4,194 matches
-
ornată cu flori de hârtie decupate după șablon. „Zâna Primăverii” este o siluetă decupată din carton după șablon și ornamentată după propria fantezie, prin colorare sau lipire de modele decupate din hârtie glace. În finalul orelor alocate, se obține trăsurica zânei Primăverii, condusă de zână și purtată în zbor de insecte: fluturi și coleoptere . O cale de articulare planificată a celor trei tipuri de educație considerăm că este proiectul interdisciplinar. Procesul învățării începe în sala de clasă, sub dirijarea directă a
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
hârtie decupate după șablon. „Zâna Primăverii” este o siluetă decupată din carton după șablon și ornamentată după propria fantezie, prin colorare sau lipire de modele decupate din hârtie glace. În finalul orelor alocate, se obține trăsurica zânei Primăverii, condusă de zână și purtată în zbor de insecte: fluturi și coleoptere . O cale de articulare planificată a celor trei tipuri de educație considerăm că este proiectul interdisciplinar. Procesul învățării începe în sala de clasă, sub dirijarea directă a învățătorului, continuă în afara clasei
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ajute pe subiect, cîtă vreme acesta din urmă pare să nu-și dea seama că acest actor nu are deloc legătură cu acțiunea sa. Potrivit acestei specificări, se pot distinge anumite categorii de actori: mincinoși, figuri de stăpîni, falși eroi, zîne invizibile, dar și personaje sincere, indicii false, momente subite de inspirație sau îndoieli care îl determină pe subiect să ia hotărîri greșite, seducători etc. Cele cîteva posibilități se conturează în schema următoare: REAL existent ............................................... aparent SECRET MINCIUNĂ neaparent ..................... ................ inexistent INEXISTENT
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la casele lor. A murit la vârsta de 90 de ani. Am iubit-o foarte mult. Eram la ea În casă deseori ca să o bucur cu prezența mea și să Îi țin de singurătate. Îmi spunea diverse povești cu iele- zânele nopții- așa le denumea, care, la diverse sărbători, la miezul nopții dansau și Îi prindeau În horă pe flăcăii care Își bătuseră joc de fecioarele din localitate și Îi Învârteau până nu mai aveau nicio putere ca, În final, să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
grăiși nea Mărine, zise Stănică a lu’ Zăpăcitu'. Zgripțuroaica mea nu se pricepe la politică; citește Cancan și Click, ziare de scandal, de-aia este geloasă; tot timpul i se năzare că fac și eu ce fac politicienii, fotbaliștii, patronii... - Zâna mea o să mă creadă, știe că n-o Înșel, zise Dumitrică a lu’ Îmblânzitu'. - Veta este Învățată cu “politica” mea, așa că nu am probleme, spuse Mărin a lu’ Spânzuratu'. Gata, haide, duceți-vă acasă și pregătiți-vă bagajele de drum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
terminat. Ce vrei să mănânci? Am la alegere: friptură de vițel la tavă sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te prețuiesc pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pentru grija pe care mi-o porți! Ce mănânci tu, mănânc și eu! Dumitrică era fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința că nu i-a spus adevărul. Avea Încredere În Zâna lui, dar trebuia să nu Încalce protocolul. Stănică o găsi pe soția lui la televizor, urmărea un nou episod dintr-o telenovelă. Îl cuprinse deodată, neliniștea și emoția fiindcă nu știa cum să facă introducerea, să-i spună despre plecare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
bine, pune-mi să mănânc și apoi sămi pregătești valiza, că mâine dimineață plec la județ. Lipsesc două zile. - Apăi, sunt obișnuită cu “excursiile” tale, nici nu trebuie să-mi mai spui! Noaptea, toți trei avuseseră vise: Dumitrică visă că zâna lui, care cunoștea engleza ajunsese translator În tabăra americanilor de la Deveselu și majoritatea se Îndrăgostiseră de ea. Forfoteau În jurul ei tineri, maturi și Îi spuneau: “beautiful woman, love you”.La un moment dat, apăru un general de aviație, Îi dădu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
foiască În pat și să transpire, astfel că, la un moment dat se trezi strigând: “lasă-mi nevasta În pace, americanule, că altfel, Îți crăp capul În două”! Se ridică În șezut, Își scutură capul de două ori, privi la zâna lui cum doarme neîntoarsă și zise În gând: “ a Început să mă obsedeze americanii”! Se uită la ceas; mai avea pâna să plece Încă vreo două ore. Nu mai putu să doarmă. Stănică avu și el un vis: se făcea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și s-a oprit. Amuțise lumea și ne-am uitat în jur. Liniște. Nu era mămaia să vadă, să simtă liniștea. Nu o vedeam. Ușor, să nu rupem tăcerea, am căutat-o. Era acolo, ca o himeră. Frumoasă ca o zână din povești. Radia, zâmbea. Lumina o scălda și se juca împreună cu vântul pe fața ei. Ne uitam muți la ființa din fața noastră. Era liniște și liniște a rămas până ce zâna din povești a apărut în ogradă așa cum o știam
