16,454 matches
-
vinovată, în mare măsură, de deprofesionalizarea celor din învățământ: efortul intelectual și uzura au contribuit indubitabil la degradarea generală a educației. Dar la fel de mult au contribuit și pantofii scâlciați ai profesoarelor și pantalonii uzați ai profesorilor, ce iscă nu doar zâmbete ironice printre elevi, ci plasează învățământul între ocupațiile ce merită a fi ocolite și disprețuite. Când un profesor ajunge să lucreze, în timpul liber, ca taximetrist (cazul de la Suceava e celebru), înseamnă că ceva e profund dereglat în percepția noastră despre
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
mai fi de spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E însă perfectă pentru un drum cu tramvaiul pînă la serviciu pentru a începe ziua cu zîmbetul pe buze, înduioșat de aceste micro-amintiri din copilăria (erotică) izbitor de asemănătoare cu a fiecăruia dintre noi.
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
intensă în amintire, exhibarea gândurilor care în mod normal rămân nemărturisite, sunt elementele definitorii ale poieticii Clarei Mărgineanu. Sălbăticiei trăirii, îi urmează, inevitabil, luciditatea cinică a observației, augmentată în amintire: ,A doua zi nu mă cunoșteai/ apropierea mea îți îngheța zâmbetul/A doua zi era foarte târziu pentru amintiri/ și foarte devreme pentru dorință,// A doua zi mă prelingeam/ printre voluptăți trucate..." (Ultima scrisoare, p. 26). Eșecul este pentru Clara Mărgineanu un spectacol în sine, iar etalarea lui se face într-
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
a tuturor celebrărilor anterioare, o sărbătoare la care participă toți cei care au stat în preajma pomului împodobit, ieri, ca și azi: ,Simt boare de colinde,/ Înconjurându-mi bradul,/ Din glob clipește neagră/ Pisica de-altădată,/ Pe crengi lângă beteală/ Văd zâmbetul bunicii/ și ochii stinși ai tatei/ Învie-n raza Stelei.// O iesle stă în noapte/ Afară la fereastră,/ și când deschid, stingheră,/ Sufletul meu în iarnă,/ Golaș, fără scăpare,/ E strâns adânc aproape/ De brațe nevăzute" (Crăciun, p. 65) Comuniunea
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
Daniel Cristea-Enache Sunt destul de numeroși aceia care cred (cu zâmbetul ironic aferent) că scrisul este o ocupațiune eminamente bărbătească, spiritului feminin fiindu-i arondate alte plăceri. Femeia la cratiță, cu sugarul la piept și cârpa de șters praful la-ndemână e o imagine ce traversează subconștientul multor reprezentanți ai sexului
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Tudorel Urian Vanitatea oamenilor politici de a-și exhiba talente de scriitori naște zâmbete condescendente printre clienții terasei de la Muzeul Literaturii Române, cu cotizația de membri ai Uniunii Scriitorilor plătită la zi. Nimeni nu a tratat altfel decât ca pe o excentricitate de un bun gust îndoielnic temerara încercare a fostului premier Radu Vasile
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
ani am fost intoxicat (pînă la greață și urlet) de ideologia marxistă și reprezentanții ei: Lukacs, Sartre, Aragon etc... Și iată, acum mă aflu din nou în fața acelorași militanți marxiști (N. Tertulian, victimă a lui Ceaușescu) care își arogă, cu zîmbetul pe buze, dreptul de a-i apăra pe unul ca Georg Lukacs sau Bertolt Brecht! Evident! Pentru că Nicolae (nu! Nicolas) Tertulian, în România, susținea filosofia și ideologia marxistă. Este firesc ca în Franța să rămînă credincios aceleiași religii. Plus, adaptarea
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
povestirile lui Groșan, cititorul devine convins că vede existență și este tentat să caute semnele destinului, el este adus cu picioarele pe pămînt de autor care îi reamintește cu brutalitate că se află în fața unui simplu artefact, dincolo de care veghează zîmbetul său ironic. De altfel, raportul dintre viață și poveste este la Ioan Groșan unul destul de complicat și adesea contorsionat. Fiecare poveste are în centrul ei o existență. Dar fiecare existență dobîndește semnificație doar prin poveștile țesute în jurul ei. Scrie, la
