4,110 matches
-
și casa bisericească își pierd calitatea de loc, consacrat de bătătură, de așezare a ființei, devin spații ale necunoscutului, ale incertului în care își fac sălaș diavolii. Deși se simte fermecat de ciudatul han, Tașcă nu se lasă prins de vraja lui: Stăpânit de gândul că nu poate să fie la mijloc decât un joc al Necuratului, el luă hotărârea de a se îndepărta fără întârziere din afurisita aceasta de casă. Eroul e om simplu, ca el e și Sfredeluș. Pentru
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
iar acceptarea directivelor unui "purtător al autorității" doar pentru că ocupă o poziție dominantă într-un context dat, "trebuie repudiată din motive morale". (Bochenski, 1992, p. 62) Zygmunt Bauman face referire la versiunea apocrifă a unui episod din Odiseea (transformarea prin vrajă de către Circe a marinarilor în porci) pentru a ilustra "binecuvântările" renunțării la deciziile proprii, deci la libertate (versiunea apocrifă îi aparține lui Lion Feuchtwanger): "Când Odiseu le-a spus că a găsit ierburile magice care puteau alunga blestemul, marinarii transformați
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
anume cum deapănă chiar dînsul Mămicii ce-a pățit: "Trecusem munții ăștia ce mi-au stîrnit uimirea Și, ca un Șoarece mare, umblam încolo-încoace, când două dobitoace mi-au și atras privirea: întîiul blînd și pașnic, în totul plin de vrajă, au celălalt năprasnic, cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-a doar simpla ei ținută, Sau torțele și umbra sau doar durerea-i mută, [o vedeam]Între soldații aspri, cu crudă înfățișare, Ce îi nimba privirea cu-o gingașa candoare? 395 Orice-ar fi fost, tot una-i; ca-n vrajă am rămas. I-aș fi vorbit, dar ce vrei, simțeam că-s fără glas Și ca de piatră, stană, cuprins de grea uimire, Eu o lăsai să treacă aievea strălucire. Rămas cu mine singur credeam că voi uita; 400 Zadarnic
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
corespundă cu „timpul realității”. și-avem confirmarea, prin Miguel de rnamuno (1864-1936) care mărturisește că „datoria de a fi sinceri ne poruncește să veghem și să păzim adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva, necunoscutul. Pentru Stelian Țurlea, trecutul istoric este lacrimă arzândă. Ni-l confirmă recentul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
când (fără a ne minuna), „dezvăluirea prin cuvânt creează un thaumazo...” și când „logos-ul va fi învăluit într-un deinon...” (ceva primejdios, plin de forță dezlănțuită) Dar cum „limba e termometrul prudenței...”, scriitorul va alege forța cuvântului - „magnetism și vrajă”, pentru a rosti multe adevăruri (care, însă, îi vor spori suferințele, ajungând până la noi și, iată, fac istorie). Deși traversează multe momente de dezechilibru psihic, el dovedește demnitate, verticalitate și forță. Pentru că a fost un „atlet al lucidității” , conchide Clara
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
referirile la fapte inexplicabile erau abolite pentru că nu puteau fi reale. Marx, Engels și Lenin spuseseră foarte clar că tot ce nu poate fi explicat este șarlatanie și așa trebui a s ă rămână! În școală am învățat că alchimia, vrăjile, descântecele, iadul și raiul, religia în ansamblu, sunt toate speculații, înșelătorii prin care unii oameni urmăreau anum ite interese. În consecință totul era fals, toate erau minciuni și astfel de referiri nu aveau ce căuta în societatea noastră ,,multilateral dezvoltată
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
puternică de vînt; ierburile lăsau să le scape de pe buze un suspin de îmbătare; florile, copleșite, cu gura întredeschisă, își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea de apus a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o orbea. Jur împrejurul ei, ici și colo, pe frunze sau pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asemeni lui Dumnezeu, pentru a-și putea privi impasibil "creația"- "spectacol" de undeva, din spatele cortinei, ca un regizor. Altfel spus, Flaubert deteatralizează proza și înlocuiește estetica reprezentării, de factură pur teatrală, cu o estetică "analitică", a percepției ironic-demistificatoare ce rupe vraja, făcând practic imposibilă identificarea cititorului/ spectator cu vreun "personaj" oarecare (de aici și reproșul imoralității operei sale, într-o epocă a triumfului imaginației melodramatice). Or, estetica melodramei definită și ca formă pur experimentală, creative theatre 82, anticipând happening-ul și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apa oglinzii, cu brațele ridicate deasupra capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor avansuri erotice el se apucă de plâns, dacă nu chiar ca o fecioară înfricoșată, oricum, ca un lamentabil erou de melodramă, stricând vraja și cheful femeii rușinate de goliciunea sa inutilă, pe care "o înmulțeau în nesfârșit oglinzile". În cele din urmă Andrei își recunoaște vina de a iubi încă pe Mab, găsind o nesperată (ca să nu zicem greu de admis) înțelegere la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin a-și face din ea un idol. Prozatorul sugerează aici o foarte interesantă apropiere între discurs și trăire: inconștient (dorința de a fi pângărită), femeia se simte atrasă de poezia retorică și grandilocventă; conștient, ea se arată suspicioasă față de vraja cuvintelor măgulitoare (de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt mai adânc. Ochiul femeii nu minte, și Lulù caută adevărul dincolo de cuvinte. Nu tot astfel Andrei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a se așeza de bună voie într-un fel de sicriu pentru „ a i se lua măsura”, fără a bănui o clipă ce-l aștepta. Chiar dacă Isis, sora, vine pe urmă, îl descoperă, îi reface trupul și-l învie prin vrăji și leacuri, asemenea „maicii bătrîne” din balada românească de curte feudală, zeul egiptean nu-și mai face apariția printre cei vii, devenind stăpîn etern al lumii „de dincolo”. Orice egiptean trecut în moarte, fie faraon, fie om de rînd, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa vie” pentru salvarea fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton, am avea motive să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