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
căutat-o. Era acolo, ca o himeră. Frumoasă ca o zână din povești. Radia, zâmbea. Lumina o scălda și se juca împreună cu vântul pe fața ei. Ne uitam muți la ființa din fața noastră. Era liniște și liniște a rămas până ce zâna din povești a apărut în ogradă așa cum o știam. Gata să știe răspunsul la orice întrebare, gata să ajungă oriunde într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ceață dansează diavolii în cercuri invitându-l pe Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și liliecii zboară dezordonați spre o anumită țintă. Pășesc în tunelul timpului ca și cum m-aș întoarce la începuturi când liniștea era spartă de dansul zânelor, în acord cu primăvara la lumina stelelor, prevestind doar iubiri și povești de dragoste. Nu am prins niciun război doar câteva cutremure care ne-au unit mai mult. Vezi? Tot pacea și armonia erau primordiale iar oamenii erau mai înțelepți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel unde-i a mea zână Cu chipul de înger muiat în lumină?? - N-a fost nici odată. De-a fost vre odată Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost - imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 51} BASMUL CE I L-AȘ SPUNE EI O, dă-mi arpa de aramă Și mi-o pune-n brațul stâng, Ochii tăi se plec cu teamă Tu roșești - glasu-mi te chiamă, Coardele încet te plîng! Vino dar, palidă zână, Pune fața pe-al meu piept, Gâtul tău pe brațu-mi drept, Tu, a ochilor lumină, Mă iubești, tu? Spune drept! Mă iubești! Surâzi șireată Și îți pleci ochii în jos! O, lumină prea curată, De-ai cunoaște vre odată Sufletul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici se pleacă spre a culege o floare, Spre-a arunca în fluviul bătrân, {EminescuOpIV 95} Colo aleargă dup-un flutur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din fluer. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gîndirei se-ntrece Și calu-i turbat Sbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. {EminescuOpIV 97} Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul se-nnalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sclipesc, bolțile-s strălucite, Cărările-s de pulbere mai albă. Ca-argintul cel de viu. - Un aer Blând argintiu îți va îmfla tot părul, Vei răsufla miroase dulci de crin, Talarul tău va lumina în noapte - Prin hale vei zări blîndele-mi zâne, Și-atunci să cânți. Vei ști, ce e frumos". O vorbă zice - murii cei albaștri Ai mării, desfăcuți în două-mi lasă Privirea într-un labirint de neauă Coloane nalte, bolți arcate splendid, Pe ele lune lin ardeau... și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roagă-l". Ca o umbră Strălucind argintiu în clară noapte S-apropie... - "O, nu te teme-mi zice, Tu ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? Lin tremură glasul ei blând în noapte. - "O, zână, nu de frică, de plăcere Tremură-n mine sufletul meu bolnav. Să cînt? Dar oare la a ta privire Nu amuțește cântul de-admirare - Nu ești un cântec însăși - cel mai dulce, Cel mai frumos, ce a fugit v-odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul pletelor strecoară prin mînuțele-i de ceară Și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare, Abia podul îl atinge mici picioarele-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o zi ea intră mândră în palatul ei de stânci; Luna e plină de raze - sub căldura-i - argintoase, Orice stea e-o piatră scumpă - iară florile focoase Giuvaeruri umezite cu luminile adânci. Umede tremur lumine pe boltirea cea albastră. Zâna Dochia cu glasu-i cheam-o pasăre măiastră, Ce sburînd prin aer vine cu-a ei pene de păun; Când acea pasăre cântă lumea rîde-n bucurie, Pe-umărul cel alb o-așează și coboară-n văi aurie, Unde-a râului lungi unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pene de păun; Când acea pasăre cântă lumea rîde-n bucurie, Pe-umărul cel alb o-așează și coboară-n văi aurie, Unde-a râului lungi unde printre papură răsun-. Într-o luntre - lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor coame umflate-n vânt; Vin în herghelii de neauă, pe cărări de mult bătute Și pe ei zeii încalic-străbătînd pe întrecute [-Al] codrilor nalt întuneric, făr de capăt pe pământ. Dar adesea pe când caii dorm în neagră depărtare, Luna, zâna Daciei, vine la a zeilor serbare; Soarele, copil de aur al albastrei sfintei mări, Vine ostenit de drumuri și la masă se așează, Aerul se aurește de-a lui față luminoasă, Sala verde din pădure strălucește în cântări. Și ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]