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
cunoscuții, poate vreo femeie care a ținut la tine fără să știi și după aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
românului „Labirintul”, cel care reconstituie cu mult dramatism zilele întunecate ale Dictatului de a Viena, dar și Melania Cuc, scriitoare și ziarista, pictorița, poeta, eseista și romanciera, cu o activitate scriitoriceasca dintre cele mai bogate. Micuța de statura, cu un zâmbet cald și cuceritor, Melania Cuc e o zvârluga de femeie care nu stă locului o clipă, dăruindu-se cu ardoare și vieții culturale a românilor din zonă, participând la expoziții, șezători literare, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, tabere de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cine e pictorul și atunci organizatorul ( Dacă nu mă înșeală memoria era Victor Ion Popa-cel care avea să înființeze împreună cu Dimitrie Gusti Muzeul Satului din București) l-a prezentat și Regina l-a felicitat. După care, spunea cu veșnicul lui zâmbet în colțul gurii, că nu știai dacă este ironic sau nu, mi-am strâns singur mâinile pentru a mă felicită . Și, pe lângă alte tragedii ce s-au abătut asupra vieții lui, a mai fost una. Într-o iarnă, în timpul unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
starea de maturitate! Când începe să ne privească în ochi, ne spune cum a aparut conștiința! Când se agață de pătuț și îl găsim pentru prima dată în picioare, mirat de nouă perspectivă ce i se arată și cu un zâmbet larg pe față, ne topim de fericire în fața acestui miracol - Iată Omul! Felul cum se hrănește ne arată că putem trăi fără să ucidem animalele, iar apariția dinților este necesara nu pentru hrană, în primul rând, ci ca un suport
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
rămîn cele 7-8 de mai sus. În camerele de joc sau de alte activități recreative, nu e timp de căutat ideograme așa că ele se reduc practic la simbolurile două puncte urmate de paranteză închisă (ochi și colțurile gurii în sus, zîmbet) respectiv două puncte urmate de paranteză deschisă (ochi și colțurile gurii în jos, tristețe). Acțiunile principale în mesaje au luat forme românești abreviate, cele mai frecvente verbe fiind, foarte curios și încă inexplicabil mie, ,a trebui" și ,a vorbi" înlocuite
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
e drept - deodată prietenul zice: -Cred că engleza domnului Băsescu se pretează foarte bine la înjurături în limba germană... I-auzi-l, Doamne! De fapt, așa e prietenul meu Haralampy: în lumea lui se simte nemuritor, rece și insensibil până și la zâmbetul enigmatico-serafic, poate chiar giocondic, al doamnei ministru Monica Macovei, care tocmai declară reporterilor tv că la întâlnirea sa cu Primul ministru și Dinu Pa... Stoooop! Stop cadru! Hei, nu se-aude? A, nu funcționează comunicarea? -Vezi, bade, că ai intrat
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
mai bine - deși nu-i școală să nu-și aibă ,cronicarii" - cu osebire acolo unde tradiția au confirmat-o scriitorii. ,Liceul Centenar" din cartea recentă a lui Adrian Costache, Apocalipsa după Ian (nu-mi pot opri, cu orice preț, un zîmbet la așa un titlu de speriat...), nu există și n-a existat. Dar e, de bună seamă, o ,utopie" selon le modčle. Originalul, colegiul, e dat în vileag, chiar dacă nu stai să faci o nepermisă, în fond, detectivistică, de multe
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să sune". Frenetic împlântat în carnația concretului", cum îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
autorul încearcă s-o închege nu poate dura la nesfârșit. Destui scriitori autohtoni, mai ales din generația '80, au căzut în capcana propriei ,abilități", desfășurând iar și iar golul, până ce s-au topit în el. În urma lor rămâne doar un zâmbet stupid-enigmatic, precum cel al pisicii lui Lewis Carroll. Costache Olăreanu reușește să evite acest risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
