31,572 matches
-
și onoare. Astfel, în martie 1916, Jan Smuts lansează un atac surprinzător, dinspre nordul Tanganyikăi, dintr-o zonă greu accesibilă, și, în consecință, slab apărată de către Lettow-Vorbeck. În același timp, coordonându-și pentru prima dată acțiunile, aliații au atacat dinspre vest (belgienii) și sud (portughezii). Noua tactică a dat roade, trupele belgiene ocupând în curând Rwanda și Burundi, iar englezii chiar capitala colonială Dar es Salaam. Aici s-ar părea că rezistența germană a fost înfrântă, însă nu și în cazul
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
est (Spion Kop), cu o capacitate combinată de 29.800 de locuri și cu acces asigurat prin 60 de turnicheți poziționați de-a lungul a două laturi. Suporterilor formației Liverpool le-au fost alocate tribuna din nord și peluza din vest (Leppings Lane), ce puteau acomoda 24.256 de fani; accesul se realiza prin 23 de turnicheți situați într-o arie îngustă. 10 turnicheți (numerotați de la 1 la 10) asigurau accesul către cele 9.700 de locuri din tribuna nordică; alți
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii și în același timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Morfologic este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce face legătura între depresiunile Silvaniei (situată la vest de Munții Meseș si la nord de Munții Plopiș) și, depresiunile Agrij și Almaș (situate spre est în bazinele celor doi afluenți ai Someșului Mare). Ea se individualizează în mod particular prin gradul de accesibilitate (este foarte scurtă și relativ
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
și relativ largă), în raport cu celelalte zone de trecere din nord-vestul Transilvaniei: pe valea Crișului Repede (o trecătoare lungă și îngustă în Apusenilor în zona culoarului Gilău - Bologa - Ciucea ), pe valea Ragului în zona Stârciu - Buciumi și pe valea Someșului. În vestul Transilvaniei, doar valea Mureșului mai oferă un astfel de acces facil, spre interiorul ținutului. Există în mod particular un element care favorizează folosirea Porții Meseșului, anume prezența la mică distanță de cea a Ortelecului (spre care accesul se face foarte
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
împingând partea finală a acesteia - din care au rămas doar dealurile Poguior, Măgurița (Măguricea), Dealul Mare, Comorâște, Dumbrava și cel al Cigleanului (300 - 550 m altitudine). Dincolo de falia Moigradului, spre nord sunt prezente sedimentele neozoice. Râul Ortelec - ce curge dinpre vest spre est pe lângă Măgura Moigradului secundar mișcărilor tectonice și se varsă în valea Agrijului lângă Creaca, reprezintă zona axială a Porții Meseșine, care este practic un culoar cu lățime ce variază între 200-300 m - 2 km (punctul cel mai îngust
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
Ortelecului a culmii acestora spre nord-vest. Cu trasee aproximativ paralele, zona celor două văi formează culoare accesibile până la valea Someșului. Două culmi cu orientare nord-sud continuă după Jibou Munții Meseșului spre nord și încadrează cursul "Someșului Mare": a "Sălajului" spre vest și a "Prisnelului" spre est. Controlul accesului prin trecătoare se făcea prin intermediul unor fortificații încă de pe vremea dacilor (cetățuia de pe dealul Poguior și dava de la Porolissum). În arealul celor două aliniamente de dealuri dintre Apa Sărată (satele Mirșid, Popeni, capătul
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
de soldați în primul secol, aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru perioada secolelor VII-IX vestigiile arheologice databile sunt absente. După secolele X-XI zona este devastată de atacurile migratorilor. Se consemnează reluarea activității de fortificare a zonei din motive de apărare în secolele X-XIII, inclusiv pe fondul invaziilor tătare. Urme ale
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
acces utilizate spre Transilvania din zona Tisei superioare erau cele prin valea Zalăului și Poarta Meseșeană., ultima reprezentând cea mai importantă cale de trecere. Amintirea limitei militare și politice reprezentată de Poarta Meseșului persistă și actual, prin denumirea locuitorilor de la vest de această linie cu apelativul de "ungureni" și a celor dinspre este "ardeleni". Prin "Poarta Meseșului" trecea odinioară drumul tradițional al sării.
