3,165 matches
-
structura societății? Este moda o resursă identitară a tuturor claselor sociale în egală măsură? Au uniformele (școlare, militare etc.) o funcție ideologică și rațională?". Revin, în final, asupra semnificației celor două concepte prin care am enunțat titlul acestei lucrări, "stil vestimentar" și "dezirabilitate socială", termeni care, în cadrul teoretic în care au fost analizați, fac trimitere către caracterul normativ al întrebuințării îmbrăcămintei: hainele sunt purtate (stilul vestimentar) conform normelor și valorilor sociale considerate de dorit (dezirabile) de o proporție semnificativă a populației
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în final, asupra semnificației celor două concepte prin care am enunțat titlul acestei lucrări, "stil vestimentar" și "dezirabilitate socială", termeni care, în cadrul teoretic în care au fost analizați, fac trimitere către caracterul normativ al întrebuințării îmbrăcămintei: hainele sunt purtate (stilul vestimentar) conform normelor și valorilor sociale considerate de dorit (dezirabile) de o proporție semnificativă a populației. Variația stilurilor vestimentare adoptate de indivizi provine nu atât dintr-o alegere de natură estetică, ci mai degrabă din gradul în care oamenii se conformează
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
socială", termeni care, în cadrul teoretic în care au fost analizați, fac trimitere către caracterul normativ al întrebuințării îmbrăcămintei: hainele sunt purtate (stilul vestimentar) conform normelor și valorilor sociale considerate de dorit (dezirabile) de o proporție semnificativă a populației. Variația stilurilor vestimentare adoptate de indivizi provine nu atât dintr-o alegere de natură estetică, ci mai degrabă din gradul în care oamenii se conformează normei dezirabilității sociale. În perspectivă, un studiu pe această temă ar mai putea să răspundă unor interogații încă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
natură estetică, ci mai degrabă din gradul în care oamenii se conformează normei dezirabilității sociale. În perspectivă, un studiu pe această temă ar mai putea să răspundă unor interogații încă lăsate pe seama aprecierii rutiniere: Adoptarea în masă a unor stiluri vestimentare, cultura aparenței sunt un simptom al sfârșitului capitalismului?". Și dacă răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, atunci codurile vestimentare formale impuse în unele organizații ca modele de competență vor fi înlocuite de ținuta liberă și lejeră? Aversiunea față de cadrele formale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pe această temă ar mai putea să răspundă unor interogații încă lăsate pe seama aprecierii rutiniere: Adoptarea în masă a unor stiluri vestimentare, cultura aparenței sunt un simptom al sfârșitului capitalismului?". Și dacă răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, atunci codurile vestimentare formale impuse în unele organizații ca modele de competență vor fi înlocuite de ținuta liberă și lejeră? Aversiunea față de cadrele formale de autoritate și extinderea "culturii de contestare" vor instaura "codul impoliteții" în locul manierelor? Anexe ANEXA 1 Scala de măsurare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
procesele afective Anumite haine mă fac să mă simt bine. Timpul acordat alegerii unei ținute elegante mă face să mă simt mândru de cum arăt. Sunt mulțumit de hainele pe care le port. Sunt mulțumit când mi se potrivește o ținută vestimentară. Mă simt bine când am grijă cu ce mă îmbrac. Mă simt bine de câte ori am un articol de îmbrăcăminte nou. Mă simt bine de câte ori sunt îmbrăcat elegant. Dimensiunea 6. Hainele în relație cu percepția propriului corp Mă simt bine în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
îmbrac. Mă simt bine de câte ori am un articol de îmbrăcăminte nou. Mă simt bine de câte ori sunt îmbrăcat elegant. Dimensiunea 6. Hainele în relație cu percepția propriului corp Mă simt bine în hainele mele când am greutatea potrivită. Evit anumite stiluri vestimentare sau culori care nu se potrivesc constituției corporale. Port anumite haine pentru a schimba modul în care arăt. Potrivirea hainelor influențează ceea ce simt despre corpul meu. Când sunt nemulțumit de o anumită parte a corpului, port haine care distrag atenția
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Când îmi cumpăr haine care îmi stau bine, mă simt mulțumit de constituția corporală. tradusă și adaptată după Suzanne M. Sontag și Jongan Lee, 2004, 170. ANEXA 2 Scala de măsurare a factorilor personali și contextuali care influențează adoptarea ținutelor vestimentare la locul de muncă Percepția asupra importanței ținutei profesionale Este important pentru mine să mă prezint la locul de muncă într-o ținută profesională. Consider că investiția în ținuta profesională este profitabilă. Purtarea hainelor oficiale mă ajută să obțin respectul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
