29,866 matches
-
cu vântul eteric. Rezultatele experimentale reale au fost complet negative. Deși ipoteza lui Fresnel reușea să explice empiric rezultatele lui Fizeau, mulți experți în domeniu, inclusiv Fizeau însuși (1851), (1872), Ketteler (1873), Veltmann (1873), și Lorentz (1886) considerau cu toții că ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului are niște baze șubrede. De exemplu, Veltmann (1870) a demonstrat că formula lui Fresnel implică faptul că eterul ar trebui să fie tras cu valori diferite în cazul luminii de culori diferite, deoarece
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Cu alte cuvinte, eterul ar fi trebuit să fie capabil se miște simultan în direcții diferite. Nemulțumirea lui Fizeau față de rezultatul propriului său experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare că succesul experimentului face necesară adoptarea ipotezei lui Fresnel, sau cel puțin a legii pe care el a găsit-o pentru expresia modificării vitezei luminii prin efectul mișcării unui corp; pentru că, deși faptul că această lege a fost găsită ca fiind adevărată poate fi o dovadă foarte
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
sau cel puțin a legii pe care el a găsit-o pentru expresia modificării vitezei luminii prin efectul mișcării unui corp; pentru că, deși faptul că această lege a fost găsită ca fiind adevărată poate fi o dovadă foarte puternică în favoarea ipotezei căreia îi este doar o consecință, probabil, concepția lui Fresnel ar părea atât de extraordinară, și, în unele privințe atât de dificilă, încât să admitem că va mai fi nevoie de alte dovezi și de o analiză profundă din partea geometricienilor
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
privințe atât de dificilă, încât să admitem că va mai fi nevoie de alte dovezi și de o analiză profundă din partea geometricienilor, înainte de a o adopta ca pe o expresie a faptelor ale acestui caz. În ciuda nemulțumirii majorității fizicienilor față de ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului, repetiții și îmbunătățiri pentru experimentul său făcute de alții au confirmat rezultatele cu precizie mare. În afară de problemele ipotezei antrenării parțiale a eterului, o altă problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
adopta ca pe o expresie a faptelor ale acestui caz. În ciuda nemulțumirii majorității fizicienilor față de ipoteza lui Fresnel a antrenării parțiale a eterului, repetiții și îmbunătățiri pentru experimentul său făcute de alții au confirmat rezultatele cu precizie mare. În afară de problemele ipotezei antrenării parțiale a eterului, o altă problemă majoră a apărut odată cu experimentul Michelson-Morley (1887). În teoria lui Fresnel, eterul este aproape staționar, așa că experimentul ar fi dat un rezultat pozitiv. Cu toate acestea, rezultatul acestui experiment a fost negativ. Astfel
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
Michelson și Morley în 1886 păreau a sprijini antrenarea parțială a eterului. Pe de altă parte, experimentul Michelson-Morley din 1887 părea să demonstreze că eterul este în repaus în raport cu Pământul, susținând aparent ideea antrenării complete a eterului. Astfel, însuși succesul ipotezei lui Fresnel în explicarea rezultatelor lui Fizeau a contribuit la intrarea într-o criză teoretică, care nu a fost rezolvată până la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În 1892, Hendrik Lorentz a propus o modificare a modelului lui Fresnel, în care eterul
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
conceptului de timp local. Cu toate acestea, teoria lui Lorentz avea aceeași problemă fundamentală ca și Fresnel: eterul staționar contrazicea experimentul Michelson-Morley. Astfel, în 1892 Lorentz a propus ideea că corpurile în mișcare se contractă în direcția de mișcare (denumită ipoteza contracției FitzGerald-Lorentz, întrucât ajunsese deja în 1889 la această concluzie). Ecuațiile pe care el le-a folosit pentru a descrie aceste efecte au fost dezvoltate în continuare de el până în 1904. Acestea sunt acum numite în cinstea lui transformări Lorentz
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
revizuit poziția, afirmând că venusienii ar putea să-și ardă pădurile tropicale pentru a face mai mult teren agricol. La sfârșitul anilor 1800, posibilitatea de viață pe Lună a fost dată la o parte. Astronomii din acel moment credeau în ipoteza Kant-Laplace, care afirma că cele mai îndepărtate planete de Soare sunt cele mai vechi, prin urmare, Marte era mult mai probabil să aibă civilizații avansate decât Venus. Era evident că Venus a fost învăluită mereu în nori, deci venusienii, probabil
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
