30,256 matches
-
(n. 1934, sătul Ciohorăni, județul Iași - d. 5 august 2016, Iași) a fost un dendrolog român, director adjunct al Grădinii Botanice din Iași, responsabil pentru crearea sectorului dendrologic al instituției universitare ieșene. Inginer silvic și doctor în geobotanica, Președinte al Asociației Dendro-Ornamentale ”Anastasie Fătu” și membru al Grupului Academic din Iași, Lupu a devenit ulterior pensionarii o personalitate marcanta pentru
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
ref> s-a născut în satul Ciohorăni, Miroslovești, județul Iași. În urmă absolvirii Facultatății de Silvicultura și Exploatări Forestiere din Brașov și după șapte ani petrecuți la Ocolul Silvic Pașcani, a fost repartizat, în urma unui concurs, la Sectorul Dendrologic al Grădinii Botanice din Iași (15 august 1967). Deși familia l-ar fi îndrumat spre un parcurs profesional diferit (în medicină sau avocatură), Lupu își amintește de vocația să timpurie pentru arboricultura, la fel cum își amintește și de finalizarea studiilor în
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
timpurie pentru arboricultura, la fel cum își amintește și de finalizarea studiilor în Brașov cu ""lacrimi în ochi. Mi-a părut rău că n-am rămas repetent un an, ca să mai prelungesc perioada aceea"". De-a lungul carierei sale în cadrul Grădinii Botanice din Iași, Lupu s-a ocupat de sectorul dendrologic într-o perioadă în care instituția universitară ieșeana gestiona un teren în mare parte viran: ""avea un aspect de ... maidan. Erau vreo două mii de lăcașuri individuale de tragere, folosite de
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
fost responsabil de numeroasele plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurător și paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. De asemenea, Lupu a publicat (1988), altături de Mandache Leocov, Emilian Țopa, Ion Sarbu, Rodica Rugina și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință 'Ghidul Grădinii Botanice', contribuind la lărgirea sferei de relații
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. De asemenea, Lupu a publicat (1988), altături de Mandache Leocov, Emilian Țopa, Ion Sarbu, Rodica Rugina și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință 'Ghidul Grădinii Botanice', contribuind la lărgirea sferei de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Responsabil cu plantarea a peste 10.000 de arbori, botanistul își aduce aminte de câteva exemplare remarcabile, printre care un plop eurasiatic care în
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
instituția ieșeana a colaborat. De asemenea, Lupu a publicat (1988), altături de Mandache Leocov, Emilian Țopa, Ion Sarbu, Rodica Rugina și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință 'Ghidul Grădinii Botanice', contribuind la lărgirea sferei de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Responsabil cu plantarea a peste 10.000 de arbori, botanistul își aduce aminte de câteva exemplare remarcabile, printre care un plop eurasiatic care în 35 de ani s-a dezvoltat accelerat, producând o tulpină groasă cât a
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
s-a dezvoltat accelerat, producând o tulpină groasă cât a unuia de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care într-un an "a rodit cam jumătate de kilogram de ghinda. Am dat cîteva semințe la catalogul Grădinii Botanice, pentru a fi trimise la alte grădini". Astăzi, Grădină Botanica din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa. Ulterior pensionarii, în calitate de Președinte al Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" din Iași
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
cât a unuia de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care într-un an "a rodit cam jumătate de kilogram de ghinda. Am dat cîteva semințe la catalogul Grădinii Botanice, pentru a fi trimise la alte grădini". Astăzi, Grădină Botanica din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa. Ulterior pensionarii, în calitate de Președinte al Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" din Iași, Lupu a inițiat o serie de proiecte importante
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
unuia de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care într-un an "a rodit cam jumătate de kilogram de ghinda. Am dat cîteva semințe la catalogul Grădinii Botanice, pentru a fi trimise la alte grădini". Astăzi, Grădină Botanica din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa. Ulterior pensionarii, în calitate de Președinte al Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" din Iași, Lupu a inițiat o serie de proiecte importante, printre care
