4,445 matches
-
unei polarități unidimensionale a puterii sale de visare. Excesele raționalismului științific și politic au slăbit imaginația înlănțuind-o într-o producție intensivă de imagini istorice stereotipizate și monocolore. Altfel zis, criza imaginației contemporane rezidă esențial în nivelarea imaginii prin monopolul utopiei. Utopia este poate cea mai subtilă și mai dăunătoare confiscare a imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
polarități unidimensionale a puterii sale de visare. Excesele raționalismului științific și politic au slăbit imaginația înlănțuind-o într-o producție intensivă de imagini istorice stereotipizate și monocolore. Altfel zis, criza imaginației contemporane rezidă esențial în nivelarea imaginii prin monopolul utopiei. Utopia este poate cea mai subtilă și mai dăunătoare confiscare a imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
contemporane rezidă esențial în nivelarea imaginii prin monopolul utopiei. Utopia este poate cea mai subtilă și mai dăunătoare confiscare a imaginației, prin faptul că o aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică înghețată ori într-un activism intemperant, care îl condamnă la pieirea simbolurilor, la îngustarea afectivității." Utopia sau criza imaginarului, pp. 7-9. 287 Lucian Boia, Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aplatizează într-un regim hibrid, că o aservește unei domesticiri a istoriei. Veritabilă formă reziduală, utopia, în amplitudinea sa extremă, înnămolește imaginarul într-o retorică înghețată ori într-un activism intemperant, care îl condamnă la pieirea simbolurilor, la îngustarea afectivității." Utopia sau criza imaginarului, pp. 7-9. 287 Lucian Boia, Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit, p. 231. 288 Georges Gusdorf, op, cit., p. 253. 289 Ibidem, p. 256. 290 Ibid., pp. 257-258. 291 Viziunea mitului drept creație populară născută din înțelepciunea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale pozitivismului, Occidentul a pierdut atât magisteriul religios, cât și pe acela politic. Ceea ce explică faptul că în societățile noastre moderne a apărut o uriașă lipsă, o nevoie enormă și anarhică de a respira aerul miraculosului, al viselor, al tuturor utopiilor posibile." Educația însăși a devenit un "dresaj tehnocratic, funcțional, pragmatic, birocratic", care produce studenți "ucenici la șomat", mai e de părere Durand. 319 Lucian Boia, Mitologia științifică a comunismului, pp. 5-7. 320 Ibidem, p. 24. 321 Ibid., pp. 25-40, passim
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu trimitere, cel monstruos al lui Hitler, statul sclavagist al lui Stalin ori molohul chinez. ibidem, p. 150. 365 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, p. 34. 366 Apud Sorin Antohi, op. cit., p. 37. În continuare, Antohi marchează definiția utopiei dată de către Marc Augenot: "o construcție verbală a unei comunități în care instituțiile socio-politice, normele și relațiile individuale sunt organizate potrivit unui principiu mai bun decât în comunitatea autorului, bazată pe o înstrăinare provenită dintr-o ipoteză istorică alternativă". Ibidem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
New York-ul... Mondrian și-a părăsit aici arborii pentru a picta compoziții cu linii drepte, ca avenidele newyorkeze, cu pătrate și dreptunghiuri, ca un animal geometric și fabulos sau ca un labirint cu sclipiri galbene și roșii... hartă a unei utopii, paradis parcelat sau cimitir cu alei strălucitoare, e greu de spus ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în cazul unui regim de ocupație militară, transformarea cuceririlor recente într-o federație de state autonome, dar unite prin strânse acorduri comerciale și puternice alianțe militare - o rețea care să înglobeze toate ținuturile Orientului civilizat -, li se părea multora o utopie a tinereții, imposibilă și foarte periculoasă. În realitate, era o idee mult prea avansată pentru acea epocă, un fel de Uniune Mediteraneeană, opusul puterii romanocentrice construite de Augustus și Tiberius. Un ideal nobil și, poate, cu neputință de atins, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremea lui Julius Caesar, se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja instalate pe plajă. Teama care se iscă aduse zile mai liniștite. Nu fu nici un război. Visul - sau utopia - Împăratului nu se spulberă. Era însă un răgaz scurt; după mai mulți ani, când Roma plănui extinderea imperiului, războiul avea să izbucnească. Între timp, în Roma controlată de Domitius Corbulo, unde pretorienii patrulau ca în timpul domniei lui Tiberius, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii? Va fi, În orice caz, o luptă. Mi-aduc aminte că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii? Va fi, În orice caz, o luptă. Mi-aduc aminte că am fost odată cu Cornel la Șapte Scări. Ei bine, traseul nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii? Va fi, În orice caz, o luptă. Mi-aduc aminte că am fost odată cu Cornel la Șapte Scări. Ei bine, traseul nici măcar nu e alpin, e foarte ușor de urcat. Înaintea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de neatins ca un bulgăre de diamant ce se ascunde În noroiul Întunericului mineral, din care n-are