36,856 matches
-
rămâne frecvent regatul femeilor: hrănirea, igiena, managementul domestic, educația, supraviețuirea, civilizația vieții de zi cu zi. Toate acestea sunt prea jos pentru „marea politică”. Ea țintește doar sus, la Uniunea Europeană și NATO. Interesele politice ale femeilor ca femei nu se regăsesc în politica actuală. Politicienilor le convin ironia și derizoriul în care sunt aruncate femeile cu problemele lor cu tot. Scapă de competitorii femei și de a da seama de eficiența administrației ca act concret-cotidian; - Legislația a făcut în privința femeilor un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sens, generației următoare... Dacă sună pesimist ceea ce am scris, îmi pare rău. Eu am vrut să scriu doar lucid, animată de credința că sensurile familiei trebuie reconstruite, dar fără mitologizări și fără văicăreli. Dacă cineva dintre cititorii maturi nu se regăsește în categoriile, desigur, simplificatoare, de mai sus, nu-mi rămâne decât să mă bucur, așa cum m-am bucurat de legenda lui Filemon și Baucis. Curentul, 28 iulie, 1998 Cine educă pentru viața privată? Un răspuns de simț comun la această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a sta de o parte” fiind derivat din „diastenai” și „dihistemi” (a sta la o parte, a pune de-o parte sau separat). Acest concept de „diastima” având sensul de interval muzical între note sau o gamă muzicală poate fi regăsit încă de pe vremea lui Arckytas Tarentius, filosoful pitagoreic care a trăit în secolul a IV-lea i. Hr. și la Aristoxenus Musicus, contemporanul sau, si poate fi găsit și la Aristotel. Euclid folosește de asemenea acest termen pentru a desemna distanță
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
A fost anul meu cel mai cultural. Cum învățasem destul de bine în anul precedent și aveam și scutire de 30% din cauza bolii, îmi prindeam cu piuneze scutirea deasupra patului și plecam la Biblioteca Universitară să citesc literatură și să-mi regăsesc anii pierduți. Începusem să cochetez cu ideea că aș putea scrie. N-am scris în acea perioadă, dar mă obseda ideea asta. Medicina nu mi-a plăcut deloc în primii trei ani, dar tot speram ca în anii următori, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
care are cauciucurile de mașină să-ți devină obligat, pentru a obține de la el exact ce dorește crâșmarul. Fiecare, la rândul lui, trebuie să facă tot felul de compromisuri. Intri într-o lume a compromisului în care nu te mai regăsești. Dar, în momentul în care aceste probleme nu ar mai fi vitale, pentru că aici fiecare om își joacă într-un fel viața, supraviețuirea, existența biologică, nu are încotro, deci, când n-ar mai fi vitale, situația ar fi alta. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la rândul său și visa creaturi cu sânge cald, cu plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă posibilitate nu-i tulbura defel odihna. Răbdarea sa era mult mai mare decât cea a tovarășei sale, iar concepția pe care și-o făcea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
luăm de la capăt. Aș fi încercat în japoneză, dar îmi lipsește exercițiul. Și răbdarea. Cât timp vă mai trebuie ca să vă faceți o părere? Van Leuwen își împreună degetele și se încruntă. Expresia lui, întunecată ca și costumul său se regăsea pe fețele celorlalți membri ai comisiei de anchetă. Erau opt cu toții și niciunul nu-i arăta nici un pic de simpatie. Directori. Administratori. Conciliatori. Cum să-i convingă? Nu avea în față niște ființe umane. Toți arborau expresii de dezaprobare birocratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vedem nimic de aici. Ce se întâmplă, Apone? Ripley știa și era sigură de ceea ce urma să se întâmple. Simțea, deși nu vedea nimic. Aidoma unui val care urcă pe nisipul plajei, nevăzut dar perceptibil în miezul nopții. Femeia își regăsi și glasul și microfonul. ― Adună-ți oamenii, Gorman! Ordonă-le să iasă de acolo, imediat! Locotenentul îi aruncă o privire iritată. ― Eu nu primesc ordine de la dumneata, doamnă. Eu știu ce am de făcut. ― Tot ce se poate, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