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
Speciile mai mari: "Trachinotus", "Seriola" și "Caranx" sunt foarte apreciate în pescuitul sportiv. Pentru 1995, FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations) a raportat o captură totală de aproximativ 959 300 t de carangide în regiunea centrală din vestul oceanului Pacific. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Patru subfamilii sunt recunoscute provizoriu ca urmare a unui studiu amplu făcut în 1984 de W. F. Smith-Vaniz (care le-a catalogat ca triburi). Fosilele datează din eocenul inferior
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
care fuseseră create în ultimele luni ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la Varșovia. Polonia independența, care fusese absența de pe harta Europei timp de 123 de ani, renăscuse. Statul nou creat a constat inițial din fostul Congres polonez, vestul Galiției (cu Lwów asediat de către ucraineni) și cu o parte din Cieszyn Silezia.
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
reprezintă un șir de culmi muntoase scufundate, care realizează o legătură între Carpații Occidentali și cei Orientali, situate în nord-vestul Depresiunii colinare a Transivaniei. Acest sector separă bazinul de sedimentare al Transilvaniei de marea depresiune panonică aflată spre vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare paleogene în est și neogene în vest, care închid o serie de depresiuni: Depresiunea Șimleu, Depresiunea Lăpuș, Depresiunea Baia-Mare și Depresiunea Almaș-Agrij. Rețeaua hidrografică este tributară Someșului. Principalele ape curgătoare sunt: , Lăpuș, Crasna, Zalău, Râul Agrij, Someș. "Măgura Șimleu" (597 m) - este situată la est de dealurile
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
este netedă, mărginită de văi adânci. Este formată din șisturi cristaline. Pe versanții nordici este acoperită de păduri de carpen și gorun, iar pe cei sudici de vii și livezi. "Dealul Codru" (580 m în vârful Lespezi) este situat la vest de Someș, în estul și sud-estul Depresiunii Baia-Mare. "Culmea Prisnel" (651 m în vârful Prisnel) - este situată în nord estul Munților Meseș, în prelungirea aceastora. Are culmea teșită ca o platformă și povârnișuri abrupte. În mare parte este acoperită de
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
platformă și povârnișuri abrupte. În mare parte este acoperită de păduri de carpen și gorun. Este formată din șisturi cristaline și petice de calcar eocen sau oligocene, precum și din gresii. "Dealul Mare" este situat la nord de Prisnel și la vest de Preluca. "Dealul Dumbrava" (558 m) - este situat la nord-vest de Preluca . Are aspectul unei cueste cu orientare nordică. "Culmea Preluca" (810 m în vârful Florii) - este situată la nord de Podișul Someșan și la vest de Depresiunea Lăpuș, pe
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
de Prisnel și la vest de Preluca. "Dealul Dumbrava" (558 m) - este situat la nord-vest de Preluca . Are aspectul unei cueste cu orientare nordică. "Culmea Preluca" (810 m în vârful Florii) - este situată la nord de Podișul Someșan și la vest de Depresiunea Lăpuș, pe direcția est-vest între Râul Lăpuș (la sud) și aliniamentul văilor Cavnic și Bloaja (la nord) Are culmea largă și teșită ca o platformă, iar spre nord are abrupturi tectono-erozive. Este formată din șisturi cristaline. În proporție
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
sud) și aliniamentul văilor Cavnic și Bloaja (la nord) Are culmea largă și teșită ca o platformă, iar spre nord are abrupturi tectono-erozive. Este formată din șisturi cristaline. În proporție mare este acoperită de păduri de fag și gorun. La vest se află "Dealul Țicău" (Dealurile Silvaniei) "Culmea Breaza" (974 m) se află la sud-est de cea a Prelucăi și, închide la sud Depresiunea Lăpuș. Reprezintă porțiunea cea mai coborâtă din jugul intracarpatic.. Spre vest desparte prelungirile vestice ale Munților Igniș
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
păduri de fag și gorun. La vest se află "Dealul Țicău" (Dealurile Silvaniei) "Culmea Breaza" (974 m) se află la sud-est de cea a Prelucăi și, închide la sud Depresiunea Lăpuș. Reprezintă porțiunea cea mai coborâtă din jugul intracarpatic.. Spre vest desparte prelungirile vestice ale Munților Igniș de Culmea Codrului, iar spre est culmea Meseșului de Dealul Mare și Culmea Preluca. Întinderea ei este controversată, uneori fiind identificată cu Jugul Intracarpatic. În legătură cu caracterul fizico-geografic al acestei regiuni, există controverse legate fie
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
Alexander Herzen. Revolta deschisă din ianuarie de către Congresul Poloniei nu a reușit să câștige sprijin extern. După zdrobirea insurecției din august 1864, Rusia a abolit Congresul Poloniei și a revocat separarea statutului terenurilor poloneze, încorporându-le direct ca regiune de vest a Imperiului Rus. Regiunea a fost plasată sub conducerea dictatorială a lui Mihail Muravev, care a devenit cunoscut sub numele de Călăul din Vilnius. Toți cetățenii polonezi au fost asimilați imperiului. Când Rusia a emancipat oficial iobagii polonezi la începutul
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
care fuseseră create în ultimele luni ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la Varșovia. Polonia independentă, care fusese absentă de pe harta Europei timp de 123 de ani, renăscuse. Statul nou creat a constat inițial din fostul Congres polonez, vestul Galiției (cu Lwów asediat de către ucraineni) și cu o parte din Cieszyn Silezia.
