3,317 matches
-
pe scena Teatrului Național În iarna lui 1911, când era să fiu și eu, cât p-aci, un fel de combatant În vestă roșie, ca Théo phile Gautier la premiera lui Hernani, Împotriva unui grup de scriitori tradiționaliști care persiflau zgomotos În sală această primă Încercare, la noi, de dramă mistică. Formula literară curentă a lui Emil Isac a apărut cu toate caracteristicile ei de la Început de tot și a continuat mai târziu, până la epuizare, cu stăruința unui banal „poncif“ ținând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubitelor noastre goale, fără intermediul nesuferit al slipului, jignitor pentru puritatea neschimbată, de la Începutul lumilor, a cerului și a locurilor acestora; și unde așteptam să-l vedem ieșind din „unda amară“, cum o cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
voințe tandre și ascendente, să-și gă sească, În sfârșit, acea „adâncime care lipsește superfi cia lității ei și În fața căreia să-și poată spune: „Acum lumea a deve nit perfectă!“... „Căci superficialul este sufletul femeii, precum suprafața zbuciumată și zgomotoasă a apelor puțin adânci“, spune Nietzsche. În felul acesta, și mai adăugând Încă multele și frumoasele amăgiri ce și le creează unul sau alta, se Înfiri pează acel climat și acele condiții care multiplică și intensifică actul primar până la limitele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răi ai lumii prea cumsecade. și-l dibăcisem nu din auzite, ci mirosindu-l, aș zice, din goana trenului, cu acel al șaselea simț necesar În asemenea rare prilejuri, adică după aspectul gării, singuratecă și curățică de orice trafic prea zgomotos, după cupeaua tereziană a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii săi pasageri, după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps jadis: Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai tare mă atrăgeau filmele cu lupte, cu eroi pozitivi care-i înfrâng în cele din urmă pe eroii negativi. Uneori, când pe ecran desfășurarea acțiunii nu era pe placul nostru, și eu, și ceilalți copii din sală ne exprimam zgomotos, în cor, dezaprobarea sau regretul. Nu acceptam, de pildă, moartea eroului pozitiv și aveam tedința să intervenim în poveste. Într-un fel, așa se petrec lucrurile și cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îhî și să suporte pupăturile sale de fiecare dată când ei ziceau îhî. Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat o sticlă neîncepută de whisky, i-a pupat pe frunte zgomotos și a adormit cu capu pe masă. Cei trei s-au cărat mulțumiți: au avut și ei o dată milă - nu l-au tâlhărit pe neamț, prea se purtase salon cu ei!... Au ieșit în ploaia care se întețise parcă, în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fără să-mi fi aruncat ochii pe el, hotărât lucru, încep să devin un locuitor al cerului, să mă aclimatizez, cum s-ar zice... În acest timp, Truman nu se arată deloc interesat de schimbul nostru de replici: se agită zgomotos în jurul nostru - dă din aripi excesiv, fluieră o melodie veselă și insinuantă, ce mai, se străduiește din răsputeri să ne îndepărteze de la discuția aceasta care-l plictisește. El arde de nerăbdare să asiste la o anumită scenă care, în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șuierul de astmatic. Ca și aceștia, tînăr și el, și-a umplut Întreaga viață cu tinerețe și s-a maturizat fără să o dilueze. Această ediție a Jurnalului de călătorie, Însemnările care descriu o călătorie făcută fără ezitare, la bordul zgomotoasei motociclete La Poderosa a II-a (care a cedat la jumătatea drumului, dar numai după ce a insuflat Întregii aventuri un aer vesel, care ajunge pînă la noi) , o călătorie liberă ca pasărea cerului, al cărei singur scop era cunoașterea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare, cu gesturile lor necioplite, consecințe ale vinului prost. Și rîsetele lor zgomotoase cînd Își povesteau odiseea noastră. „Auzi, ăștia sînt tigri, acum sigur sînt pe vasul tău, o să-i descoperi cînd ieși În larg.“ Căpitanul probabil că lăsase să-i scape această propoziție, sau ceva asemănător, către prietenul și colegul său. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am învățat bucuria zilelor grele de rod și culoare, înecate în pete de umbră și de lumină bine conturate; de la el - plăcerea de a trece dimineața pe străzi de piatră, cu hainele fluturânde de adieri, printr-o mulțime voioasă și zgomotoasă, liber de dânsa, în afara ei, deasupra ei, singur sau cel mult în tovărășia unui prieten, atât de prieten, încât vorbele să nu-ți mai fie de nici un folos, ci doar privirile, zâmbetul și pasul călcând într un același ritm... Cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se știe, sunt atrase de lumină, după câteva clipe de așteptare, iată că securistul nostru sosea zburând în cameră sub formă de muscă bâzâitoare. Așezându-se de fiecare dată mai întâi pe locul cel mai luminat, adică pe masă. Râdeam zgomotos tulburându-i liniștea și comentam apoi zborul muștei când începea să se-nvârtă prin cameră. Uneori, jocul mai decurgea și invers - botezam musca cu numele unuia dintre noi și jucam de-atâtea ori jocul până ce toți ne înființaserăm în cameră în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul bine conservat. "Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze primele cuvinte. A... A... jutor! Ajutor...! Vasilică, Vasilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unu: un grup de tineri ruși, cam opt fete și băieți, media de vârstă 21-22 de ani. Ajung pe terasă în jur de ora zece seara, deja puțin atinși de alcool. Comandă numai băuturi tari (vodcă și coniac), se manifestă zgomotos, vorbesc cu voce tare, au siguranța de sine, dar și bădărănia noilor îmbogățiți, des nouveaux riches. Un pahar de coniac de calitate, de 50 ml (Hennessy sau Napoléon, oricum numai mărcile acestea două le vindem) costă aici cam 18 franci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie expulzați cu biletul de întoarcere plătit de elvețieni și suma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
religie: orice convertit este expus, valorificat și teatralizat pentru a extrage un maxim de beneficii de pe urma gestului său. Au plecat expunând vizibil pe față mândria amestecată cu dispreț față de necredincioșii (și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trebuie spus că încă de pe vremea comunismului, metodele de anihilare a oponenților pe care le folosea Securitatea s-au ,,rafinat” odată cu trecerea timpului. Prin anii ’50 se foloseau metode brutale, fie încarcerarea și ,,terminarea” disidentului prin pușcării, fie prin accidente zgomotoase care deranjau. Așa că tovarășii s-au gândit la alte variante de omorâre a oamenilor fără zgomot și fără să poată fi implicat cineva: crima perfectă. Prin anii ‘70 s-a inventat iradierea letală, pe moment omul nu simțea nimic, nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
totul cînd ți-era lumea mai dragă ! Atunci Dănuț nu mai suporta, se enerva și spunea că el nu mai joacă într-o astfel de echipă. Ceilalți rîdeau și mai și, cu siguranța celor tari. Cristi, bineînțeles, rîdea cel mai zgomotos, iar învățătoarea zîmbea. Într-o zi, se petrecu un lucru foarte important. Tovarășea intră în clasă cu o figură schimbată și, înainte să înceapă orice altă discuție, le spuse că de astăzi încolo ea nu se va mai numi Duma
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
erau, să-și lase fiecare treaba și să vină degrabă la datorie, ca la o mare sărbătoare. Să vină rînduri-rînduri oștenii lui !... Ziua era scăldată în soare. Nu veni nimeni. Dănuț stătea înfipt în continuare în mijlocul curții, în mijlocul mulțimii aceleia zgomotoase din pauză, și striga cu brațul drept ridicat. știa, era sigur că toți băieții se grupaseră în spatele lui și-i așteptau cu nerăbdare ordinele. Acum mai continua să strige doar așa, pentru vreun întîrziat. Pe lîngă el trecură două fete
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mamă, și te culcă, nu mai pierde vremea pe aici“. Totuși, pe apucate, am putut să văd destule săru turi, unele mai lungi, altele mai scurte, cu tehnici diferite, de la cele pregătite de tandrețuri, pînă la cele precedate sau încheiate zgomotos cu o palmă dată pe obrazul impecabil al bărbatului. Cînd bărba tul cu părul dat cu briantină sau cu pălăria trasă pe o sprînceană primește o palmă de la o femeie, atunci el are tot dreptul să o sărute ; viceversa, cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în ambianța paradisiacă a îndepărtatei sale copilării s-au scurs repede și cu folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o treabă anevoioasă, el a revenit în marele oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde îl aștepta doar singurătatea. O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în minte încă de pe drumul de întoarcere: îl vor ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final al cupletului era: ...Un porumbel a fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]