KorAP: Find »[drukola/base=vag & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...275 >

6,856 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

reușit să dau peste un post într-un alt hotel. Nu era la fel de drăguț ca Old Shillayleagh. Asta nu că Old Shillayleagh ar fi fost drăguț. Noul meu loc de muncă se numea Hotelul Barbados. N-aveam nici cea mai vagă idee de ce se numea așa. între ele nu exista nici cea mai mică asemănare. Asta în cazul în care oamenii care se duceau în Barbados nu plăteau camera de hotel cu ora. Șeful meu, Eric, era unul dintre oamenii cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
dificil, nu? — Ne-am descurcat. —Cum? —Muncind din greu. Fața urâtă a lui Mike era și mai împietrită decât de obicei. Ați muncit pământul? — Am muncit pământul. —Aveați și vite? —în majoritate, era teren arabil. N-aveam nici cea mai vagă idee spre ce se îndrepta discuția celor doi. Erau lungi zilele, nu? Ne trezeam pe întuneric și munceam și după ce soarele apunea, a răspuns Mike aproape mândru. Șapte zile pe săptămână și nimeni nu avea noțiunea de vacanță. — Ați avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ea. în esență, a continuat ea, dacă ai fi avut puțin respect față de propria persoană, nu ai fi turnat în tine o groază de substanțe nocive care te-au îmbolnăvit. Eu mă uitam în tavan. N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când a trebuit să pregătești micul dejun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital, cu perfuzii și conectată la un monitor. O altă viață pierdută. Dându-mi seama că mi se făcuseră spălături stomacale. încă una. Dându-mi seama c-aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de la Cloisters și mi-am dat seama că nu voiam să fiu una din persoanele alea care se duc la „întâlniri ciudate“. N-aveam să mai iau droguri, dar aveam să procedez după capul meu. Așa că am dat un răspuns vag: —îmmm, peste vreo două zile. Ce voiam să fac era să-l sun pe Chris, dar pur și simplu nu eram în stare să-mi fac curaj pentru asta. Totuși, duminică m-am trezit așa de disperată, încât m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
de călătoria cu trenul spre oraș. Sângele îmi fierbea în vene, fiecare celulă a trupului meu urla după droguri și nici o forță din univers n-ar fi putut să mă convingă să nu iau nimic. N-aveam nici cea mai vagă idee de unde puteam să cumpăr droguri, dar bănuiam că aveam șanse mai mari să găsesc așa ceva în oraș, decât zăcând la capătul drumului, în Blackrock-ul meu suburban. Auzisem că Dublinul avea probleme mari cu drogurile. Așa că era firesc să am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
putut fi în oricare din milioanele de paturi din lume. Când am văzut perfuzia al cărui capăt îmi stătea înfipt în braț și am simțit mirosul ăla ciudat de dezinfectant, am înțeles unde eram. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ratată, le-am adus aminte lui Helen și Annei. Am luat droguri. —Și ce-i cu asta? au vociferat ele. Și ce-i cu asta? m-am gândit eu dezgustată. Era limpede că surorile mele nu aveau nici cea mai vagă idee despre gravitatea situației. Să nu mai iei, m-a îndemnat Helen ridicând din umeri. E ca atunci când ții cură de slăbire. Doar fiindc-o iei razna și halești șapte batoane de Mars, asta nu înseamnă că a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cu un om, puteam să-l privesc în ochi. Pentru că, spre deosebire de vremea în care locuiam împreună cu Brigit, de pildă, în urmă cu un an, acum nu mai aveam nimic de ascuns. Nu mai eram torturată de acea stare de neliniște vagă, nenumită, dar care-mi întorcea stomacul pe dos. Și asta se întâmpla fiindcă nu mai dezamăgeam oamenii, nu-i mai mințeam, nu mai eram crudă sau rea cu nimeni. Și nici n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
dat seama că nu era el. Chipul și fundul bărbatului ăluia erau totalmente în neregulă. Nu erau nici pe departe la fel de atrăgătoare ca ale lui Luke. Poate că era mai bine că nu era Luke. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

