KorAP: Find »[drukola/base=vin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...1871 >

46,761 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Înece. Adică așa, zise Cain zâmbind. E momentul să ne despărțim. Nu e cazul să mă conduceți. Se ridicară În picioare și se Îmbrățișară. Scurt, grăbiți să termine o poveste care Îi apăsa de multă vreme. V-am lăsat vouă vinul din cămară. Îl veți bea când și cum veți vrea. Și Încă ceva: la această masă, pe acest loc, veți Întâlni uneori o doamnă. O cheamă Emilia Lapedatu. A citit tot ce se putea În acest oraș Într-o viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
că tăcerile sale erau și penitență și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească pe această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de cafea. Drept urmare uneori avea convulsii puternice și stări de agitație cu care Marta nu se putea obișnui. El Însă socotea boala de care suferea ca pe un semn ceresc și o trăia cu smerenie. Singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta și sa bea din vinul notarului până cădeau sub masă. De ultima sarcină se achitau chiar cu asupra de măsură. Inocențiu nu și-a susținut niciodată cugetarea prin argumente sau pilde, dar puțini se Îndoiau de adevărul ei. Pe acest adevăr a Început să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și la fotbal. Unii dintre ei aveau puști de vânătoare și câini de rasă. Alții aveau undițe cu mulinete și năvoade pentru cazurile rare când foloseau dinamita. În cantități mici Însă, așa că unii pești scăpau cu viață. Mari băutori de vin, bere și țuică de 60°, terminau libațiile cu formulă consacrată: să-mi bag p... Urmau Într-o ordine schimbătoare: statul, partidul, țara, rușii, ungurii, americanii, locul de muncă, personalități publice de toate mărimile, echipa de fotbal locală și cea națională

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o revoltă generală Înăbușită În mare parte. Sticla cu vin era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cine are carte, are moarte ușoare. He! He! Doamna Ster păli. Domnul Húsvágó roși, se fâstâci, Își aminti de sfatul lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai rămânea doar să regăsească ușa. Era cu mâna pe clanță când se Întâmplă ceva ce Îl tulbură și mai tare: râsul doamnei Ster. Râdea atât de tare Încât nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din nou. De data aceasta acompaniată de domnul Húsvágó Însuși care Înțelesese că făcuse totuși o glumă bună. Când lucrurile se calmară, sărută protocolar mâna doamnei Ster. Ieși apoi pe terasă unde Îl aștepta o damigeană cu zece litri de vin de doi ani din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care câțiva copaci doar aveau vârsta ei. De toarta damigenei era legată cu o panglică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sentiment natural, celălalt ochi strălucea mai puțin și nici nu mai era atât de amenințător, ci gata să cedeze În fața unei atitudini mai pașnice. Ca să se pună de acord, cei doi ochi se scufundară cu voluptate Într-un pahar de vin vechi, lăsându-și stăpânul În beznă, cum se Întâmpla pe vremuri cu sala de cinema, când se schimbau bobinele. Sau când se rupeau. Coriolan duse două degete la gură și nu se opri din fluierat până nu-și redobândi lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
va putea urmări și emisiunile de pe Duna TV. Până atunci, Însă, va trebui să pună În fiecare farfurie o porție de salată de boeuf făcută cu castraveți murați de casă și cu carne de pui crescut În curte. Flavius-Tiberius turna vinul În pahare. Coriolan Își pregătea discursul de Anul Nou despre starea națiunii. 4. Tăceau și se priveau și Înțelegeau că vor Împărți această tăcere cu bucurie și cu recunoștință cât mai aveau de trăit. 5. Privirile li se Întâlniră Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acolo ca să mănânce, să bea și să păzească blana Zorelei. Parcă aș fi de gardă la drapelul de luptă al unității, Își zise el, cu gândul la vremurile lui de glorie de la Lipova și Cincu. Își turnă un pahar de vin roșu și Închină În memoria soldaților căzuți la Păuliș. Muriseră tineri, dar aveau un monument de care puteau fi mândri și pe care oricine și l-ar dori, chiar dacă nu oricine poate fi erou, adică mort. Ca la Revoluție. Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la Istorie. L-am luat cam târziu și greu, greu, dar acuma, gata! Am intrat În rând cu lumea liberă. Așa-i Precup! I-a plăcut totdeauna istoria. O și cunoaște, nu-i vorbă. Își mai umplu un pahar cu vin. Îl ridică și spuse tare: la mulți ani domnu' Precup! Nu-l luă nimeni În seamă. De necaz Îi dădură lacrimile. Habar nu aveți voi cine e domnu' Precup Dionisie, maistru pensionar cu școală de maiștri la stat! Goli paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut-o, zicea el, seara, lângă o sticlă de vin, dintre toate sculpturile mele aș fi păstrat cu siguranță nudul ei. Eu n-aș mai fi pictat deloc, zicea Ziffer dus pe gânduri. Și ce-ai fi făcut? Întrebă Nagy Oszkár. Copii, dragilor, i-aș fi făcut copii, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Apoi o herghelie. Apoi un hipodrom. Apoi... Uite și o moară... O moară, știa una de vânzare. Roata morii se-nvârtește, țac, țac, vorba cântecului. Turism rural: pe valută. Cuptoare de pâine ca pe vremuri. Uite și două sticle cu vin. Viile sunt pe nimica. N-a crezut niciodată că arta e bună la ceva și când colo... Un singur tablou nu-i spunea nimic. Îl și neglija de altfel. În mintea lui se legau și dezlegau afaceri. Dacă va da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Père Tanguy”, fixând pentru noi unul din modelele sale ideatice. Pe fondul unor griuri subtile, se detașează culorile primare cu pasajele lor, materialitatea expresivă a celor două draperii, a merelor roșii și galbene, a ceșcuței de porțelan, a sticlelor de vin multiplicate În oglinda mesei de toaletă, la care se adaugă nelipsita carte, o posibilă trimitere la erudiția pictorului. Această lucrare demonstrează influența franceză În opera lui Ziffer și redefinește atașamentul sau față de grupările „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-i facă alta, zise Ziffer, amuzat de posibilitatea unei asemenea mistificări. O sticlă de Ballantines, bunăoară, completă Abrudan, În vervă și el, la curent cu noile tendințe În Artele Focului. Ce păcat, dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ca pe o cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu firea. Îl examină cu atenția unui numismat, apoi Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l, o să avem nevoie de el! Își luă o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
șir poemele lui preferate: Cum Însă plânsul eliberator se lăsa așteptat, am luat cartea, mereu la Îndemână, și am citit-o cu voce tare din scoarță În scoarță. Apoi a venit și plânsul mult dorit si apoi somnul pentru că și vinul meu roșu era pe terminate În sticla de Bordeaux, ultima din lotul de 12 cu care Michel spera să mai sară peste o criză existențială care, În cazul lui, va dura toată viața. Noroc că nu e contagioasă. Să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să bea benzină ca să-i treacă setea dar, după cum zicea el, În vis orice e posibil. Tot vorbindu-se de sete, am băgat de seamă că și sticla noastră de vin, a doua, era goală, așa că am mai cerut una. În deșert, a zis domnul Tobă, Înadins ca să nu-mi pară rău după bani, apa e de o sută de ori mai scumpă decât vinul, mai ales că arabii nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
seamă că și sticla noastră de vin, a doua, era goală, așa că am mai cerut una. În deșert, a zis domnul Tobă, Înadins ca să nu-mi pară rău după bani, apa e de o sută de ori mai scumpă decât vinul, mai ales că arabii nici nu beau așa ceva, deși ar avea posibilități. El a scăpat cu o sută de dolari, plus toată colecția lui de blonde tăiate cu grijă din reviste porno și cu care Își tapetase cabina ca să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ca un bărbat adevărat. Spera că fata aceea să fi ajuns la Ferihegy 2 și de acolo mai departe. Uneori, mai departe poate fi chiar acasă, zise el Întinzându-mi petecul ăla alb de hârtie care ne dă nouă frisoane. Vinul era din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am primit un telefon de la Teodosie. E bine văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se Înțelege cine scrie și cine vorbește, cine doarme și când se trezește și cine ascultă. Un lucru, unul singur, i se pare ei limpede: patronul bodegii a plâns, de unde reiese că avea suflet, drept pentru care ne-a dat vinul În cinste, cum se mai spune. Recunosc: Sunt finanțist ca mulți alții, deci un tip fără imaginație și fără vocabular, cap pătrat, privire obtuză. Inculți. Adepți ai geometriei euclidiene, suntem incapabili să visăm și să ne exprimăm sentimentele altfel decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]