social. În alt text, publicat în 1933, ofensiva contestatară are drept obiectiv literatura instituționalizată, cu tentațiile ei ierarhizante: „poetul și câinele gherasim luca urlă în mijlocul străzii / câinele ăsta e un câine de valoare / îi vom transmite felicitările noastre / și îi vom da locul al 3642-lea în literatura română”. La douăzeci de ani poetul parcursese deja o etapă și se îndrepta către alte orizonturi
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]