să se scufunde în ei înșiși, iar și iar, în suspine, în întrebări, în cei patruzeci de ani de prietenie, în sîcîieli care nu mai fac rău nimănui, în discuții plate, în amintiri, aceleași, cu aceleași accente în fraze, aceleași zîmbete, aceleași, mereu aceleași, neputințe. Din împietrire nu-i scoate decît venirea lui Pozzo și a lui Lucky, a Băiatului. Se înviorează, vorbesc altfel, se mișcă altfel, mai iute, ca în filmele mute, fac gag-uri, sînt dinamici, se miră, participă
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
explodeze, în împrejurimi tot este un solitar, omul de pe stradă sau femeie de moravuri ușoare dispuși să te asculte fiindcă peste linia de hotar nu întâlnești rude sau prieteni, în pradă terorii doar atinse ale celui care susține pretenția unui zâmbet, cel pe care tu, neputând, nu știi să-l dai. Ochi de cameleon, chip asexuat, care sugi oxigenul unui ros ticălos uituc pe un ram bătut de către o umoare morocănoasă și inconstantă, inima ta, mintea, chiar dacă molipsite, nu s-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și că le scoteam ochii părinților ei doar să îi aud cerând îndurare. în scrierile sfinte trăseseră concluzia că aveam să o iau de nevastă și cercurile pe care le făceam în jurul ei se apropiau din ce în ce de zâmbetul firii . Dar eram la o sută de metri de cel căzut și îl ocoleam cu o grijă perversă . Amândoi, chiar dacă nu vedeam pe nimeni la dreapta sau stânga. Intre timp desființaseră gardul de sârmă ghimpată din jurul unității militare. Dar trebuie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toată coperta. După care au urmat titlul romanului și numele autorului,adică al meu. Cuprinsul? Putea să mai aștepte. La așa pasiune... șotron Seara îmi șterg tălpile de resturile bitumului și plec printre dungile neînțelese ale scrisului fără parfum, fără zâmbet ca brațele mele, ca ochii tăi închiși pe numerele încarcerate arunc pietre pașii îmi cunosc labirintul trupul îmi leagă cerul luna pierde bucăți de piele tot mai trasă tot mai rece este un nou alb-negru în acest decor pământesc cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sa de acțiune a rămas, cu aceeași eficiență, mondială. în puținele clipe când am putut să stăm de vorbă, l-a sunt fiul său din Statele Unite, ca să-i spună „La mulți ani!”. Comunicarea de pe Ocean i-a subțiat o secundă zâmbetul. Dacă punem biografia de o parte și opera de alta, vedem că lucrurile nu s-au ordonat repede și armonios pe albia ascendentă a carierei. Debutant târziu cu reportaje de teren, a trecut prin experiențe și acumulări formative până a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
românești de sezon: mere, pere, prune, piersici și caise. Servitul mesenilor a fost de asemenea impecabil, de către un personal prompt, elegant și politicos: Alina, Cătălin și Lucian Guțoiu, o familie pricepută, cum rar întâlnești, respectoasă, mereu la dispoziția consumatorilor, cu zâmbete pe buze. Muzica a asigurat-o disc joackei-ul Viorel Nasta. A dat viață „nuntașilor”, după ora 22.30, excelenta solistă Anamaria Panait, o tânără frumoasă, dar și și o foarte talentată interpretă a cântecului popular românesc, acompaniată de doi instrumentiști
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tactica pumnului în gură. Chiar în clipa de față, există serioase riscuri de a trimite cărți sau publicații românești comunităților românești din Ucraina, pentru că acest export cultural poate fi tratat drept ,material propagandistic", ba chiar ,iredentist". Sunt realități pe care zâmbetele diplomaților nu le pot anula cu totul. Mai puțin problematice sunt situațiile românilor din Bulgaria, Ungaria sau Serbia de est - Vojvodina -, unde apropierea de Occident sau insistența oficialilor occidentali au făcut să se aplatizeze asperitățile care făceau, în urmă cu
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]