3,613 matches
-
zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat eu. Privirea lui Lee se focaliză pe mine. — Nu el a făcut asta. E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a imperiului. Aștepta, trebuia numai să tacă. Doar câteva zile, poate câteva ore. În tot imperiul, el singur - își spunea sieși - știa că totul urma să se schimbe. Aceasta era puterea: un vultur care zboară, fără să fie văzut, în văzduhul orbitor. Ceru să i se pregătească un cal. Pentru prima oară, ofițerul însărcinat cu paza vilei zâmbi, asigurându-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în formă de cap de șarpe, amestecă vinul aromat, când tămâia arde în cădelnițe, în văzduh se va înălța sunetul sistrelor de bronz și de argint, iar phar-haoui va ține în mână acel seistron de aur, instrumentul isiac pur. Și toate acestea vor învălui în cele din urmă ankh-ul, spiritul tău, deoarece spiritul care trece dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din ecou Găsiți-mi un sunet gravid care să umple văzduhul de forme Înghesuite Între limba și fălcile mele de brontozaur Lăsând să răzbească dintre gingii putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să i-o dau În ciuda tuturor, În ciuda Timpului. Odată, s-a uitat la mine. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
săi de catifea. Ieși din cabină și se cățără pe capota motorului. Brațele și umerii Îi tremurau din pricina sentimentelor amestecate pe care avionul distrus le declanșa invariabil În mintea sa. Cuprins de nerăbdare, luă aermodelul planor și-l lansă În văzduh. Luat de vînt, aermodelul se ridică brusc și zbură peste perimetrul aerodromului. Alunecă de-a lungul unei vechi cazemate de beton și căzu În iarbă dincolo de aceasta. Impresionat de viteza aeromodelului, Jim sări de pe capota motorului și alergă spre cazemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
romanului: „Plenara CC al PMR face bilanțul activității desfîșurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11 000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări naționale, consacrată terminării colectivizării agriculturii. „Pămînturi zvîrcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie, În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. HÎrtii sînt ridicate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întrebarea asta aproape obsesivă, stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În care nu te-ai născut. Așa este legea. Întoarce furca În balega amestecată cu paie și când este plină o aruncă prin deschiderea mică a ușii pe grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura grajdului risipindu-se În văzduhul Înghețat. Și se gândește Moșu că și asta e o treabă de făcut până vine popa cu botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Că ne-a dat pământ și casă! „O să-și bea și ăsta pământu’ cum și l-o băut și tată-so”, gândește Moșu aruncând Încă o furcă de balegă peste grămada de gunoi. Se Înalță lin aburul. Căldura risipindu-se În văzduhul Înghețat al iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos cu exploatarea omului de către om. Trăiască Republica Populară Română (pe soartă stăpână), În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Plenara C.C. al P.M.R face bilanțul activității desfășurate de partid În domeniul transformării socialiste a agriculturii. În prezența a 11000 de țărani are loc sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naționale consacrată terminării colectivizării agriculturii. Pământurile zvârcolindu-se, pulverizate, prin văzduh. Un oraș cuprins de vijelie. În care personajul caută o stradă, o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vei fi bătrân. Așa crezi tu, că la 53 de ani ești bătrân. Anul 2000 este departe, departe este și acel om rătăcit, departe sunt și pustiurile unde probabil s-a efectuat o nouă experiență nucleară. Care a ridicat În văzduhuri praful acela galben, rozaliu fin ca mătasea. Degeaba bat unii câmpii despre vulcanul Kracatoa și alți vulcani. Îți Închipui sosirea anului 2000. E ca și cum ai străpunge o emisferă subțire ca un balon de săpun. Dincolo de emisferă este anul 2000. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te vei duce precis, după ce vei aprinde lumânarea la o biserică de pe strada Petre Ghergheleasa. Cât despre personajul rătăcit, rămâne așa cum este. Neștiut și anonim. Într-un oraș cuprins etern de vijelie. Unde pământuri se macină zvârcolindu-se, pulverizate În văzduh. Mereu pentru el, mereu, luna aprilie a anului 1962. Campionatul Mondial de fotbal. Viña del Mar, statul Chile. Meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia. Brazilia joacă cu Gilmar, D. Santos, Mauro, Zozimo, N. Santos, Zito, Didi, Zagalo, Garincha, Vava, Pelé. Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se păru. În realitate, În văzduhuri și spații se forfecau fără milă iernile, cumplitele ierni. Se nimiceau pur și simplu În zbor. Pentru cincizeci de lei, pe vremea aceea, Compania TAROM făcea zboruri de agrement deasupra orașului. Se suiau aproximativ douăzeci de persoane În avionul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai mare decât cerul pe care plutea o sobă de teracotă albastră, soba lor de teracotă, cumpărată la o licitație de la madam Crăciunescu, care plutea Într-o imensă oglindă ovală, cumpărată odată cu teracota. Oglinda și soba de teracotă zburau În văzduhuri, parcă În amintirea celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre căpițele de fân Împrăștiate până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i-a spus și a adormit Îmbrăcat și cu cizmele În picioare. Era 1 iulie 1957, ora șapte și cincizeci și cinci de minute seara. La radio se transmitea emisiunea „Noapte bună, copii”. „De ce zboară ciocârlia atât de sus În văzduh”, poveste germană. Partea a treia Anul 1957 este departe, acum se apropie maturitatea, e 1965, și te rogi la toți sfinții să nu cumva să-ți pice la limba și literatura română Lazăr de la Rusca sau Mărul de lângă drum. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară a podișului castilian și întinderile de pini și văzduhuri copleșitoare, pe care însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
socială. Iar eu nu sunt altceva decât o moleculă. Ce poetică e știința! Maică, maica mea, iată-l pe fiul tău: sfătuiește-mă din ceruri! Eugenia, Eugenia mea...! Privi de jur-împrejur ca să vadă dacă era privit, deoarece se surprinsese îmbrățișând văzduhul. Și își spuse: „Dragostea e un extaz; ne scoate din noi înșine.“ La realitate - la realitate? - îl readuse zâmbetul Margaritei. — Ei, nimic nou? - o întrebă Augusto. — Nimic, domnișorule. E încă prea devreme. Nu te-a întrebat nimic când i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu panerul pe braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt și limpede. Și sub păr, un chip numai zâmbet. „Sunt altul, sunt celălalt - urmă Augusto în timp ce-o urmărea pe fata cu panerul -; întrebarea însă e dacă nu sunt și altele? Da, sunt altele pentru celălalt! Dar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e „oratorică, dură, robustă și romantică“. Am citit de curând ce s-a scris despre poezia pură - pură ca apa distilată, care e nepotabilă, și distilată în alambicul de laborator, nu în norii care se cern în soarele și-n văzduhul liber -, iar în ce privește romantismul am ajuns la concluzia de a pune acest termen alături de cei ai paradoxului și pesimismului, adică neștiind ce vrea să zică, după cum nici cei ce fac abuz de el nu știu. Numaidecât apoi Cassou se întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum. Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj ce purta urmele unei măreții apuse, semăna cu intrarea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar găleata cu gunoi nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe sub stratul de frunze, din mirosul de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis de un „televizor“, ceea ce nu ni se părea cu nimic mai puțin fantastic decât imaginea însăși a ciupercii cu pricina: „Fulgerul atomic, unda de șoc, vaporii toxici, de o sută șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu nimic mai puțin fantastic decât imaginea însăși a ciupercii cu pricina: „Fulgerul atomic, unda de șoc, vaporii toxici, de o sută șaptezeci de ori mai puternică decât la Hiroshima“, astea erau sintagmele folosite, și ciupercile țâșneau cu schimbul în văzduh, din Nevada, Siberia, din Pacific, A devenea H, și schimbul literelor făcea să dispară atoli, insule, suprafețe întregi de pământ. La știrile de amiază, postul local Beromünster a anunțat că și noi am avea parte de aceste ciuperci din ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]