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
a aflat mai întâi în strada Sărindar (azi, Constantin Mille), pe locul unde în zilele noastre se găsește Teatrul Mic din București, apoi, din 1936, în clădirea actualului Teatru de Comedie. În lunile estivale, reprezentațiile de la „Alhambra” erau găzduite de grădina Colos din calea Victoriei. Teatrul și-a închis porțile în anul 1940. Înființarea noului teatru a fost determinată de rațiuni deopotrivă artistice și financiare. Pe de o parte, Constantinescu și Vlădoianu erau nemulțumiți de maniera de alcătuire a spectacolelor lui
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
să găsească alte contracte pe timpul anului; noul teatru „Alhambra”, în schimb, era prevăzut să aibă stagiune plină. Despre fondarea teatrului, regizorul Nicușor Constantinescu amintește următoarele: Primul succes fulminant al teatrului nou înființat s-a produs în vara anului 1931, la grădina Colos, unde galeria (ocupanții locurilor celor mai ieftine) a fost puternic marcată de cântecul „Suflet candriu de papugiu” (o compoziție mai veche a lui Ion Vasilescu care abia acum era adusă în fața publicului), aplaudând frenetic și cântând împreună cu actorii aflați
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
și constă din trei perioade principale: mecanica antică, mecanica medievală și mecanica (newtoniană) modernă, care include și mecanica analitică. Monumentele și construcțiile din antichitate constituie o dovadă a cunoștințelor și nivelului tehnologic din acea perioadă. Astfel, piramidele din Egiptul antic, Grădinile suspendate din Babilon, ansamblul Stonehenge, templele și porturile din Grecia antică, podurile și apeductele din Roma antică și multe alte clădiri și construcții înfățișează experiența și cunoștințele de mecanică din acea epocă. În mlaștinile din vecinătatea orașului Ljubljana s-a
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
La sfârșitul anilor 1650, Mazarin (care a murit în 1661) îl prezintă regelui Ludovic al XIV-lea. Le Brun are, prin urmare, o reputație solidă. Curtea începe să-i comande cele mai variate lucrări: scene ecvestre, fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile regelui fac din Le Brun un pictor foarte apreciat de suveran, care este deosebit de impresionat
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
de peisaj André Le Nôtre și pictorul decorator Charles Le Brun au lucrat împreună pentru primul proiect amplu. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj. Axa vizuală pronunțată a grădinii castelului este un exemplu al acestui stil. Odată un mic castel localizat între reședințele regale Vincennes și Fontainebleau, domeniul Vaux-le-Vicomte a fost cumpărat de Nicolas Fouquet în 1641. La acel moment el era un tânăr ambițios de 26 de ani
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
avid patron al artelor, atrăgând numeroși artiști cu generozitatera sa. Când Fouquet a devenit administratorul finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea în 1657, el i-a angajat pe Le Vau, Le Brun și Le Nôtre să-i renoveze domeniul și grădina pentru a se potrivi cu marile sale ambiții. Ulterior, personalitatea artistica și cultivată a lui Fouquet a scos cea fost mai bun din cei trei. Pentru a asigura cele necesare pentru planurile elaborate pentru gradina și castelul Vaux-le-Vicomte, Fouquet a
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
lui Fouquet a scos cea fost mai bun din cei trei. Pentru a asigura cele necesare pentru planurile elaborate pentru gradina și castelul Vaux-le-Vicomte, Fouquet a achiziționat și demolate trei sate. Sătenii strămutați au fost angajați pentru întreținerea și menținerea grădinii. S-a spus că a angajat optsprezece mii de muncitori și că l-a costat 16 milioane de livre. Castelul și patronul său au devenit, pentru o perioadă scurtă de timp, un centru de sărbători fine, literatură și arte. Poetul
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
achiziționat 120 de tapiserii, statui și toți portocalii de la Vaux-le-Vicomte. Apoi, el a trimis echipa de artiști (Le Vau, Le Notre și Le Brun) pentru a proiecta ceea ce urma a fi un proiect mult mai mare decât Vaux-le-Vicomte, palatul și grădinile de la Versailles. Mareșalul Villars devine noul proprietar, fără să vadă mai întâi castelul. În 1764, fiul mareșalului a vândut domeniul ducelui de Praslin, ai cărui descendenți vor menține proprietatea timp de peste un secol. Uneori este greșit raportat că palatul a
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
