4,713 matches
-
cu mama lui care Îi tot spune poveștile vieții, se făcu mică cât un porumbel și se ascunse Într-un nor. Beculețele cabinei se stingeau și se aprindeau ca În pâlpâirea pomului de iarnă pe care Îl văzuse odată În vitrina magazinului Trei Ursuleți, iar el era Încântat de această unică priveliște și de aparate, atât de multe aparate la un loc, cum nu mai văzuse niciodată. Taică-su din vorbă În vorbă Îl recuperă pe fostul comandor dintr-o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii mei, banii mei, ce-am făcut cu ei”. Caști gura prin vitrinele de la Metalolux, de la Confecția. La cofetărie prăjituri cu creme groase de margarină roz și vernil. Un magazin cu unelte de pescuit și harnașamente vânătorești. Nici o pușcă. La Loto-Prono este Închis. Îți trece prin minte un gând distrugător, ucigaș. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frig, În suflet frig. Vă Întoarceți acasă toți trei. Doi oameni mari, un bărbat și o femeie, ținând de mână un copil care nu conștientizează că este șoim al patriei. E doar vesel și fericit. O fetiță șoim. Dintr-o vitrină, țintă spre voi, ochi morți de pește. Tacâmul de merlucius, trei lei kilogramul. „...Se poate afirma, cu deplin temei, că hotărârâtor pentru viitorul unui popor nu este nivelul consumului Înalt, al totalității venitului național, ci nivelul acumulării, alocării unei părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-ar reveni până mâine. Puse chipsurile la loc În dulap și deschise minifrigiderul. Înăuntru găsi un iaurt cu zmeură, care nu expirase decât cu trei zile În urmă. Cât Își sorbea ceaiul, se Învârtea prin magazin, curățând rafturi, verificând vitrinele și rugându-se ca acest doctor să reușească Într-adevăr să le redea speranțele lui Chanel și lui Craig. Gândindu-se cât de norocoși au fost să obțină această programare la specialistul În fertilizare, și-a amintit de atitudinea bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
A scotocit prin dulăpiorul din baie și și-a dat seama că nu mai avea deloc nici Advyl, nici Tylenol. Tot ce a putut găsi erau niște analgezice cumpărate pe rețetă, rămase acolo de când și-a lovit umărul În timp ce rearanja vitrina. Și-a turnat un pahar cu apă și a Înghițit câteva. S-a gândit că, din moment ce data de expirare de pe cutie trecuse cam de șase luni, pastilele și-au mai diminuat efectele. Traficul orei de vârf a fost aglomerat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ăsta e așa de... Se uita În sus la candelabrul de cristal uriaș și la pătuțul Rococo din aur și brocart pe care Stella insistase ca Ruby să-l cumpere de la o manufactură de la Paris pentru ca a-l pune În vitrină. În stilul camerei de copil a lui Louis al XIV-lea? sugeră Ruby. —Vroiam să spun „stilat“, zise el, dar ai dreptate. Înțeleg acum de ce spui că locul ăsta nu prea ți se potrivește. Îmi imaginez un magazin Baby Organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un alb murdar mai deschis deasupra. Ruby se uită În sus: —Uau, candelabrul e la fel ca cel de la magazin. Sam dădu ochii peste cap. —Știu. Kristian, proprietarul apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
peste poate, exclamă Ruby. —Mie-mi spui... Avea trei modele de cărucioare pentru trei. Fata Îl alese pe cel mai scump. Costa cam 800 de lire. Ruby Îi spuse că singurul pe care-l avea În stoc era modelul din vitrină și că va trebui să comande unul nou. Nu durează mai mult de câteva zile. Fata nu păru deranjată de chestia asta. — Aș dori să plătesc acum, dacă se poate. Căruciorul și hainele făceau În total vreo 1200 de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
contribuit la plăsmuirea ei, a făcut-o să fie așa cum este. În seara următoare ieșim în toiul nopții, lăsăm cheile și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
geam. — Îți cer un singur lucru, să nu mai vorbim despre asta. E un lucru urât. Coborâm din autobuz, mergem unul lângă altul, fără să ne atingem. Italia e îmbrăcată ca o infirmieră și suntem atât de slabi împreună. În vitrina unui magazin o fată ia afișul cu reducerile de preț ca să aranjeze articolele de toamnă, umblă cu picioarele goale pe un covor de frunze și castane din plastic. Italia se oprește să privească vitriniera care aranjează o rochie pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă întind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe scaun, rămâne întotdeauna puțin îndepărtată, încearcă să reziste. Privește prin geamul mașinii lumea aceea care nu ne-a apărat. Așteptăm ca doi convalescenți să treacă timpul, o dată cu mașinile care se scurg și zilele care devin tot mai scurte. Luminile vitrinelor se reflectă în irișii Italiei, care le lasă să-i strălucească în ochi fără să le bage în seamă. N-am mai atins-o, nu te culci cu o femeie după un avort, o lași în pace. Și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oră, se adăugau noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile, după toate zilele acelea de aglomerație, erau goale, vitrinele magazinelor cu gratiile trase. Era o zi foarte friguroasă și fără soare. M-am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea niciodată. Pe un corp atât de transformat, toată trufia aceea era într-adevăr caraghioasă. Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte bine și singură, așa că ducea o viață mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit de pași, ca bătrâna guvernantă a unui castel care stinge luminile una câte una, până când se face întuneric. Și, iată-ne, în hărmălaia magazinului aceluia cu două etaje și cu vitrine imense prin care se vede în interior. Mama ta mi-a cerut să merg cu ea să cumpere lucrurile pentru tine. La șase după-masa era întuneric deja și ploua. Elsa scutură umbrela, o puse în coșul de lângă intrare, își atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub palton. Am în mână balonul roșu, îl las în jos pentru că mă rușinez, și încerc s-o acopăr pe Elsa cu trupul meu. O protejez de privirea oprită la câțiva metri de noi. Nu văd expresia Italiei, lumina unei vitrine îi scaldă spatele, chipul îi este în umbră. Nu mai are părul galben. Dar știu că este ea și știu că ne-a văzut. Și nu mai știu unde mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt trântor! Imaginația mea nu se odihnește. Trântori sunt cei care zic că muncesc și nu fac decât să bramburească totul și să-și înăbușe gândirea. Fiindcă, ia să vedem, măscăriciul ăla de negustor de ciocolată care se înfige în spatele vitrinei, și-nvârte sucitorul ca un apucat, doar, doar l-om vedea, exhibiționistul ăla al muncii, ce-i oare altceva decât un trântor? Dar nouă ce ne pasă dacă muncește au ba? Munca! Munca! Ipocrizie! Muncă e aia a bietului paralitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta doar uitându-te la el. Tot ce vedeai era un tânăr costeliv, cu ochi flămânzi, nu foarte diferit de gloata de tineri care se împingeau unii pe alții după război prin strălucirea amăgitoare a reclamelor cu neon și a vitrinelor care-ți făceau cu ochiul. Îți puteai da seama că nu e din oraș după felul cum se holba la rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra capului său dintr-o reclamă la Camel, dar asta nu îl făcea deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o cameră, i-am zis doctorului. Toți spuseseră că era imposibil. Nu auzisem că era criză de locuințe? Prin toată țara, oamenii locuiau în barăci vechi de armată, în mașini sau pe verandele altor oameni. Un cuplu găsise adăpost în vitrina unui magazin, în speranța că îi va observa cineva și le va închiria un apartament. Dar eu am reușit să găsesc o cameră, de fapt un tunel cu o singură fereastră la nivelul străzii. Costa 9 dolari pe lună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru a mă asigura că vrea doar să mă tachineze. Harry poate să glumească oricât poftește, dar nu înțelege cât de ușor se produc accidentele. Chiar și aici. Mai ales aici, unde stropitorile împrăștie curcubeie deasupra grădinilor proaspăt însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte larg deschisă și unde copiii merg pe biciclete, nu din acelea negre folosite la cărat - care împânziseră străzile Amsterdamului până când germanii le-au confiscat și pe ele -, ci biciclete de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cărând sacoșe grele de cumpărături. Mai erau doar șase zile până la Crăciun. Lumea care trecea ne tot despărțea, încât a trebuit să iau brațul lui Charlotte pentru a rămâne unul lângă altul. La un moment dat, se opri în fața unei vitrine cu un Moș Crăciun imens. Când soțul meu trăia, sărbătoream și Hanukkah, și Crăciunul. Se uită de la vitrină la mine. Știți ce este Hanukkah, domnule Wolfe? I-am spus că știu. Acesta e un alt lucru pe care nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încât a trebuit să iau brațul lui Charlotte pentru a rămâne unul lângă altul. La un moment dat, se opri în fața unei vitrine cu un Moș Crăciun imens. Când soțul meu trăia, sărbătoream și Hanukkah, și Crăciunul. Se uită de la vitrină la mine. Știți ce este Hanukkah, domnule Wolfe? I-am spus că știu. Acesta e un alt lucru pe care nu îl pot ierta. Îl fac să pară un ignorant în ceea ce privește religia lui. Omul era un maestru în ebraică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fac să pară un ignorant în ceea ce privește religia lui. Omul era un maestru în ebraică și ei îl transformă într-un copil care nu își cunoaște propriile sărbători. — Poftim? am zis, dar ea doar dădu din cap și se întoarse de la vitrină. Am plecat mai departe. La restaurant, am reușit să fac rost de un separeu. Nu era prea liniștit, dar nici la fel de zgomotos ca mesele din centrul încăperii. Comenzi strigate, zornăit de farfurii și ecoul a peste o duzină de conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
idee despre ce li se pregătea. Era trecut de cinci, dar soarele se juca în băltoace de aur, pe suprafața canalelor, care, conform ghidului, erau mai curate decât fuseseră cu ani în urmă. Întregul oraș se salubriza. Prostituatele stăteau în spatele vitrinelor sau cel puțin la ele în cartier. Puteai să mergi prin cartiere întregi fără să fii acostat de vreun individ dornic să îți vândă droguri. „Începe să arate așa cum era pe vremuri“, spusese portarul în acea dimineață. Era prea tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vindeau articole de papetărie. Geamul era pătat de muște și se mai zăreau Încă pe el urmele diagonale ale hârtiei de lipit ce urma să-l apere contra exploziilor - o amintire a unuia dintre războaiele noastre câștigate În van. În vitrina minusculă erau tot felul de carnețele prăfuite, caiete ale căror coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]