par a fi în stare să se cațere pe un zid vertical. Hudson ezită și se îndreptă, ușurat că avea, în sfârșit, ceva de făcut. Hicks o privi pe Ripley și dădu aprobator din cap. ― Afirmativ, aprobă comtehul care-și regăsise stăpânirea de sine. Pornesc de-ndată. Dacă vrei să vezi toate găurile din strecurătoarea asta, o să ți le arăt... Ajunse la consola ordinatorului și Hicks se duse la sintet. ― Vrei să-ți dau de lucru, sau te-ai gândit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
android: ― Mai avem timp la dispoziție? Vâjâitul îi acoperi în parte răspunsul: ― Mult! Douăzeci și șase de minute. Bishop părea mulțumit de el însuși. Și avea de ce. ― Nu plecăm, îi declară în timp ce urcau, împiedicându-se pe rampa de acces, și regăseau căldura și siguranța aparatului. Bishop rămase cu gura căscată. ― Ce? De ce? Ea-l studie cu atenție, căutând în zadar în expresia lui o urmă de falsitate. Întrebarea lui Bishop era naturală ținând cont de împrejurări. Ea se destinse. ― Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
stânga. La fiecare cotitură și la fiecare intersecție, avea grijă să aprindă un cartuș luminos cu întârziere și să-l pună pe podea. Știa că se va pierde în acest labirint fără aceste repere care o vor ajuta să-și regăsească drumul la întoarcere. Un pasaj era atât de strâmt încât fu nevoită să se strecoare pe o parte. Prin fața ei se înșirau expresii chinuite, coloni zidiți, cu trăsături fixate într-un rictus organic. Simți cum ceva o înhăță din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Moshe Idel la 27 ianuarie 2003, tot în biroul meu; el preda pentru scurt timp în programul CEU de Nationalism Studies, la invitația colegului András Kovács; în aceeași perioadă, Moshe a ținut și o memorabilă conferință publică; substanța ei se regăsește în altă carte a prolificului autor, Kabbalah and Eros (Yale University Press, 2005), apărută mai înainte în limba română (București, Hasefer, 2005; trad. de Cătălin Patrosie)! Corespondasem încă din 1999, de când începusem să pregătesc lucrarea colectivă Religion, Fiction, and History
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
vieții. Moshe duce cu sine, grație înaltei tehnologii și ajutorului fetelor sale care le înregistrează, mii și mii de piese muzicale de toate genurile, pe care le ascultă în timpul nenumăratelor sale călătorii. Printre aceste piese dragi, foarte des reascultate, se regăsesc toate șlagărele românești din anii ’50 și până în ’63; muzică populară; de café concert; muzică simfonică; romanțe, începând cu cele interbelice (acelea pe versuri de Eminescu fiind o preferință absolută) etc. Vorbeam mai sus și de muzica difuzată la radio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
este. Să-l citim deci și pe Bacovia XE "Bacovia, George" în mai multe chei. Sunt locuri în care el descrie partea militară și partea burgheză a orașului său fără nume, mi se pare limpede că aceste două laturi se regăseau în Bacăul real. Pentru el, suntem de acord, târgul „arhetipal” a fost ceva foarte fluid. Dar sunt și locuri unde nu poate să fie vorba de Bacău. Astfel, el are o poezie care se cheamă Plouă, în care descrie târgul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eliade, Mircea" a devenit pentru mine un fel de probă-martor, un termen de comparație... S.A.: ...un element de referință, poate și o hârtie de turnesol. M.I.: Așa este. Pentru că Eliade XE "Eliade, Mircea" era acolo, iar în ceea ce a scris regăsim o parte din ambianța aceea. Nu contează că a fost de dreapta, de stânga, pentru mine el a devenit pur și simplu o parte din întreg. Acum ce o să se întâmple cu asta nu știu: o să scriu, n-o să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de religie cosmică, un iudaism cosmic. Ceea ce, pentru o religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