întâmplat la Vaux-le-Vicomte ci la reședința ducelui din Paris. În 1875, după treizeci de ani de neglijare, domeniul a fost vândut lui Alfred Sommier într-o licitație publică. Castelul era gol, unele dintre clădirile anexe erau în ruină și faimoasele grădini erau acoperite de plante crescute. Marea sarcină de restaurare și renovare a început sub conducerea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur asistat de arhitectul peisagist Elie Lainé. Când Sommier a murit în 1908, castelul și grădinile își recăpătaseră aspectul original. Fiul său, Edme
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
clădirile anexe erau în ruină și faimoasele grădini erau acoperite de plante crescute. Marea sarcină de restaurare și renovare a început sub conducerea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur asistat de arhitectul peisagist Elie Lainé. Când Sommier a murit în 1908, castelul și grădinile își recăpătaseră aspectul original. Fiul său, Edme Sommier, și nora sa au dus la îndeplinire sarcina. Astăzi, descendenții lui continuă să preserve castelul, care a rămas proprietatea lui Patrice și Cristina de Vogüé, contele și contesa de Vogüé. Castelul este
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
Omul. Cultura”", la reanimarea ideii de creare a "Muzeului Satului", la conservarea mai multor monumente de arhitectură populară. A participat la elaborarea "Programului de Stat de Edificare a Muzeului Satului în Republica Moldova". În anii 1989-2009 a fost preocupat de restaurarea Grădinii Botanice a muzeului și crearea în cadrul ei a unui Vivarium cu expoziții de păsări, reptile și pești decorativi, care a devenit un loc atractiv pentru publicul vizitator, un centru important de educație ecologică. Timp de 25 de ani a promovat
Mihai Ursu () [Corola-website/Science/332044_a_333373]
-
nord și vest, zidurile abrupte de piatră se înalță până la 250 m, despicate de canioane fascinante. Cheile și ravenele sunt căptușite cu plante rezistente precum iarba-porcului-spinos ("spinifex", cu frunze aciculare), acacia și palmierii-evantai, care cresc în crevase și formeaza extraordinare grădini suspendate. Dungile viu colorate din rocă au apărut ca urmare a eroziunii. Când este recent dezgropată, gresia are o nuanță alburie, dar apa curgătoare depune treptat un strat de cuarț și argilă, în continuă formare și sfărâmare. Urmele de fier
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
Cheile Dobrogei alcătuiesc o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică) situată în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se află în partea central nord-estică a județului Constanța, pe teritoriile administrative ale comunelor Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Săcele, Siliștea și Târgușor și este străbătută de drumul național DN22. Zona Cheilor Dobrogei a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
european ("Circaetus gallicus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), erete alb ("Circus macrourus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), cristei de câmp ("Crex crex"), cuc ("Cuculus canorus"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), presură de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim dunărean ("Falco cherrug"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar-mic ("Ficedula parva"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), cocor ("Grus grus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
Circus cyaneus"), erete alb ("Circus macrourus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), cristei de câmp ("Crex crex"), cuc ("Cuculus canorus"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), presură de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim dunărean ("Falco cherrug"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar-mic ("Ficedula parva"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), cocor ("Grus grus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncioc
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
acesteia Arethia Tătărescu, a fost deschisă o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unei clădiri destinate muzeului. Proiectul clădirii a fost întocmit de arhitectul Iulius Doppelreiter, luând ca model arhitectura culei Crăsnaru din satul Groșerea. Clădirea era situată în grădina publică a orașului Târgu Jiu. Noul muzeu a fost inaugurat la 5 septembrie 1926 si a funcționat în clădirea respectivă până în 1954 Liga Femeilor Române din Gorj a acordat o atenție deosebită memoriei Ecaterinei Teodoroiu, ocupându-se de consolidarea casei
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]