30,256 matches
-
din Moldova. Leocov a coordonat primul plan istoric de regularizare a albiei râului Bahlui, alături de viitorul profesor Laurențiu Palade și de arhitectul-șef al orașului, Veisa. Realizarea sa cea mai notabilă este dezvoltarea, pe actualul amplasament din dealul Copoului, a Grădinii Botanice din Iași. Leocov a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat "Gostat"-ul. Am
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat "Gostat"-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o"", își amintește Leocov. A publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o"", își amintește Leocov. A publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință "Ghidul Grădinii Botanice ", lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Leocov a rămas în memoria Iașiului ca una dintre personalitățile academice din perioada comunistă care a îndrăznit să conteste și, deseori, să oprească
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
început-o"", își amintește Leocov. A publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință "Ghidul Grădinii Botanice ", lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Leocov a rămas în memoria Iașiului ca una dintre personalitățile academice din perioada comunistă care a îndrăznit să conteste și, deseori, să oprească brutalitățile ecologice ale procesului de sistematizare urbană. De exemplu, în anii '80, primarul Eugen
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
rulare a tramvaielor, însă a fost convins de botanist să modifice proiectul: ""Era vorba de bucata de Copou de la regiment la Agronomie. I-am explicat că teii nu trebuie tăiați pentru că Iașiul este un oraș al teilor, al parcurilor și grădinilor, al florilor. I-am dat soluția să deplasăm bordurile și pe stânga și pe dreapta cu jumătate de metru. Așa s-a făcut"", explică profesorul Leocov. S-a opus, de asemenea, intențiilor autorităților comuniste de la București, care, în planul național
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
cu nisipuri, cu loesuri. Se întâmpla prin anii ’83-’84. În sistematizarea Iașului, serviciile noastre de proiectări au fost mâna a doua, Bucureștiul decidea. Ar fi trebuit să avem blocuri toată linia Copoului, să nu mai avem parcurile respective. Doar Grădina Copou și Parcul Expoziției ar fi fost salvate. Până la urmă i-am convins"", mai spune Mandache Leocov. Leocov a salvat, de asemenea, perdeaua de arbori din jurul Palatului Culturii din Iași: ""Am fost convocat de Maria Ghițulică, ea era prim-secretar
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
la maturitate în 8-9 ani și se estimează că trăiesc până la 30 de ani. Varanii de Komodo au fost studiați prima oară de către cercetători în anul 1910. Dimeniunile lor mari și reputația lor de prădători i-au făcut populari în grădinile zoologice. În mediul natural, aria lor de răspândire s-a diminuat datorită activității oamenilor, ei fiind puși sub protecția legilor indoneziene. În insula Komodo există un parc natural pentru protejarea lor. Dezvoltarea evoluționară a dragonilor de Komodo a început cu
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
căror dietă este reprezentată în procent de 10% din pui de varani. Partenogeneza este o formă asexuată de reproduție în care creșterea și dezvoltarea embrionului se produce fără feritizare și implică dezvoltarea embrionului dint-un ovul neferitilzat. Un dragon Komodo de la grădina zoologică din Londra pe nume Sungai a depus ouă după ce a fost separată de mascul pentru o perioadă de mai bine de doi ani. Initial, oamenii de știință au crezut că femela poate să conserve spermă de la copulația anterioară, un
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
o perioadă de mai bine de doi ani. Initial, oamenii de știință au crezut că femela poate să conserve spermă de la copulația anterioară, un tip de adaptare numit superfecundație. Un alt caz s-a produs în anul 2006 la o grădină zoologică în Anglia, Flora, o femelă de varan a depus 11 ouă, din care 7 au eclozionat, toți puii fiind masculi, faptul interesant este că Flora nu avusese niciodată contact cu un mascul, și prin urmare în urma testelor a fost
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
