30,710 matches
-
II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr. Autorul declară însă că se bazează pe lucrările azi pierdute ale unor istorici anteriori din patria eroului: Ergias ("Rhodiaka") și Polyzelos ("Peri Rhodou"). Legenda spune că fenicienii pierduseră aproape întreaga insulă și mai stăpâneau doar o cetate foarte puternică și bogată, Achaia, situată în Ialysos, care dispunea încă de numeroase provizii. Sub conducerea lui Phalanthos, ei au rezistat astfel asediului îndelungat din partea dorienilor lui Iphiclos. Un oracol le-a prezis că
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
a alergat de îndată la crater, unde a găsit peștii. Crezând că profeția s-a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să predea cetatea cu toate bogățiile ei. Phalanthos a socotit că a venit vremea să-și înșele la rândul său dușmanul printr-un vicleșug și a golit de măruntaie burțile unor victime
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
o mare parte din bogățiile lor și au însemnat locurile pentru a se întoarce într-o bună zi, dar i-au lăsat și lui Iphiclos destule dintre ele. Au plecat cu mâinile goale și nu au mai revenit niciodată în insulă. Conform versiunii atribuite lui Polyzelos a acestei legende, profeția oracolului despre corbi și pești era un secret știut doar de un anume Phacas (probabil fenician) și fiica lui, Dorcia. Aceasta din urmă, îndrăgostită de Iphiclos și dorind să se căsătorească
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
Iphiclos și dorind să se căsătorească cu el, a pus la cale întregul vicleșug. Ea l-a convins pe Larcas să așeze peștii în craterul lui Phalanthos și tot ea a vopsit corbii cu ghips. Astfel, sfârșitul dominației feniciene din insulă se datorează unui act de trădare, iar acesta dobândește un mobil sentimental. Realitatea istorică din spatele mitului este greu de reconstituit. Prezența fenicienilor în Rodos și pretențiile lor hegemonice asupra insulei sau unor părți ale ei sunt menționate și de alte
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
a vopsit corbii cu ghips. Astfel, sfârșitul dominației feniciene din insulă se datorează unui act de trădare, iar acesta dobândește un mobil sentimental. Realitatea istorică din spatele mitului este greu de reconstituit. Prezența fenicienilor în Rodos și pretențiile lor hegemonice asupra insulei sau unor părți ale ei sunt menționate și de alte surse, fiind în general acceptate de istoriografia clasică, deși nu puteau fi datate cu precizie. Totuși, dovezile arheologice sunt insuficiente pentru a confirma existența unor comunități feniciene de sine stătătoare
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
William de Orania care îl detronase pe Iacob în timpul Revoluției Glorioase, din 1688. Bătălia a constituit o tentativă infructuoasă a lui Iacob de a-și recâștiga tronul. Datorită importanței sale simbolice, este una din cele mai cunoscute bătălii din istoria insulelor britanice. Este comemorată și în zilele noastre de către membri protestanți ai "Orange Institution". Bătălia este văzută ca lupta decisivă într-un război pentru recâștigarea tronului de către Iacob al II-lea detronat în 1688 în urma Revoluției Glorioase de către nepotul și ginerele
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
sa o flotă combinată formată din "la flotte du Ponant" (flota de apus) și "la flotte du Levant" (flota de răsărit), părăsește Brest pe 23 iunie. Pe 30 iunie se află în largul capului Lizard. Între timp flota engleză părăsește Insula Wight, unde în ultimele 10 zile fusese ajunsă de alte nave și de un escadron olandez comandat de Cornelis Evertsen. Dar o mare parte a marinei regale este deturnată pentru a proteja comerțul maritim de corsari, astfel că la final
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și un număr semnificativ de "πόρνοι - pórnoi", bărbați care se prostituau. Prima apariție atestată a acestui cuvânt s-a găsit pe inscripțiile antice de tip „grafiti” din insula Santorini. O parte dintre aceștia se adresau unei clientele feminine, existența bărbaților „gigolo” fiind atestată încă din epoca clasică prin două mențiuni din opera lui Aristofan. Astfel, în piesa "Pluto", autorul pune în scenă o femeie bătrână care se lamentează
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Meridian (1992) (titlu original "Meridian Days") este un roman science fiction al scriitorului britanic Eric Brown. Romanul prezintă colonia umană Meridian, o planetă eminamente oceanică, în care viața se desfășoară departe de fața luminată. Orașele se află pe insule mari, insulele mici fiind ocupate de proprietățile individuale. Populația este formată preponderent din artiști, a căror legătură cu Pământul este ținută prin intermediul teleportării: sosirea și plecarea oamenilor și obiectelor apare asemenea unor fulgere pe cerul planetei. Artiștii care populează Meridianul
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
Meridian (1992) (titlu original "Meridian Days") este un roman science fiction al scriitorului britanic Eric Brown. Romanul prezintă colonia umană Meridian, o planetă eminamente oceanică, în care viața se desfășoară departe de fața luminată. Orașele se află pe insule mari, insulele mici fiind ocupate de proprietățile individuale. Populația este formată preponderent din artiști, a căror legătură cu Pământul este ținută prin intermediul teleportării: sosirea și plecarea oamenilor și obiectelor apare asemenea unor fulgere pe cerul planetei. Artiștii care populează Meridianul aparțin în
