KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Considera faptul că Fraser era acolo drept un fel de insultă la adresa altora. Zicea că se joacă de-a Închisoarea. Nu-i plăcea că Duncan trebuie să Împartă celula cu el și-i spunea că pînă la urmă o să-i vîre lui Duncan idei ciudate În cap. Dacă ar fi găsit o modalitate, i-ar fi dat lui Duncan o celulă numai pentru el. Poate că domnul Mundy avea dreptate, se gîndi Duncan, uitîndu-se Încă o dată la capul blond și neted

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sperînd În sinea ei că n-o să se repete, pentru că toată situația asta idioată părea s-o stînjenească pe Helen. Dar Helen rîse și, brusc, o sărută, deloc stînjenită. — Scumpa de tine, zise ea. 3 — Domnișoară Giniver, spuse domnișoara Chisholm, vîrÎndu-și capul pe ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla cu o săptămînă și ceva mai tîrziu. Helen prindea hîrtiile cu o agrafă și nu-și ridică privirea. — Are programare? — A Întrebat de dumneavoastră În mod special

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
le puse alături de cele nefolosite din pachetul ei. — Să presupunem că oamenii se Întorc? zise ea cînd Julia se holbă la ea nevenindu-i să creadă. N-o să le placă faptul că au fost străini pe-aici și și-au vîrÎt nasul În lucrurile lor. — Doar nu crezi că-i va deranja mai mult decît apa de ploaie, ferestrele sparte și bomba din pat? — Ploaia, bombele și ferestrele sînt simple lucruri, zise Helen. SÎnt impersonale, nu cum sînt oamenii... Crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și blestemînd lumina. Duncan Își trase pătura pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cum tresare și Începe să se Întărească. Mai stătu un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se strîngea și i se Întărea; apoi făcu aceleași mișcări furișate, regizate ca ale lui Fraser: Își trase pătura, Își vîrÎ mîna În pijama și-și apucă pula În pumn. MÎna cealaltă, Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început, apoi prinseră În intensitate - și micile vibrații și tremurături neregulate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început, apoi prinseră În intensitate - și micile vibrații și tremurături neregulate veneau ca răspunsuri la zgîlț-zgîlț-zgîlțul regulat al pumnului lui Fraser. Își vîrÎ un deget prin plasă, prinzîndu-se de ea cu vîrful lui; se Încorda pe măsură ce trăgea cu cealaltă mînă de pulei lui. După un minut fu conștient că Fraser se cutremură și, apoi, sîrma de sub saltea se liniști; dar el nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
putea duce la un restaurant elegant să luăm prînzul. Ce zici? — Deja ai cheltuit mult cu mine! — O, la naiba! cum ar spune Binkie. Nu ți-ar plăcea un prînz sofisticat? Nu veni nici un răspuns. Kay Închise portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea, se Întoarse și-și ridică părul. Kay Îi aranjă mai bine rochia la umeri, apropie cele două părți și Îi prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
auzeau pașii și zăngănitul scărilor și culoarelor de fier. Îl puteai auzi și pe domnul Chase. — Nu sta, mișcă, mișcă! Fiecare În celula lui. Giggs și Hammond, nu mai faceți pe nebunii! Domnul Mundy stinse cu mîna țigara și o vîrÎ la loc În pachet; apoi, sub privirile lui Duncan, luă două, ridică ușor colțul pernei și le strecură acolo. Îi făcu lui Duncan cu ochiul și netezi perna după aceea; tocmai Își Îndrepta spatele, cînd primii deținuți mărșăluiră pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să se usuce În toate direcțiile. Surprinse privirea lui Helen. Nu arăt ca Mickey, nu-i așa? — În nici un chip ca Mickey, rîse Helen pe un ton vinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rece ca gheața. Ușile și zidurile din jur erau negre și nu Împrăștiau nici un fel de lumină. Helen o căută pe Julia, abia dacă văzu șapca și haina ei neagră. Dar Îi simți mișcarea brațului, În momentul În care Își vîrÎ degetele În buzunar și scoase clondirul. Auzi pocnetul ușor și umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vrea să te ating cum ar fi făcut-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă, Îi trase mănușa, lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni și șoareci. GÎndește Înainte de a vorbi, era scris pe o etichetă lipită pe telefon. Avea numărul de la unitatea lui Reggie pe un petic vechi de hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu ani În urmă, pentru cazuri de urgență, dar ea nu-l folosise niciodată. Dar ce era asta, dacă nu o urgență? Scoase numărul. Ridică receptorul și formă 0 pentru Telefoane, lăsînd cadranul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