publicat un articol după ce a primit de la locotenentul olandez o fotografie și o bucată din pielea varanului, iar din partea unui colecționar, doua specimene. Primele două exemplare vii de varani de Komodo ce au ajuns în Europa au fost expuse la grădina zoologică din Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter a comunicat primele observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică a Societății Zoologice din Londra în 1928. Varanul de Komodo a fost un motiv exponențial pentru o expediție
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
sunt provocați. Activități vulcanice, cutremure, pierderea habitatului, incendii, și pierderea de pradă datorită vânatului excesiv al oamenilor, turismul și braconarea varanilor, au contrubuit la statutul de specie aflată pe cale de dispariție. În captivitate, dragonii de Komodo sunt atracții turistice la grădinile zoologice, datorită mărimii și a reputației. Însă sunt găsiți destul de rar în grădini zoologice datorită faptului că sunt foarte susceptibili la infecții și boli parazitare dacă sunt capturați din mediul sălbatic. În mai 2009, grădinile zoologice care aveau varani erau
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
vânatului excesiv al oamenilor, turismul și braconarea varanilor, au contrubuit la statutul de specie aflată pe cale de dispariție. În captivitate, dragonii de Komodo sunt atracții turistice la grădinile zoologice, datorită mărimii și a reputației. Însă sunt găsiți destul de rar în grădini zoologice datorită faptului că sunt foarte susceptibili la infecții și boli parazitare dacă sunt capturați din mediul sălbatic. În mai 2009, grădinile zoologice care aveau varani erau în număr de 13 în Europa, 2 în Africa, 35 în America de Nord, una
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
Komodo sunt atracții turistice la grădinile zoologice, datorită mărimii și a reputației. Însă sunt găsiți destul de rar în grădini zoologice datorită faptului că sunt foarte susceptibili la infecții și boli parazitare dacă sunt capturați din mediul sălbatic. În mai 2009, grădinile zoologice care aveau varani erau în număr de 13 în Europa, 2 în Africa, 35 în America de Nord, una în Singapore și două în Australia. La începutul introducerii lor în captivitate, durata de viață a varanilor era foarte mică, în jur
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
există nici o dovadă că evreii au locuit vreodată în Giudecca. În plus, termenul "Giudecca" nu a fost utilizat pentru a desemna cartierele evreiești din orașele din nordul Italiei. După ce Giudecca a fost în trecut o zonă de palate mari cu grădini, insula a devenit o zonă industrială la începutul secolului al XX-lea cu șantiere navale și fabrici, precum și cu un studio de film. O mare parte a industriei a intrat în declin după cel de-al Doilea Război Mondial, iar
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
de Palladio. Insula a fost locul unei mori vechi, Molino Stucky, care a fost transformată într-un hotel de lux și într-un complex de apartamente. La celălalt capăt al Giudeccăi se află faimosul hotel de cinci stele Cipriani cu grădini private vaste și cu o piscină cu apă sărată. Renovările moderne ale unor clădiri arhitectonice medievale din Giudecca au consolidat reputația insulei de loc de vacanță. În 2011, dezvoltatorii imobiliari venețieni au redeschis pentru închiriere pe termen lung încăperile unui
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
și a Seimului (o adunare legiuitoare constituită din cele mai reprezentative persoane aparținând marilor familii nobiliare poloneze). În anul 1818, la indicațiiie lui Alexandru I, teritoriul din preajma castelului a fost adaptat la stilul epocii. În locul porților a fost sădită o grădină și construită o biserică ortodoxă. După războaiele lui Napoleon, interiorul castelului a fost reconstruit, lucrările fiind conduse de către arhitectul Jakub Kubicki. Pe timpul administrației țariste, castelul a servit drept reședintă oficială a împăraților ruși. A fost reședința preferată a țarilor Alexandru
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
