6,121 matches
-
că trebuia să fie un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l vadă împreună cu Ben și afecțiunea dintre ei nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar să bănuiască faptul că zvonurile despre aventurile lui Jack fuseseră răspândite de femei pe care le refuzase, în loc să profite de ele. De fapt, se înșelase într-o mulțime de privințe asupra lui Jack. Ai auzit vreun pont despre premiere? îl întrebă, rușinată dintr-odată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și dup-aia, m-a luat o femeie, o țigancă din Grozăvești și, pe lângă cei șapte copii ai ei, m-a crescu și pe mine. M-a luat în metrou. Mi-era frică să merg cu ea, că erau niște zvonuri atuncea că țiganii-i ia, îi bagă-n sac și-i vinde. A dat telefon și-au venit trei frați de-ai mei, trei copii de-ai ei și m-au luat cu forța. M-au dus acasă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă pasul” decisiv către forme cu adevărat radicale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. [1926] * FUM CĂZUT S-aude zbor scurt și zadarnic de gâște peste pajiști reci. Undeva un cântec se pătrunde
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-mplinește, nu se-mplinește! Și totuși cu cuvinte simple ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul. Cu picioare ca ale noastre Isus a umblat peste ape. [1924] * VEAC Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice. De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde - Fiul Omului? Soarta lui scrisă-i pe aripi de vultur, Dar văzduhul încă nu vrea să i se adune, să i se-nchege subt zbor. El se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bine mi-am lipit de glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lacrimă din plînsu-ți. SCOICA C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine și inima mi-o prind în mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche și ascult. Îmi pare că țin în mâni o scoică, în care prelung și neînțeles răsună zvonul unei mari necunoscute. O voi ajunge, voi ajunge vreodat' pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ? EVA Când șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsuna de printre frunze ca un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
singurătatea ne omoară. AMINTIRE Unde ești astăzi, nu știu. Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră. Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci. Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ privirile tale erau albastre și-nalte de tot. Zvon legendar se ridică din brazi. Ochiu atât înțelegător era iezerul sfânt. În mine se mai vorbește și astăzi despre tine. Din gene, ape moarte mi se preling. Ar trebui să taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-mi demasc jocul. Ce-i cu el? Lisa ridică o sprînceană a mirare. Ce părere ai de Charlie Dutton? — Cred că și el e Încîntător, răspund. Urmează o pauză. — Ai grijă, mă avertizează ea. Nu-l cunosc, dar am auzit zvonuri despre el. E foarte atrăgător și are o reputație Îngrozitoare, de om care... Cum să mă exprim? OK, de om care nu e descurajat de faptul că o femeie e căsătorită. Dimpotrivă, asta Îl Întărîtă și mai tare. — O, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uit la el și spun: — Trebuie să fi aflat de faptul că ne-am separat. Slavă cerului că are delicatețea să pară jenat și să dea din cap În semn că da. — Da, am aflat, dar știi cum e cu zvonurile. Eu, unul, nu cred pînă nu aflu direct de la sursă. — Ei bine, zvonul ăsta e adevărat. Ridic din umeri și, din lipsă de ceva mai bun de făcut cu mîinile, iau o Înghițitură lungă din pahar, devenind dintr-odată stîngace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am separat. Slavă cerului că are delicatețea să pară jenat și să dea din cap În semn că da. — Da, am aflat, dar știi cum e cu zvonurile. Eu, unul, nu cred pînă nu aflu direct de la sursă. — Ei bine, zvonul ăsta e adevărat. Ridic din umeri și, din lipsă de ceva mai bun de făcut cu mîinile, iau o Înghițitură lungă din pahar, devenind dintr-odată stîngace, așa cum n-am mai fost de ani de zile. Mă simt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu e oricine, ci Fran, minunata Fran, pe care probabil că ar fi trebuit s-o sun eu. Ai aflat, nu-i așa? — Am auzit eu ceva, spune Fran cu