consumatorilor și nu văd cum de a putut să scape halba din mână. Am băut cafelele și berea, am plătit și am plecat. Eram puțin grizați și foarte mirați de ce se întâmplase la terasă. * Prietenii mei s-au scurs în vraja timpului, prin niște țevi de alambic, s-au transformat în tării de țuică bătrână și eu am rămas să-mi sorb berea în câte o zi pe săptămână, depinde de bani și de timp. Când mai văd câte un ins
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nici la "Mătrăgună prin livezi"! Ați auzit-o și voi, desigur, e o melodie șăgalnică, duioasă și tristă, care sună a blestem. Sandu apăsa câteva clape ale acordeonului și atunci, combinat cu vocea femeii lui, totul se transforma într-o vrajă. Și blestemul nu îngrozea, ci încânta și încuraja sufletul meu. El stăpânea acel instrument până la perfecțiune. Avea un fel aparte și când vorbea, și când apuca paharul cu vin, și când mi-a povestit prima dată de această nouă femeie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
glasul călugărițelor, niște voci cristaline, pure. A sfârșit și lam sărutat. Pe urmă, așa, la jarul țigărilor, mi-a cântat, acompaniat la micul său instrument, "Mătrăgună prin livezi". La sfârșit, fără a scoate un cuvânt, poate pentru a nu rupe vraja ce mai plutea în aer, m-am ridicat și am scormonit în jarul care de abia-și mai trăgea sufletul și am mai pus vreo două lemne de salcie, umede, pentru fum, căci țânțarii începură iarăși să-și facă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean ca să frece ușorul casei. Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se părea că prezicerea nu ar fi putut să se refere la unsprezece Constantini, câți au fost, și că ar trebui să mai existe un al doisprezecelea și ultimul... Vocea egală a voievodului, exprimând un oarecare regret, veni să spulbere vraja: — Ne-ai stricat, jupâne, plăcerea de a târgui. Nu suntem decât vo ievodul valahilor și osmanlâii mă silesc să le plătesc un haraci peste puterile noastre. Din totdeauna ne-au plăcut lucrurile frumoase, lucrate măiestrit, așa cum sunt cele pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea și, după ce îl savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la toate bisericile și mânăstirile Bucureștiului, băteau chiar și la schituri și metocuri, băteau într-o dungă de pătrundea jalea lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot mai mică pe măsură ce se apropiau de el, ca într-o poveste, până ce loviturile vâslelor începură în valuri mici să o spargă, o dată, de două ori, de trei ori; ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-a sărutat. — Taci! Doamne ferește, e săptămâna mare și nu se cuvine să spui asemenea născociri. Se făcuse cald, dar tot se mai azvârleau lemne în foc pentru că le plăcea lumina aceea jucăușă care arunca peste toate un fel de vrajă. — Ar trebui să ne culcăm, hotărî prințul Constantin, când se auzi miezul nopții de la ceasul lui vodă din turnul străjii. — Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care cele două nu se pot distinge. 4.2. "Mecanici" vrăjitorești: exemplul regiunii normande Sistemele vrăjitorești și de magie studiate, printre alții, de Evans-Pritchard, Mauss sau Moscovici ilustrează natura unor astfel de interconexiuni. Se știe că "a arunca o vrajă" înseamnă a-l face, accidental, pe cel asupra căruia cade, să "știe" că tocmai a primit una. Invers, a acuza pe cineva de vrăjitorie înseamnă a merge în căutarea semnelor cele mai derizorii ale unui "atac" și a încerca să
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
să "știe" că tocmai a primit una. Invers, a acuza pe cineva de vrăjitorie înseamnă a merge în căutarea semnelor cele mai derizorii ale unui "atac" și a încerca să numești "răufăcătorul". Unul din scopurile esențiale ale celui ce aruncă vrăji este de a ajunge la spiritul victimei sale, intrînd în centrul vieții sale și al felului său de a fi. Orice simbol sau comportamentul cel mai inofensiv îl fac pe cel vrăjit să se creadă "prins", iar pe vrăjitor să
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Vrăjit care activează referenți culturali heterogeni pe fenomenul vrăjitoresc Situație de "victimă per-fectă", fragilă psihic, care se înșeală asupra modalităților de contraatac dacă își imaginează un eventual vrăjitor în mediul său, sau care ignoră faptul de a fi ținta unei vrăji; suferință, patologii suicidare sau auto-destructive, căutare de terapii sau de îngrijiri. Practici ludice de toate tipurile (joc de roluri, filme gore sau fantastice, spiritism, povești despre vampiri, deghizări), pa-siune pentru straniu și paranormal, amestec de explicații științifice și oculte sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și atinge victima la orice distanță s-ar afla aceasta. Mercurul intră prin pori; sângele se descompune curând; apar pustule morbide, și nefericita victimă moare în chinuri îngrozitoare. Doar dacă, bănuind venirea descântecului, nu se debarasează de acesta prin intermediul altei vrăji și în detrimentul altei persoane. Aceasta, atinsă prin contralovitură, piere negreșit; niciun farmec, nicio putere nu o pot salva. Iată un mijloc puțin cunoscut pentru a-i face pe hoți să dea înapoi ce au furat; acesta e de resortul popii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]