30,140 matches
-
iese deloc, timp de o oră și zece minute. Pe perete în stânga sus umbra unui candelabru, iar în dreapta rama unei oglinzi sparte, oglinda-n care zace ghemuită o nălucă (de-i vis sau realitate nu e clar). Actorul, cu spatele la public râde și-n râs cuprinde teama lui și-absența tuturor. În râs cuprinde și lumina, pe care-o poarta dupa el în scenă. Și-ncepe să-și vada și să-și descoasă singurătatea și așteptarea, trecutul și viitorul. Numai prezentului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
deja, în timp ce dumneavostră sunteți exact opusul.Pentru că am învățat (ceea ce simțeam): că nu contează forma, ci forța. Pentru că nu ați avut niciodată gusturi discutabile. Pentru că ați știut să căutați și să-mi arătați cum se caută în interior. Pentru că am râs mereu împreună de teatrul "sărac". Pentru că ați avut măsură și grație și grijă. Pentru că trăim amândoi cu conștiința morții. Pentru că ați văzut ceva frumos în mine. Pentru că am cunoscut două femei minunate care spun ceva frumos despre cum sunteți, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zăpăcit, i-a năucit pe toți, îi terorizează și îi manipulează atunci când iși salvează pielea în numele democrației și poporului... Iar în finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a apărut. Acest final deschis, tulburător, propus de regizor, accentuează sensul contemporan al satirei caragialiene. Regizorul repetând cu Liubov Strejenova Veta și Boris Șcerbakov Rică Spectacolul a primit premiul criticii, cel mai prestigios trofeu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-mi permite să spun că Unchiul Vanea de la Naționalul din Cluj este unul dintre cele mai bune spectacole care s-au văzut la noi în ultimii ani. Înainte de premieră am auzit că Unchiul Vanea este un spectacol la care se râde. Și mi s-a făcut teamă. A transforma piesele mari ale lui Cehov strict în niște pretexte pentru exerciții comice, iată ceva care riscă să devină o nouă prejudecată în materie. Cu atât mai gravă cu cât este mai simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un lucru de nimic să apară drept reformatori în receptările candide ale naivilor, calitate de care nu e scutit nimeni dintre noi. Spectacolul Visarion-Nuțescu ține însă de o cu totul altă categorie. Este într-adevăr un spectacol la care se râde din belșug, la care însă cei care râd au în fața lor imaginea unor cadavre în jurul cărora se dansează un vals stupid și dement. Aici nu este vorba de a înlocui o prejudecată cu o altă prejudecată, ci de o anume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în receptările candide ale naivilor, calitate de care nu e scutit nimeni dintre noi. Spectacolul Visarion-Nuțescu ține însă de o cu totul altă categorie. Este într-adevăr un spectacol la care se râde din belșug, la care însă cei care râd au în fața lor imaginea unor cadavre în jurul cărora se dansează un vals stupid și dement. Aici nu este vorba de a înlocui o prejudecată cu o altă prejudecată, ci de o anume înțelegere și de o anume intuire a piesei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și chiar subiectul comediei. Căci în final, căsătoria între Rică Venturiano și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu ironie de interesul subit manifestat de toți ceilalți pentru citirea ziarului "Vocea patriotului naționale". Final gogolian, care continuă, ce-i drept, scena precedentă, de admirabilă satiră politică... (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion propune alături de echipa Teatrului Giulești o cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu sufletul la gură,în stricul sens al termenului, Luna verde este atipic, afabulatoriu , fără dezinvoltura pe care o conține faptul de viață într-o temă extra uzuală, a unui cotidian privit mereu conflictual , întotdeauna comprehensiv cu un ochi ce râde și altul ce plange. Sentimentul de disconfort chiar de insatisfacție a celui amăgit în promisiuni, ce instalează repede, recunoști ce se întâmplă dar este mai mult un rezumat al întâmplărilor pe care le aștepți și mai puțin, sau chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