timiditate, și n-am crezut. Știi și tu cum sînt zvonurile. Așa că m-am gîndit că mai bine sun și verific, mai Întîi, dacă e adevărat, și mai apoi, În cazul În care este, dacă pot ajuta cu ceva. — Ei bine, da. Mai Întîi, e adevărat și, mai apoi, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bărbat foarte înalt, dar nu și la longobarzi, de vreme ce multe dintre femeile lor erau mai înalte decât mine. Matroana era Hermelinda, sora lui Faroald; murindu-i bărbatul și cei trei fii, venise cu câțiva ani în urmă de la Pavia. Circula zvonul că ar fi fost îndepărtată din capitala regatului din pricina exageratei sincerități ce o făcuse nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dus la Rotari; el însă a râs cu poftă de cele relatate, ca la o comedie. Predicatorul a fost alungat, dar cuvintele sale s-au răspândit în oraș. Șarpele invidiei a început să iasă la suprafață și să muște, până ce zvonul a ajuns chiar și la Pavia. Arioald a trimis după mine și, în fața întregii curți, m-a mustrat, poftindu-mă să curm orice sămânță de scandal. În particular și în chip mai puțin amical, mi-a făcut cunoscut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâlnirea neașteptată cu Garibaldo. El a căutat în chip delicat să mă facă să pricep că orașul nu era nicidecum locul cel mai sigur pentru un longobard, chiar dacă nu prea semănam cu așa ceva; mi-a mai spus și despre niște zvonuri legate de o eventuală răzbunare a lui Flaviano. Văzându-mă alarmat, mi-a pus o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu voi muri. Eram contrariat, căci doream să fac totul până la plecarea mea, și l-am întrebat pe Eleazar care era cauza neașteptatei lui șovăieli. - Și în rândul nostru există oameni răi, și unul dintre aceștia, beat fiind, a răspândit zvonul că cineva a îngropat-o nu se știe unde pe Romilde. Spre norocul său și al familiei, Cel de Sus și băutura peste măsură l-au făcut să-și dea duhul în aceeași zi. Zvonul însă, odată ajuns la urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceștia, beat fiind, a răspândit zvonul că cineva a îngropat-o nu se știe unde pe Romilde. Spre norocul său și al familiei, Cel de Sus și băutura peste măsură l-au făcut să-și dea duhul în aceeași zi. Zvonul însă, odată ajuns la urechile lui Grasulf, a pus pe jar gărzile care controlează toate pachetele mari și lăzile la ieșirea din Cividale, iscoadele care supraveghează cimitirele și cercetează orice groapă de curând astupată. L-am auzit cu urechile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din mână, cât să se scarpine, și a uitat-o acolo. Într-o dimineață de mai, au văzut-o niște călugări, care știau precis că locul ei era în hambar, și au încremenit de spaimă. Prin cetăți s-a răspândit zvonul că sufletul voievodului nu-și găsește liniștea pe lumea cealaltă și că va veni să se răzbune pe cei care îl trădaseră. Neglijențele lui Dionise au culminat cu un incendiu, care a fost mântuitor și pentru mănăstire, și pentru Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
însă era legată și de altă întâmplare. Prin primăvară începuse să vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia trimisese potera în câteva nopți și zvonurile se confirmaseră: plângea cineva ca și cum ar fi fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de vorbă cu patroana decât pentru femei. De-acolo își culegea știrile, căci Achile era ziarist la Adevărul. Avea o rubrică de o coloană scurtă, care se intitula „Ce se mai întâmplă prin București“ și unde scria știri succinte, cele mai multe zvonuri despre industriași, care au vândut ori au cumpărat un teren în condiții dubioase, care au primit concesiuni de la stat dând mită unor politicieni, despre oameni pe care i-a înșelat nevasta ori care au o amantă în cutare loc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care mereu l-am visat. Noi orizonturi se deschid în calea mea, noi zări îmi dau putere să încep să cred, dar totuși să mă întreb. Să cred în mine, dar să mă întrebe e sunetul acela prelung și neînțeles, zvonul că voi ajunge. Deaconescu Daniel, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Întâlnirea din vis Din patul meu confortabil și călduros priveam geamul aburit și jocul fulgilor de nea ce acopereau orașul într-un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]