KorAP: Find »[drukola/base=vizitator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...333 >

8,307 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

val de umezeală, ca dintr-un mormânt. Așa că, reprimându-și la timp pornirea, făcu un pas Înapoi. Hăul continua totuși s-o atragă. Mașa ar fi dat orice să afle ce se ascunde În spatele vorbelor atât de frumos meșteșugite ale vizitatorului. „Oare o fi având suflet?“, se Întrebă ea, temându-se ca nu cumva acesta să-i ghicească gândurile și s-o ia peste picior sau s-o sperie și mai tare. Îl și auzea spunându-i: „Am, cum să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum? repetă ea cuvintele Extraterestrului. - Da, un fel de fum, Întări acesta... „Doamne, Stăpâne a toate cele ce sunt, auzi-mă pe mine, nevrednica Ta slujitoare, și dezleag-o pe roaba Ta de toate legăturile Satanei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni invoci, ce dezlegări, ce invidii, ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea. Noi nu mai avem nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
că a plămădit cu alta o mulțime de puradei, unii mai mucoși decât alții“? Nu, mai bine se lipsea cu totul de bărbați, decât să pățească o astfel de rușine. Mașa Își ridică ochii și Îl privi cu atenție pe vizitator, care moțăia din nou pe scaun... - Dacă Înțelegi, e bine, spuse Extraterestrul. Și chiar dacă nu Înțelegi e bine. Pe mine nu mă supără oamenii care nu Înțeleg. Dimpotrivă, dacă aș fi sincer, aș zice că mă supără cei ce Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i dau povețe?! L-am lăsat În plata Domnului și am plecat... - Ați fost și la Stavropol? se minună Mașa, care până atunci nici nu auzise de existența unui astfel de oraș. - Pe unde n-am fost..., ridică din umeri vizitatorul. Sigur că am trecut și prin Stavropol. Poate am să-ți povestesc ce s-a Întâmplat acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
acolo. Știu o poveste destul de stranie... Mașa Însă nu prea avea chef să asculte poveștile Extraterestrului. Și așa ora era destul de Întârziată, iar oaspetele trăgea la măsea, vorbind În dodii. - Călătoriți destul de mult? Îl Întrebă ea. - Da, destul de mult, zise vizitatorul. N-am fost trimis, În fond, aici, conchise el, să tai frunze la câini, ci să cunosc lumea. După care adăugă: Cunosc Rusia ca pe propriile buzunare. Și nu numai Rusia, ci lumea-n general... - Poate chiar ca pe propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini desprinse parcă dintr-un vis urât. Văd râuri și munți și câmpii nesfârșite, ce se-nvârt la orizont, și un tren care Înaintează prin stepă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
să-l contrazică făcând-o pe isteața Mașa, sigur că sunteți ceea ce sunteți, că doar nu puteți fi ceea ce nu sunteți. - De unde știi? Ești chiar atât de sigură? Pot, cum să nu pot, ia pune-mă la-ncercare, se Învioră vizitatorul. - Nimeni nu poate să fie ceea ce nu-i. La ce Încercare să vă pun? Să săriți gardul, să bateți mingea, să bateți câmpii sau... - Mărturisesc că-mi place să bat câmpii. Când sosește toamna, s-o iau pe arătură... - Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc pe inimă și mănânc de toate. - E cumva păcat la voi să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mei, iar eu, ca orice entitate de sex opus, oricât de rece și indiferent aș fi, nu rămân cu totul insensibil la farmecele entității opuse mie. Te asigur că instinctele mele sunt cât se poate de curate. Și spunând acestea, vizitatorul o strânse și mai mult pe Mașa de mijloc și o trase mai aproape de el. Apropierea aceasta nu prea fu pe placul Mașei. Vine unul și vorbește câte-n lună și În stele și deodată, nici una, nici două, se apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici două, se apucă să te pipăie peste tot. „Păi, degeaba vii tu din altă galaxie și ai pretenție că ești un spirit elevat, dacă ai astfel de apucături“, Își spuse Mașa, fiind chiar gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele prin iarbă, deodată Însă Mașa se trezi din beție auzind glasul vizitatorului ce-și ridicase capul căzut pe masă și o măsura acum cu niște ochi tulburi, plini de dorință. „Acum am Înțeles de ce, Își spuse ea, satul s-a umplut de cocostârci și de ce nu se mai nasc copii. Aceste entități

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului din alte lumi nu făcu o Încercare de a o apropia pe Mașa de trupul său, ci, dimpotrivă, ea se Încleștă pe farfurie, lăsând fusta și mijlocul plinuț În pace. A doua tentativă din partea Extraterestrului nu mai veni și Mașei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară. - Cum la nimic? făcu ea, cu farfuria gata-gata să-i lunece din mână. - Chiar la nimic, spuse vizitatorul. - Dacă nu vă folosește la nimic, atunci pentru ce mai aveți nevoie de el? - Aici ai atins punctul sensibil, Mașenca, spuse Extraterestrul. Chestiunea nu e chiar așa de simplă cum pare a fi la prima vedere. Într-adevăr, acest al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mașa: În fond, ce reprezintă bărbatul? Din ce este alcătuită viața lui? Șaizeci la sută din timpul său bărbatul și-l petrece la cârciumă. Restul timpului și-l ocupă cu alte porcării: războaie, politică, desfrâu etc. Mașa Îl asculta Încruntată. Vizitatorul avea dreptate. Toți bărbații erau niște descreierați. Dacă nu-și pierdeau timpul pe la cârciumă, umblau după fuste sau se apucau de politică. Ceea ce era și mai rău. Dacă până și un pârlit ca fostul ei soț Își luase lumea-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă treptele de la intrare. „Doar nu sunteți câine, ca să dormiți acolo...“ „La o adică, pot fi și câine, de ce nu, o tot lălăia vizitatorul. Tot n-are cine să-ți păzească curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare să spună ceva coerent. Chiar treaz fiind, vorbea În așa fel Încât nu puteai să Înțelegi orice. Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-ar mai fi dat prilejul să țină cine știe ce teorie aberantă despre modul cum se regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe masă și le pusese În frigider, precum și toate celelalte lucruri, care, Într-un fel sau altul, fuseseră În contact cu vizitatorul venit din alte galaxii sau fuseseră atinse de privirea lui. După ce terminase de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]