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
grupata în mai multe zone epicentrale: Vrancea, Făgăraș - Câmpulung, Banat, Crișana, Maramureș și Dobrogea de Sud. Alte zone epicentrale de importanță locală pot fi găsite în Transilvania, Galați, în zona Jibou și răul Târnava, în partea de nord și de vest a Olteniei, în nordul Moldovei și în Câmpia Română. Statistic, cutremure cu magnitudinea 6 și pește apar în Vrancea (aproximativ) la fiecare 10 ani, cutremure cu magnitudinea 7 la fiecare 33 ani, în timp ce cele cu magnitudinea (peste) 7,5 la
Seismicitatea României () [Corola-website/Science/330765_a_332094]
-
Rusiei pentru el. Doi ani mai târziu, polonezii au fost alungați din Moscova iar Polonia a pierdut o oportunitate pentru o uniune ruso-poloneză. Polonia a scăpat din Războiul de Treizeci de Ani (1618 - 1648), care a devastat toată zona de vest, în special Prusia. În 1618, Electorul de Brandenburg a devenit domnitor ereditar al Ducatului Prusiei pe coasta Mării Baltice. De atunci, conexiunea Poloniei cu Marea Baltică a fost mărginită pe ambele părți de două provincii ale aceluiași stat german. "Articol principal": Războaiele
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
haotica Comunitate polono-lituaniană. Cu toate acestea, el a fost distras curând de la proiectele sale de reformă internă și a devenit preocupat de posibilitatea de cuceriri externe. În alianța cu Petru cel Mare al Rusiei, August a câștigat înapoi Podolia și vestul Ucrainei și a concluzionat lunga serie de războaie polono-turce prin Tratatul de la Karlowitz (1699). O revoltă cazacă, care a început în 1699, a fost suprimată de către ruși. August a încercat, fără succes, să-și recapete coasta Mării Baltice de la Carol al
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Poloniei în 1793, și a pus restul țării sub ocupația trupelor rusești. Cea de-a doua partiție a fost mult mai dăunătoare decât prima. Rusia a primit o arie vastă a Poloniei de est, extinderea spre sud, aproape de Marea Neagră. La vest, Prusia a primit o zonă care a devenit cunoscută sub numele de Prusia de Sud, aproape de două ori mai mare de cât câștigul din prima partiție, precum și portul Danzig. Vecinii Poloniei au redus astfel Comunitatea la o rămășiță și au
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
din China. Ele sunt un foarte bun exemplu al dezvoltării artei budiste chineze, de aceea, în anul 2000 au intrat în patrimoniul mondial UNESCO. au fost săpate în calcar, în munții Xiangshan și Longmen, pe malul de est și de vest al râului Yi. Numele de "longmen" înseamnă "poarta dragonului", deaoarece grotele au forma a două dealuri prin care trece râul Yi, marcând astfel intrarea dinspre sud în Luoyang. Grotele Longmen sunt unul dintre cele trei mari complexe de grote din
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]
-
este situată între paralele 47°30ʹ și 47°30ʹ50ʺ latitudine nordică și meridianele 23°41ʹ20ʺ și 23°41ʹ45ʺ longitudine estică, învecinându-se la nord cu localitățile Dănești și Bontăieni, la est cu Șurdești, la sud cu localitatea Făurești, iar la vest cu localitățile Cărpiniș și Șindrești. Deși atestată documentar la 1411, prin descoperirile arheologice și toponimiile locurilor, cu deplin temei se poate fixa data întemeierii localității cel mai devreme la 1350. Actuala denumire a satului apare în documente la anul 1776
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]