cum să iasă spre lumina capabilă să-l pună În evidență, ca strălucire și valoare. Să fii tu Însuți, iată o frumoasă utopie prin care Îți construiești o cuirasă de Don Quijote, Împotriva prostiei și a compromisului; dar viața trece pe lângă tine fără s-o trăiești, facă să te bucuri ca ceilalți de fructele din grădina aceasta, fără să simți pulsul ei de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți faci drum spre Librăria Noastră. Îți vezi Împlinit visul. Utopia, atinsă, penetrată. Primul aparat optic al vieții tale. În sfârșit o să ai diascopul tău. Nu mai trebuie să te rogi de frații gemeni care stau pe strada Tolbuhin să te lase să te uiți la diascopul lor. Pe deasupra, din restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Izvor, e ora două noaptea și tu scaperi sub o umbrelă niște chibrituri, ca să poți citi lista cu studenții admiși la Facultatea de cinematografie și te vezi acolo pe listă, unedva spre coada celor șase intrați În această școală a utopiei. Te-au salvat Caii de pe plaja de la Epsom, te-a salvat un impresionist, el te-a scos din mocirla așteptării, ajungi acasă ud leoarcă și fericit, mama ta cu lacrimi În ochi Îți pune În față un castron de căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Început de carieră, și nici la sfârșit de carieră nu veți apuca să filmați așa ceva. Ghinionul vă va urmări În permanență, să nu participați prin profesie la „istorie”. Veți fi niște cronicari ratați. Cu aerele voastre de asediatori la porțile utopiei, veți simți mereu În ceafă privirea mamelor voastre cu ochii Înlăcrimați de speranță și disperare, În fojgăiala voastră prin această lume de șmecheri și puști de bani gata, Încep să transpire de averi uteciștii, gata să vă Înfigă dinții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Refuzi acest gen de telepatie. Preferi o inocență neperturbatoare. Ziua se sfârșește și Încerci să Încapi În ea ca Într-un pat al lui Procust. Mâine În cimitirul de locomotive o veți lua de la capăt, râșnind fiecare cum poate la utopia asta a filmului, „aristocrați” nemulțumiți, cu aere puternic revendicative, numai buni de surghiun. În Siberia filmului, firește. Cadru după cadru, secvență după secvență, unicul mod de a pune timpul În conservă. E vară, 21 iunie, e soare, ții În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze materia primă a operelor sale pe care urma să-și întemeieze gloria viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Expresia asta biblică „locul său nu-l știe“ Îl fascină pe Fima și Îl emoționă până-ntr-atât, Încât simți nevoia să și-o șoptească lui Însuși fără să scoată un sunet, mișcându-și doar buzele. Deodată, iluminat, văzu o Utopie totală, minunată, plină de dragoste, cuprinsă În această frază banală. Se hotărî să nu-i vorbească Tamarei despre asta, ca să nu adauge durerii o jignire. Tamar spuse: —Uite. Încălzitorul cu gaz e aproape gol. De ce vorbești singur? Fima răspunse: —L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți permitea să părăsești solul și tot ce fusese cândva, ca să atingi acea depărtare unde se adeveriseră deja toate lucrurile despre care relata revista fratelui meu. Și țara asta aflată „dincolo de ocean“, pe care noi o percepeam ca pe o utopie plutind la orizont, avea, ca și România, o culoare, dar nu galbenul, nimic degradat, prăfos, nimic înclinat spre o patină sau spre un gen de cosmetizare, ci un albastru aproape transparent, foarte clar, din sticlă și oțel, străbătut de benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
purei și simplei probități. Nu e mai puțin impardonabilă ușurătatea cu care autorul tratează conceptul de breslism, studiind o bagatelă oarecare În șase copleșitoare tomuri izvorâte din năvalnica tastatură a doctorului Baralt. Întârzie, jucărie a sirenelor acestui avocat, În simple utopii combinatorii și neglijează autenticul breslism, pilon robust al ordinii prezente și al celui mai sigur viitor. În rezumat, o creație deloc nedemnă de aprobarea noastră cea mai indulgentă. GERVASIO MONTENEGRO Buenos Aires, 4 iulie 1966 Every absurdity has now a champion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi să te desconsideri, contururile vederii tale se schimbă. Și lepădarea de sine, fără o umplere, e și mai dureroasă. Viața apare un fals, n-are rost să-l aperi iar mîntuirea, o utopie care revelația nu mai coboară odată... Un rost pierdut al rațiunii care nu mai poleiește nimic din trupul animal. Și porcul, văduvit de plăcere, cînd gîndului i-a fost umbrită fericirea, se arată asa cum e el. Doare. Să nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai straniu și mai deformat, același lucru se petrece și cu mine. Știu de ce s-a supărat. I s-a părut că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se vor grăbi să-l ucidă și să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu aceea a lui Gluck, din Gluck, sau miracolul mut, a lui Jack Matthews, Însă e mai puțin convingătoare. Spre deosebire de actrița suedeză, Dumitru Popescu (fost) Dumnezeu vorbește de mai multe săptămîni prin reviste Încercînd să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și facă mea culpa, tocmai acum, „cînd ne-am eliberat și noi de utopie și respirăm fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]