XE "Culianu, Ioan Petru" l-a văzut pe Eminescu, aprecierea mea se susține. Exegeza lui e mult mai universală decât era de fapt opera atât de românească a lui Eminescu. Deci, chiar dacă se uită la lucruri românești „pure”... S.A.: ...el regăsește acolo universalul. M.I.: Exact! Mult mai mult decât Eliade XE "Eliade, Mircea" . Eliade XE "Eliade, Mircea" , dacă citește Meșterul Manole sau Miorița, deși știe că aceste motive se regăsesc peste tot în Balcani, afirmă că acestea exprimă spiritul românesc S.A.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eminescu. Deci, chiar dacă se uită la lucruri românești „pure”... S.A.: ...el regăsește acolo universalul. M.I.: Exact! Mult mai mult decât Eliade XE "Eliade, Mircea" . Eliade XE "Eliade, Mircea" , dacă citește Meșterul Manole sau Miorița, deși știe că aceste motive se regăsesc peste tot în Balcani, afirmă că acestea exprimă spiritul românesc S.A.: Da, Eliade XE "Eliade, Mircea" , ca și alți creatori de ceea ce eu numesc „ontologii etnice”, naționalizează și etnicizează universalul. M.I.: Ai dreptate. Pe când la Culianu XE "Culianu, Ioan Petru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în măsura în care submarinul acesta chiar devenea un instrument de făcut poezie, pentru poezie. A.C.: Eu am ascutat-o pe Ruxandra citind și mi-am extras voluptate din ce spunea ea, și când am citit bine, era pentru că am înțeles bine și am regăsit ritmul scrierii. „Poezia e un minunat instrument de răzvrătire“, spuneați, domnule Codrescu, într-un articol. Submarinul este un instrument de răzvrătire? Și dacă da, de ce fel? R.C.: Este un instrument de răzvrătire și împotriva lăuntrului nostru, al unui lăuntru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
vieți ale oamenilor simpli. Un capitol întreg le e dedicat unor prieteni din tinerețe cu destine tragice, dramatice sau tipice (sau toate la un locă pentru moscoviți. Este extraordinar scrisă istoria unei anume Tania, o prietenă pe care Anna o regăsește, după zece ani în care au pierdut complet contactul. Tania venise în anii ’80 din provincie, se calificase ca inginer cercetător, o clasă care avea să sufere mult după căderea URSS, se căsătorise cu un bărbat moscovit ca să poată sta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
prin momente de foame teribilă până când, după ce și-a părăsit bărbatul (dar și-a păstrat soacra ca să aibă cine sta cu cei doi copiiă, s-a apucat de mici afaceri, speculă, negoț cu sarsanaua. Când cele două prietene s-au regăsit, Tania era putred de bogată, avea rețea de supermarketuri și își ținea pe lângă sine un amant de două ori mai tânăr. I-a povestit prietenei jurnaliste cum plătește taxe de protecție mafiilor, cum dă șpagă pentru orice și cum vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
așa a fost o împlinire. Căci am priceput rostul fantasmei acesteia doar apropiindu-mă de ea, dar neatingând-o. Se spune ori se crede că pierzi paradisul o singură dată (de totă și că, dacă ai noroc, îl mai poți regăsi tot o singură dată. Navagio m-a învățat însă altceva (e mai mult o senzație acutăă: Navagio m-a învățat că viața e o trebușoară compulsivă, de pierdut și regăsit paradisuri, rând pe rând, unul după altul. Nu unul, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de totă și că, dacă ai noroc, îl mai poți regăsi tot o singură dată. Navagio m-a învățat însă altceva (e mai mult o senzație acutăă: Navagio m-a învățat că viața e o trebușoară compulsivă, de pierdut și regăsit paradisuri, rând pe rând, unul după altul. Nu unul, ci mai multe, înșiruite ca mărgelele pe ață. Tot la Navagio am învățat că fantasmele trebuie înfruntate nu cu spaimă și inhibiție, și nici în vreo stare extremă, extaz sau oroare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mesaj? Un mesaj este prea mult spus. Aș vrea doar să insist asupra toleranței. Subtitlul spectacolului este: „Era comunist, era homosexual, îl plăceau țiganii, și ați vrea să fie viu?“. Cred că este suficient de elocvent. Spuneați că v-ați regăsit în Lorca întrucât a fost acuzat de aceleași lucruri ca și dumneavoastră. Unii ar putea spune că e o exagerare. Ce le răspundeți? În nici un caz n-am avut tupeul să mă compar cu marele poet și dramaturg Federico Garcia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
lucruri ca și dumneavoastră. Unii ar putea spune că e o exagerare. Ce le răspundeți? În nici un caz n-am avut tupeul să mă compar cu marele poet și dramaturg Federico Garcia Lorca. Situația politică și istorică este diferită. Am regăsit doar articole care sunt identice pentru Yerma și pentru Evangheliștii. Și este clar că Spania din 1936 are ceva în comun cu România de azi. Puterea bisericii, de pildă. Cum sperați să primească publicul acest spectacol? Vă așteptați iar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]