a prezentat. — Claire Truman, am răspuns și eu cu o voce surprinzător de calmă, care-mi ascundea bubuiturile interioare. Cred că tu erai în ultimul an, iar noi eram în primul, nu-i așa? Îmmmm, da, amintirile mele sunt cam vagi, era ceea ce voia să transmită vocea mea. N-avea el de unde să știe că, o dată, reușisem să salvez o sticlă golită de detergent, pe care el o folosise timp de trei săptămâni. Sau că și acum îmi aduceam aminte ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
E un loc de căcat. și ăia de-acolo nu pricep noua direcție din domeniul editării de carte. Ei încă le mai vând cărți celor născuți în anii ‘50, editează aceleași cărți învechite. Absolut plicti-si-toare. N-aveam nici cea mai vagă idee la care parte a monologului ei ar trebui să răspund - sau cum să răspund. Oare Vivian chiar fusese hărțuită de așa de multe persoane? Nu-mi puteam închipui cine... — Deci, cum merge linia ta de editare? m-ă întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
după ce m-a salutat, la fel de scurt, din cap. Eu am rămas singură, cu un morman greu de dosare. Venise vremea să-mi suflec mânecile și să mă apuc de treabă. Aveam doar o mică problemă: n-aveam nici cea mai vagă idee unde era biroul meu. De fapt, nu știam nici unde era toaleta. Am rămas pe loc, preț de-o clipă, neștiind bine ce să fac în continuare... Îmi cer scuze. Dawn a băgat din nou capul în sala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
ar fi dorit ca Harold să se implice în povestea asta. — Mai așteaptă puțin, Derek. O să obțin un răspuns de la ea până la sfârșitul săptămânii. Se întoarce din L.A. — Vivian e în L.A.? Ia uite, eu nu aveam nici cea mai vagă idee! De obicei, eu îmi cam dau seama când e în oraș... pe cer se formează o pentagramă, iar pe ziduri încep să curgă șuvoaie de sânge. Ascultă, scumpo, vreau să știu ce se întâmplă până la sfârșitul zilei sau ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele ochelarilor cu marginea scufiei de bucătar. — N-am nici cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte de distracții. Cu mine spargi monotonia vieții. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
ăla! Atunci spune-mi de ce te-ai însurat cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele ochelarilor cu marginea scufiei de bucătar. — N-am nici cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte de distracții. Cu mine spargi monotonia vieții. Da, mi-o sparg în cap. Gaskell se ridică, cuprins de sfârșeală, și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
în cancelarie și extrase și o ceașcă de cafea de la automat. I se alătură și Peter Braintree. — Cum a mers la petrecere? îl întrebă Braintree. — N-a mers, spuse morocănos Wilt. — Evei i-a plăcut? — N-am nici cea mai vagă idee. Azi-dimineață, când m-am trezit, ea nu venise încă acasă. N-a venit acasă? Tocmai asta îți spuneam și eu, îi spuse Wilt. — Ei, și n-ai dat un telefon să afli ce s-a întâmplat cu ea? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
o noapte fără somn, întrebându-se unde era Eva, ce făcea ea și de ce acum, după ce risipise degeaba atâtea ore gândindu-se la diferite metode de a scăpa de ea prin crimă, trebuia să-și facă chiar și cea mai vagă grijă pentru soarta femeii, de vreme ce Eva plecase de bună-voie. „Adică dacă nu voiam să se întâmple ceva de genul ăsta, de ce mă tot gândeam la felurite metode de a o ucide?“ își zicea el la două noaptea. „Oamenii sănătoși la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Și chiar dacă ar fi vreuna, e greu de crezut că la ora actuală ar mai fi vie. Inspectorul îl studie într-un mod dezagreabil. — N-am nevoie să-mi explici dumneata asta! zise el. Dacă ar fi existat cea mai vagă posibilitate ca făptura aia sau orice-ar fi acolo jos să fie în viață, n-aș mai sta aici, cu dumneata, nu crezi? — Ba da, zise Wilt. — Exact. Așadar, acum ajungem la următoarea problemă. Cum se face că lucrul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
funcție, în speranța că Wilt va reacționa pozitiv. — Care sânge? întrebă Wilt, privind în jur la camera aseptică. — Sângele de pe pereții din baie, din casa familiei Pringsheim. Sângele de pe palier. Ai vreo idee cum a ajuns acolo? Măcar cea mai vagă idee? — Nici una, răspunse Wilt. Nu pot decât să presupun că a sângerat cineva. — Exact, zise inspectorul. Dar cine? — Faceți-mi percheziție, zise Wilt. — Exact. Și știi ce-am aflat? Wilt clătină din cap. — N-ai nici o idee? — Nici una, zise Wilt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
toate astea nu putea să se învinovățească decât pe el însuși. Sau pe Wilt. îi aruncă lui Wilt o privire veninoasă. Wilt îi zâmbi. Știu la ce vă gândiți, zise el. — Nu știi, răspunse inspectorul. N-ai nici cea mai vagă idee. — Că suntem cu toții creaturi ale contingentului, că lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par, că aici se ascund mult mai multe decât s-ar... — Asta o să mai vedem, zise inspectorul. Wilt se ridică în picioare. — Presupun că nu mai aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv acum o lună, după înmormântarea mamei. Primim câte o ilustrată, câteva rânduri, s-a retras cu femeia cu care trăia de mult. Au ascultat muzică, au băut vin rosuu, aspru. Vagă emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul, zâmbind. Zâmbea!... de ce zâmbea, oare, cu dinții lui mari și galbeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]