teamă de observațiile șefilor. Devin neliniștit când în desfășurarea activității mele sunt observat de șefi. Mă rușinez față de noii angajați. Mi-e teamă să vorbesc în public. Sunt îngrijorat de viitorul meu la locul de muncă. Încrederea în propria ținuta vestimentară Sunt încrezător când îmi aleg ținuta pentru serviciu. Cu siguranță, mă pricep să-mi aleg hainele pentru serviciu. Am încredere în imaginea mea profesională. Monitorizarea sinelui Sunt atent la ținutele altora. Observ ținuta neadecvată a altora în situații formale. Observ
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
New York, 2007, pp. 454-472. Hillestad, Robert, "Apparence", în V. Steele (ed.), Encyclopedia of Clothing and Fashion: Academic Dress to Eyeglasses, vol. 1, Thomson Gale, New York, 2005, pp. 62-64. Hoceanu, Carmen-Liliana și Stoica-Constantin, Ana, "Recunoașterea competenței profesionale a expertului în funcție de aspectul vestimentar", în Psihologie socială, 17, 2006, pp. 87-107. Holander, Anne, "The modernization of fashion", în Design Quarterly, 154, 1992, pp. 27-33. Holbrook, Morris D. (ed.), Consumer value. A framework for analysis and research, Routledge, Londra, 1999. Holt, Douglas B., "Distinction in
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
doar pentru bogătași", în http://life. hotnews.ro/stiri-acasa-2942013-noua-specie-retea-sociala-cea-doar-pentrubogatasi. htm, 2008. Nae, Diana, " Rolul vestimentației în comunicarea organizațională", în Săptămâna Financiară, http://www.sfin.ro/articol 8060/rolul vestimentatiei in comunicarea organizationala.html, 2007. Nanu, Adina, Arta pe om. Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare, Editura Compania, București, 2001. Nanu, Adina, Artă, stil, costum, ediția a II-a revăzută, Editura Noi Media Print, București, 2007. Neculau, Adrian (coord.), Manual de psihologie socială, ediția a II-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2004. Nelson, Joel I., "The
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
rituri funerare se explică prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de populații diferite sub aspect etnic, dar spre sfârșitul secolului al IV-lea, ca urmare a procesului de aculturație, se produce o uniformizare. Mormintele sunt bogate în piese vestimentare, obiecte de podoabă coliere, mércale, inele obiecte comune, foarte rar arme. Civilizația Sântana de Mureș-Cerneahov este surprinzător de unitară, deși se întindea pe un teritoriu întins, de la Mureș până la Nipru: aceleași așezări și locuințe, ateliere meșteșugărești, ceramică, necropole și morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exclusiv înhumarea (depunerea în pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de Carpați (Basarabia și Muntenia) s-a schimbat odată cu migrația goților în regiunile de la nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt timp, în secolul al III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuință folosit de ei sub formă de bordeie parțial adâncite în pământ sau construite la suprafață sub formă de colibe. Locuințele slave erau simple, destinate unei folosiri de scurtă durată. În interiorul lor au fost descoperite fragmente ceramice, unelte și piese vestimentare și de podoabă. Uneltele sunt, în general, rare, modeste, fiind destinate agriculturii, creșterii vitelor și meșteșugurilor casnice. Agricultura (la slavi) era puțin dezvoltată, principala unealtă era plugul de lemn cu brăzdar de fier, cu o rentabilitate scăzută față de plugul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Uneltele descoperite sunt variate: cuțite, verigi, ace și amânare de fier, străpungătoare de os, fusaiole. S-au aflat și săgeți de fier cu trei muchii de tip "avar", apoi râșnițe de mână, ustensile de lut pentru tors, obiecte de îmbrăcăminte (vestimentare), rare, catarame de fier, verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țesutul lînii, al bumbacului sau al cînepii constituiseră o ocupație majoră a femeilor din fiecare familie; materialele erau apoi croite și cusute de mînă, deși unele din hainele bărbătești erau făcute de croitorul satului. Sandalele erau cumpărate din piață. Stilurile vestimentare erau tradiționale, dar pe măsură ce ața și stofele produse de manufacturi deveneau tot mai ușor de procurat și oamenii veneau tot mai mult în contact cu stilurile europene, îmbrăcămintea sătenilor s-a schimbat treptat. Acolo unde era posibil, ei adoptau ceea ce
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