totul, detestîndu-l pe Reggie și privind În pămînt. În cele din urmă, domnul Imrie fu de acord să ia cele zece lire sub formă de cartele de haine: Reggie se Întoarse cu spatele și scoase un mic teanc ascuns, Îl vîrÎ În plicul În care pusese deja banii, și i-l dădu. În acel moment respiră anevoie. — Mulțumesc, spuse domnul Imrie cu o politețe exagerată. Apoi Îi puse bine Într-unul din buzunare. Dacă nu vă supărați, vă rog să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fel - ca un pește cu branhiile și gura căscate pe masa vînzătorului de pește. — Să vă dau o pernă, spuse domnul Imrie, evitînd cu grijă să se uite la coapsele goale. Și acum, dacă ați vrea să vă săltați puțin? VÎrî un prosop Împăturit sub fundul ei - ridicîndu-i puțin bluza În spate și spunînd: nu vrem să o stricăm, nu-i așa? Își dădu seama că o ferea de sîngele care ar putea să curgă, și i se făcu din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită, deschise flaconul de aspirină și luă trei, mestecîndu-le, Înghițindu-le Într-una pînă cînd Îi lunecară pe gît. Din cînd În cînd, Își vîra mîna sub ea - Îi era teamă că tampoanele nu-și făceau treaba. CÎnd ajunseră, nu se uită la casă, nu știa unde era cu exactitate - deși, mai tîrziu și-a amintit că au traversat Hyde Park și și-a Închipuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap, și Împărțea țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise ochii. Helen Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui Helen - Îl atinse, și apoi Își retrase degetele; Îl atinse din nou - le retrase din nou - pînă cînd Helen simți cum i se umflă carnea Încordată după mîna Juliei. Se cufundară Înapoi, destul de incomod, pe păturile strînse. Julia Își vîrÎ mîna Între picioarele lui Helen și zise Încet: — Isuse! Ești atît de umedă că nu te simt. — Bagă-ți degetele În mine! șopti Helen. Împinge-le În mine. Julia Împinse. Helen Își ridică șoldurile să se plieze pe mișcarea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Împinge-le În mine. Julia Împinse. Helen Își ridică șoldurile să se plieze pe mișcarea ei, cu respirația Întretăiată. — Acum mă simți? — Da, te simt, spuse Julia. Simt cum mă prinzi. E uluitor.... Probabil că avea patru degete În Helen, vîrÎte pînă la burice, dar degetul mare era În afară și-i freca Încet carnea umflată. Helen Își ridica și cobora șoldurile pentru a-i da voie să o pătrundă. Simțea asprimea păturilor pe spate și, pe lîngă apăsarea dintre picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mi-e teamă de cum se va simți cînd o să audă că-i vorba de tine! Că tocmai despre tine-i vorba! Că te-a iubit Înainte, iar acum... Își scutură capul și nu putu să termine ce-avea de spus. VÎrî mîna În buzunarul fustei să caute o batistă, și-și suflă nasul. Se simțea epuizată, neputincioasă, ca o păpușă. Julia se dusese să dea cenușa peste cărbunii de pe grătar cu vătraiul, dar acum se ridicase și stătea lîngă poliță fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și ar fi crezut ce-i mai rău. Așa că-și scoase biletul și „Dă-te la o parte“, șuieră ea, dînd furioasă din mîini. Soldatul se dădu cu un pas Înapoi ca ea să se poată apleca și să-l vîre pe sub ușă. Își Îndoi picioarele cu timiditate, conștientă de Îngustimea locului, de faptul că-l făcea să fie și mai mic aplecîndu-se, simțind cum șoldul ei Îi atinge genunchii, și cum stofa de lînă a fustei se prinde o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
poți să-mi compui unul, zise ea luînd-o Înainte, și să-l cînți de unul singur. — Ce? Bară ușa cu brațul. Nu puteți pleca Încă. Ce-ar fi dacă tipul s-ar Întoarce? Mai stați un minut măcar. Uite... Își vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase un pachet mototolit de Woodbines. Țineți-mi de urît cît fumez o țigară, altceva nu vă cer. Lăsați-l să ajungă la clasa Întîi. Vă jur pe Dumnezeu că, dac-ați ști prin ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că acum avem o pereche. — Cred că sunteți bucuroși, zise ea politicos. — Nevastă-mea e bucuroasă, spuse el dînd din umeri. O face fericită. Dar n-o să ne Îmbogățim din asta, o știu deja. Dar, uite, ăsta e primul. Își vîrÎ din nou mîna În buzunar și-și scoase portofelul; căută printre hîrtiile de-acolo, apoi extrase o poză și i-o dădu. Era ușor murdară și ruptă la colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți vîre idei În cap, băiatul ăsta... — Nu-ți mai roade degetele În halul ăsta, zise el stînjenit. Parc-ai fi țicnit. — Țicnit? șuieră Alec. N-aș fi surprins să nu-mi zbor creierii! M-am aprins atît de tare În seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224

nu-ți strici marcajul. Voi, femeile, nu faceți niciodată munci inutile. Doreai să fii frumoasă din vârful degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare la subsemnatul. Amândoi îți aparțineam! Din

Limbajul by Aurel Avram Stănescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]