veți vedea doar versiunea română, acceptați o ultimă confidență: am o tandrețe particulară pentru scena dintre Răzvan Vasilescu și Dorina Lazăr: mi-a fost greu de găsit echivalentul comicului de limbaj precum și a fluidității, în franceză, dar odată dibuite, am rîs de unul singur, citind cu voce tare. Sper să îmi împărtășiți preferința. Dar, fiți pe pace, tot filmul Ana este plin de momente remarcabile! (Iulian Negulescu) Filmul lui Alexa Visarion, un ecou al sufletului de artist, de creator, a răsunat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai târziu, în biroul directorului artistic de la Teatrul Nottara, Maxim Crișan, am vorbit cu Ștefan Iordache despre această întrupare scenică. Cu cine? a întrebat el. Tu și Marin Moraru... destăinuind fața nevăzută a scenei, în plină scenă, am răspuns. A râs cum numai el știa să râdă. Dar... au trecut din nou anii și spectacolul își aștepta viața. La Sibiu, prin calitățile de prim rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de la Teatrul Nottara, Maxim Crișan, am vorbit cu Ștefan Iordache despre această întrupare scenică. Cu cine? a întrebat el. Tu și Marin Moraru... destăinuind fața nevăzută a scenei, în plină scenă, am răspuns. A râs cum numai el știa să râdă. Dar... au trecut din nou anii și spectacolul își aștepta viața. La Sibiu, prin calitățile de prim rang ale managerului general Constantin Chiriac, minunea a fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
naște și moare dragostea. Dragostea e clipa care dă singurătății aripi și zbor. Singurătatea, așteptarea, iubirea, spaima și moartea, un univers dintotdeauna al artei. Fără acestea nu există nimic. Fără ele nu există artiști. M-ați prins într-o seară (râde) când de fapt nu ar fi trebuit să nu vă spun nimic. Dar cum să faci un interviu numai din tăceri? Un interviu realizat de Oana CIUCĂ 2015 Postscriptum Nu trebuie să-mi explici, trebuie să faci! Când domnul Profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îmbracă, se comportă, a religiei căreia îi aparține, a dizabilității pe care o are. Agresorul sau grupul care victimizează impune și celorlalți colegi să se conformeze în a trata victima în același fel, răspândește minciuni și zvonuri false despre victimă, râde de ea, își bate joc manipulându-i și pe ceilalți și atrăgându-i într-o atitudine de ostilitate față de victimă și la respingerea ei. întrebarea ce se pune este motivul pentru care ceilalți din grup acceptă să intre în tabăra
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lucrare (Munteanu et al., 2001). Cert este că rolul său curativ privilegiat explică pe deplin de ce a fost creată hilaroterapia, ca o direcție de sine stătătoare, în portofoliul psihoterapeutic. Oricum, pentru o persoană traumatizată sunt utile ambele ipostaze, respectiv a râde cu și a râde de (mai ales, despre sine), deoarece râsul poate contracara gândurile și emoțiile sumbre, datorită virtuților sale analgezice (prin eliberarea de endorfine), pentru ca, mai apoi, să cauzeze o nesperată revitalizare. Iată de ce, H. Brunel (2003) recomandă zilnic
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
2001). Cert este că rolul său curativ privilegiat explică pe deplin de ce a fost creată hilaroterapia, ca o direcție de sine stătătoare, în portofoliul psihoterapeutic. Oricum, pentru o persoană traumatizată sunt utile ambele ipostaze, respectiv a râde cu și a râde de (mai ales, despre sine), deoarece râsul poate contracara gândurile și emoțiile sumbre, datorită virtuților sale analgezice (prin eliberarea de endorfine), pentru ca, mai apoi, să cauzeze o nesperată revitalizare. Iată de ce, H. Brunel (2003) recomandă zilnic ca fiecare persoană să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau dimpotrivă, de adversități ce vor tulbura viața familiei. Așa cum la nivelul individului, capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă din criză și chiar de vindecare posttraumatică, în cazul familiei, exersarea „unui optimism înțelept”, a umorului (să râdem împreună de ceva și nu să râdem unul de celălalt, să facem ironii unul pe seama celuilalt) reprezintă mecanisme inestimabile în depășirea dificultăților. 3.8. Reziliența comunitară O definire simplă a comunității ar fi aceea care face referire la o anumită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