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
țărmul oceanului pe 26 august 1542 unde navele au fost verificate dacă sunt capabile pentru o călătorie pe ocean. Navigând de-a lungul coastei spre Guiana cele două brigantine au fost despărțite până când au fost reunite la Nueva Cádiz pe insula Cubagua de pe coasta Venezuelei. "Victoria", purtând pe Orellana și Carvajal a navigat spre sud pe lângă Trinidad și a fost blocată în Golful Paria timp de șapte zile, ajungând în cele din urmă pe Cubagua pe 11 septembrie 1542. "San Pedro
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
11 mai 1545 Orellana, ascuns într-una din nave, a plecat pe ascuns din Sanlúcar împreună cu patru nave. Mai întâi a navigat spre Insulele Canare unde a pierdut trei luni încerând să își reaprovizioneze navele. A pierdut încă două luni în Insulele Capului Verde; până la acel moment a pierdut o navă, 98 de oameni au murit de boală și alți 50 au dezertat. O altă navă a fost pierdută în Atlantic, luând cu ea 77 de oameni, 11 cai și o barcă ce
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
1545 și a navigat 100 de leghe în delta Amazonului. O ambarcațiune fluvială a fost construită dar 57 de oameni au murit de foamete iar ultima ambarcațiune maritimă a eșuat. Naufragiații și-au găsit refugiu printre indienii prietenoși pe o insulă din deltă în vreme ce Orellana și o mână de oameni au pornit pentru a găsi mâncare și brațul principal al Amazonului. Când au revenit la tabără au constat că cei rămași acolo au dezertat, oamenii construind o barcă cu care au
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
Amazonului. Când au revenit la tabără au constat că cei rămași acolo au dezertat, oamenii construind o barcă cu care au plecat să îl caute pe Orellana. Barca a renunțat la căutări și a navigat de-a lungul coastei spre Insula Margarita. Orellana și oamenii săi, care au pornit din nou să găsească brațul principal, a fost atacat de indieni. 17 dintre oameni au fost uciși de săgeți otrăvite iar Orellana însuși a murit de boală în noiembrie 1546. Echipajul celei
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542. El și echipajul său au navigat de-a lungul coastei Atlanticului până când au ajuns pe insula Cubagua, aproape de coasta Venezuelei. În seria de documentare "Unnatural Histories" realizate de BBC se prezintă dovezi că Orellana nu a exagerat cum s-a crezut înainte, ci a fost corect în observațiile sale conform cărora exista o civilizație avansată înfloritoare
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
ul (Dracaena draco) este un arbore asemănător cu un palmier, de dimensiuni mari, răspândit în insulele Canare, Capul Verde, Madeira și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată între 50 și 400 de
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată între 50 și 400 de indivizi.. Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
este una dintre Insulele Andaman din Golful Bengal. Aceasta se află la vest de partea sudică a Insulei Andaman de Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată între 50 și 400 de indivizi.. Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
Sud. O mare parte din insulă este împădurită. Este o insulă mică, aflată departe de Arhipelagul Andaman, fiind înconjurată de recifuri de corali Un grup de locuitori indigeni, locuiesc pe . Populația este estimată între 50 și 400 de indivizi.. Locuitorii insulei, refuză orice contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii oameni care au rămas neinfluențați de civilizația modernă . Populația este supusă riscurilor unor potențiale boli infecțioase la care nu au imunitate, respectiv și a violenței din partea intrușilor Guvernul Indian a
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
contact cu alți oameni, și sunt printre ultimii oameni care au rămas neinfluențați de civilizația modernă . Populația este supusă riscurilor unor potențiale boli infecțioase la care nu au imunitate, respectiv și a violenței din partea intrușilor Guvernul Indian a declarat întreaga insulă, care are dimensiunile Manhattan-ului, precum și întinderile de apă din jurul acesteia, pe o rază de circa 5 kilometri, drept zonă de excludere. Populația Onge era conștientă de existența Insulei Santinelei de Nord, iar numele pe care i l-au dat era
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
imunitate, respectiv și a violenței din partea intrușilor Guvernul Indian a declarat întreaga insulă, care are dimensiunile Manhattan-ului, precum și întinderile de apă din jurul acesteia, pe o rază de circa 5 kilometri, drept zonă de excludere. Populația Onge era conștientă de existența Insulei Santinelei de Nord, iar numele pe care i l-au dat era "Chia daaKwokweyeh". Aceștia au puternice similarități din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
care i l-au dat era "Chia daaKwokweyeh". Aceștia au puternice similarități din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord. Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
au puternice similarități din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord. Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]