majoritate a poporului continua să poarte costumul național-popular, confecționat din pânză de casă sau suman. În regiunile unde creșterea oilor era ocupația principală a locuitorilor sau principala îndeletnicire complementară, aproape fiecare gospodărie își satisfăcea prin mijloace proprii nevoile casnice și vestimentare. Locuitorii făceau din lână aba, dimie, șaiag etc., din păr de capră preșuri, saci etc. Uneltele de lucru erau cele tradiționale: furca, fusul, roata, țușuienească, stativa îngustă, suveica mică sau săltătoare etc. O dată pânza obținută, în urma țesăturii care se executa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dă raportul mai sus amintit al starețului Dionisie, din care rezultă că fabrica lucra numai pentru nevoile mănăstirilor. Este totuși greu de crezut că, consiliul de conducere al mănăstirii a fondat o fabrică de postav mumai pentru a satisface nevoile vestimentare monahale. Bănuim că mănăstirea desfăcea postav pe piață. În sprijinul acestei supoziții adăugăm și o scrisoare a lui M. Kogălniceanu către mitropolitul Moldovei, prin care îi făcea cunoscut că n-a oprit „industria de șiac” de la mănăstirea Neamț socotind că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
talent și bani" care administrează un butic cu obiecte de artă vechi și noi, foarte la modă la Paris. Toate acestea ar fi putut fi tolerate în societatea de după război, în cazul în care Monique ar fi compensat aceste îndrăzneli vestimentare și profesionale printr-o conduită ireproșabilă pe plan personal. Însă și prin acest fapt este ea scandaloasă Monique Lerbier "gândește și se poartă ca un bărbat". Dacă ziua și-o dedică muncii, noaptea se dedă destrăbălării. În localurile unde se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este liber, și liber pentru că se eliberase". Încă nu se vorbește de prăpastie sau de conflict între generații, însă fenomenul începe să se contureze deja. Pentru prima oară, tineretul îndrăznește cu adevărat să își afirme valorile. Își impune deja moda vestimentară, propriul "look". În vreme ce fetele tinere încearcă s-o imite pe Juliette Gréco, cu puloverele ei mulate și pantalonii negri, cu pletele ei lungi lăsate libere, tinerii dansează în jeanși, bascheți și cămăși cadrilate. După cum își amintește Roger Vadim, tineretul acesta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de independență neîngrădită. În orice caz, mai mult ca oricând, tinerii se strâng laolaltă ca să asculte muzică, să danseze, să se distreze. Încearcă să se deosebească de adulți inventându-și propriul limbaj "dement", "ca lumea", "mișto", "beton", "merge" propriile coduri vestimentare tricou, jeanși și chiar minijup, articol sosit din Swinging London în 1965. Și, desigur, propriile coduri amoroase. Sunt departe acele vremuri când părinții controlau ieșirile fiicelor lor, precum și accesul lor la cultură. Când cărțile interzise erau închise cu cheia în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ce permit structurarea atît a universului culturii media, cît și cel al receptării. Orizontul social al anilor '60, care a oferit fundamentul unor filme ca Easy Rider și Woodstock, era reprezentat de apariția unei contraculturi care își avea propriul stil vestimentar și de comportament, propria muzică, propriul limbaj și cultură o cultură-contra care se definea tocmai ca opunîndu-se curentului principal al culturii establishment într-o perioadă de intense tulburări și dispute sociale. Deceniul șase oferă, așadar, orizontul social pentru filmele respectivei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu zi imaginile, stilul, moda și atitudinile reprezentative pentru acei ani. În mod particular, filme precum Easy Rider și Woodstock au întărit convingerile contraculturale ale publicului și, în același timp, au întărit rîndurile curentului contracultural promovîndu-i stilul de viață, moda vestimentară și caracterul rebel. Pe de altă parte, reducînd activismul și revolta anilor '60 la un stil cultural pur și simplu, contracultura a fost mai ușor de cooptat și de incorporat în curentul culturii oficiale din Statele Unite, iar imaginile din Easy
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
această cultură hip hop vezi Toop, 1984 și Dyson, 1993a. Paul Gilroy (1991) pretinde că rapul și hip hopul ar avea rădăcini britanice și caraibiene. Majoritatea definițiilor prezintă rapul ca fiind o categorie a culturii hip hop, care include stiluri vestimentare și de expresie, dans, artă graffiti și alte forme de expresie artistică. Mare parte a hip hopului a dispărut însă rapul a supraviețuit. 32 Într-un articol legat de procesul celor de la 2 Live Crew (în New York Times, 1990) se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
etapă a evoluției vedetei, în care ea folosește imagini mai tradiționale ale femeii și sexualității, îi reduce caracterul subversiv de emblemă a modei și de model pentru femeile tinere. În vreme ce stilul "vampă" din perioada mai timpurie legitima crearea propriului stil vestimentar și a propriei afirmări prin intermediul acestuia prin combinarea elementelor de vestimentație ieftină, Madona abordează acum imaginea tradițională a femeii frumoase, suple, bine îmbrăcate, obligîndu-și astfel imitatoarele să frecventeze saloanele cosmetice, să-și cumpere haine, cosmetice și bijuterii scumpe 6. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]