viața familiei. Așa cum la nivelul individului, capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă din criză și chiar de vindecare posttraumatică, în cazul familiei, exersarea „unui optimism înțelept”, a umorului (să râdem împreună de ceva și nu să râdem unul de celălalt, să facem ironii unul pe seama celuilalt) reprezintă mecanisme inestimabile în depășirea dificultăților. 3.8. Reziliența comunitară O definire simplă a comunității ar fi aceea care face referire la o anumită arie geografică și la grupul social care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
modul în care înv]ț]m s] identific]m interesele celorlalți este prin intermediul interacțiunii cu ceilalți. Cei mai mulți dintre noi înv]ț]m s] discernem nevoile celorlalți în cadrul familiei: p]rinții noștri aveau grij] de noi atunci cand ne r]neam; ei râdeau cu noi atunci când eram fericiți. În cele din urm], ajungem s] știm când ei sunt fericiți sau nu și ulterior înv]ț]m s] fim preocupați de aceste lucruri. Dar, f]r] acea experient], nu numai c] nu am avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu, unul stătea cu mîinile încrucișate, și au urmărit scena... Am rămas lipit de gardul casei Gane, mi-am apăsat plexul... Greață? Mi-am apăsat plexul și mi-am aprins țigara. Cerul era plin de stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un scenariu? Lasă, hai să bem un Wembley! 15 aprilie Foarte duios: dl. Iliescu face o vizită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea și el elitre la călcîie, mă privea cu ochii lui mari, de fachir, și rîdea, era prima dată cînd îl vedeam rîzînd, ce rîs! Am trecut pe deasupra Mitropoliei (orologiul arăta de-acum opt), am luat-o pe la Teatru, unu' de-acolo, de jos, cred că era Blehan, a strigat la mine: Măăă, dă-te jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca elitrele de libelulă, Pablo avea și el elitre la călcîie, mă privea cu ochii lui mari, de fachir, și rîdea, era prima dată cînd îl vedeam rîzînd, ce rîs! Am trecut pe deasupra Mitropoliei (orologiul arăta de-acum opt), am luat-o pe la Teatru, unu' de-acolo, de jos, cred că era Blehan, a strigat la mine: Măăă, dă-te jos, c-ai să cazi! Mai mult ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a lui Costache. Ce-mi spune-acum: Ne-așezăm tot familionul, seara, în fața televizorului, și ne tot uităm, unchiul Costache s-așază și el, dar cu spatele la ecran, deci, cu fața la noi: dacă noi ne strîmbăm, se strîmbă și el, dacă noi rîdem, rîde și el. Ei, ce spui? 10 octombrie Mare pișicher Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a lui Costache. Ce-mi spune-acum: Ne-așezăm tot familionul, seara, în fața televizorului, și ne tot uităm, unchiul Costache s-așază și el, dar cu spatele la ecran, deci, cu fața la noi: dacă noi ne strîmbăm, se strîmbă și el, dacă noi rîdem, rîde și el. Ei, ce spui? 10 octombrie Mare pișicher Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare după el și-l readuce la mal, îl readuce la viață. Totul reintră în normal. De abia de-acum înainte distratul psihiatru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției umane, atît de supusă, în viziunea sa, doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată, e rîsul gîlgîitor al tragicului care a știut să și rîdă. Rîs contaminant. 7 februarie Istoria se nutrește și din acte fastuoase. Istoria marilor state. Pentru că statele bicisnice se feresc de strălucirea sărbătorii. Nu au cu ce s-o întrețină. Ca s-o facă, ar trebui s-o justifice în fața supușilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]