devenit din ce în ce mai cald, iar cardinalul, convins că regina s-a îndrăgostit de el, s-a îndrăgostit și el nebunește. A implorat-o pe Jeanne să obțină o întrevedere nocturnă cu regina iar întâlnirea a avut loc în august 1784. În grădina Palatului Versailles, cardinalul s-a întâlnit cu o femeie despre care credea că e însăși regina. De fapt, femeia era o prostituată, Nicole Leguay, pe care Jeanne a angajat-o datorită asemănării cu Maria Antoaneta. Rohan i-a oferit Nicolei
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
inspirate din copilăria și adolescența lui Mircea Eliade. Astfel, autorul și-a petrecut o parte din copilărie, la fel ca și personajul Liza, în casa bătrânească (anterior han) a bunicilor de la capătul bulevardului Pache Protopopescu, unde se afla și o grădină cu duzi. El avea o mătușă care a murit de tuberculoză, la fel ca Leana, mătușa Lizei, iar cărțile acesteia au fost arse ca să nu se răspândească microbii. Cartea "Le Mystère de Jesus" (1924) de P.I. Couchoud, pe care o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
visului cu Arghira, o fostă mireasă a lui Andronic. Ea se confesează astfel: "„Dar d-tale ți se întâmplă să ți se pară c-ai mai trăit odată aceleași lucruri? Că, de pildă, tot ce se întâmplă acum, aici, în grădină, s-a mai petrecut odată, întocmai, cu aceiași oameni, și că ai spus aceleași cuvinte?!... Știi, uneori, când mi se-ntâmplă să cred că am mai trăit întocmai aceleași lucruri, mă cuprinde groaza”". Andronic pare să fie dimpotrivă o ființă
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Ludwig Wilhelm și a ajuns la gradul de colonel; a participat la mai multe războaie. Ulterior, el a devenit Margraf de Baden-Durlach în 1709. Eroul de război Karl Wilhelm a arătat o față complet nouă drept colecționar de flori. În grădina castelului Karlsburg din Durlach a crescut o colecție considerabilă de flori. Un catalog din 1713 arată 2121 varietăți de flori; lalele dominau cu 1163 de varietăți. El și-a obținut florile din Olanda. Margraful a făcut călătorii în Olanda în
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
dominau cu 1163 de varietăți. El și-a obținut florile din Olanda. Margraful a făcut călătorii în Olanda în 1711, 1723 și 1729. Pe lângă flori, Karl Wilhelm a plantat mulți pomi exotici. S-au numărat aproape 7000 de portocali în grădina castelului. De asemenea, în 1733 s-au înregistrat aproape 5000 de lalele. Cele mai multe specii erau reprezentate de numai 10-100 bulbi, totuși alte specii s-au bucurat de o creștere explozivă de 10.000 - 84.000 bucăți. Grădinile au împovărat finanțele
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
de portocali în grădina castelului. De asemenea, în 1733 s-au înregistrat aproape 5000 de lalele. Cele mai multe specii erau reprezentate de numai 10-100 bulbi, totuși alte specii s-au bucurat de o creștere explozivă de 10.000 - 84.000 bucăți. Grădinile au împovărat finanțele micii țări în mod considerabil - bulbii de lalele rare costau cu ușurință jumătate din salariul anual al unui servitor. Uneori Karl Wilhelm însuși lucra la grădinile sale. A murit în 1738 cînd a suferit un atac cerebral
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
bucurat de o creștere explozivă de 10.000 - 84.000 bucăți. Grădinile au împovărat finanțele micii țări în mod considerabil - bulbii de lalele rare costau cu ușurință jumătate din salariul anual al unui servitor. Uneori Karl Wilhelm însuși lucra la grădinile sale. A murit în 1738 cînd a suferit un atac cerebral în timp ce planta și s-a prăbușit pe patul său de lalele. Margraful a ordonat de asemenea o varietate de plante pentru "Grădina Botanică" documentată de pictori realiști. El a
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
servitor. Uneori Karl Wilhelm însuși lucra la grădinile sale. A murit în 1738 cînd a suferit un atac cerebral în timp ce planta și s-a prăbușit pe patul său de lalele. Margraful a ordonat de asemenea o varietate de plante pentru "Grădina Botanică" documentată de pictori realiști. El a lăsat cel puțin 6.000 de acuarele le plantelor sale. Cele mai cunoscute acuarele au fost cele grupate în așa-numitele cărți de lalele (probabil, aproximativ 5300). Doar două volume au supraviețuit unui
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]