gloanțe. Patru gloanțe aproape de inimă au fost date drept cauză a decesului. Calibrul gloanțelor nu a fost identificat. S-au prelevat mostre din creierul lui Mussolini și au fost trimise în America pentru analiză. Intenția a fost de a demonstra ipoteza că sifilisul i-ar fi cauzat nebunie, dar analiza nu a relevat nimic în acest sens; nu s-au găsit dovezi de sifilis nici pe corpul său. Nu s-a efectuat nicio autopsie a lui Petacci. După moartea lui și
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
distrugere a industriilor incipiente și subminarea pe termen lung a dezvoltării economice, inegalitatea veniturilor, degradarea mediului, exploatarea copiilor prin munca, sclavia salariilor, accentuarea sărăciei în țările sărace, afectarea interesului național sau schimbările culturale rezultante. Argumentele economice împotriva comerțului liber critică ipotezele sau concluziile teoriilor economice. Argumentele de natura social-politică împotriva comerțului liber susțin că există anumite efecte sociale și politice cum ar fi stabilitatea politică, securitatea națională, drepturile omului și protecția mediului care nu sunt incluse in analiza economică. Comerțul liber
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
nu spune prea multe despre clasa de problemă necuantică din care face parte factorizarea. Toată discuția de mai sus pornește de la presupunerea că P înseamnă „ușor” și „nu în P” înseamnă „greu”, o presupunere cunoscută sub numele de "". Este o ipoteză comună și de o acuratețe rezonabilă din teoria complexității; cu toate acestea, ea are unele limitări. În primul rând, nu este întotdeauna adevărată în practică. Un algoritm teoretic în timp polinomial poate avea factori constanți sau exponenți extrem de mari, ceea ce
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
imposibil de demonstrat în ZFC că astfel de algoritmi sunt corecți. Cu toate acestea, dacă poate fi demonstrat, folosind tehnici de genul celor care în prezent sunt cunoscute a fi aplicabile, că problema nu poate fi decisă nici chiar cu ipoteze mai slabe care extind (PA) pentru aritmetica numerelor întregi, atunci ar exista în mod necesar algoritmi în timp cvasipolinomial pentru orice problemă din NP. Prin urmare, dacă am crede (ca majoritatea teoreticienilor complexității) că nu toate problemele din NP au
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
roșu » Gliese 581 și 4 planete extrasolare orbitează în jurul stelei: b Gliese, c, d, e. Niște exoplanete de două până la trei ori mai mari decât Pământul ar putea fi mai potrivite pentru apariția vieții pe care planeta noastră. În această ipoteză, doi astronomi propun să studieze cu cea mai mare atenție a sistemului planetar, care pare să înconjoare una dintre cele mai apropiate stele de Soare, Alpha Centauri B, în căutarea de « lumi super-locuibile. În ultimele zile, sa descoperit un sistem
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
de drenaj centrale ale orașului dedesubtul străzii pietruit, toate acestea fiind vestigii de la finele perioadei celui de-al Doilea Templu. În anul 2011 în cadrul celui de-al 12-lea congres științific consacrat săpăturilor din Orașul lui David, Reich a emis ipoteza controversată după care Bazinul Shiloah a fost cioplit mai devreme decât în perioada domniei regelui Hizkiyahu. În afara studiilor sale asupra băilor rituale iudaice și asupra Ierusalimului antic, Reich a cercetat diverse aspecte ale vieții cotidiene în timpul celui de-al Doilea
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
sunt frecvente la cupole și la porțiunile de tranziție, dar și pe unele capiteluri, arcade etc. Acest element are o origine obscură : se crede frecvent că s-ar fi născut în Iranul oriental prin secolul X, dar circulă și alte ipoteze (Egipt, occident, Bagdad...). Oricum, este larg răspândit în întreaga lume islamică, și magnificele bolți cu muqarnas ale Alhambrei din Granada nu au nimic de invidiat la cele ale Timurizilor. Mai multe materiale sunt utilizate pentru a le crea, în funcție de regiuni
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
posibil ca să fie un asteroid binar, ale cărui două componente sunt în contact, legate între ele prin forțe gravitaționale. Ca urmare a unei rezoluții unghiulare prea limitate, observațiile realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble în 1993, nu au permis validarea acestei ipoteze, dar nici nu le-au infirmat. În iulie 2006, utilizând unitatea a II-a a Observatorului Keck, un telescop cu diametrul de , plasat pe vârful Mauna Kea, în Hawaii și prevăzut cu un sistem de optică adaptativă cât și cu
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
super-coardele în 10 dimensiuni, ceea ce i-a permis definirea corzii heterotice. Freund a contribuit la teoria monopolului magnetic, a suprasimetriei, a supragravitației, la aspectele teoretice numerice ale teoriei coardelor (coardele p-adice, cele adelice, care ca versiuni model servesc la testarea ipotezelor cu privire la structura matematică a teoriei coardelor) și la fenomenologia hadronilor. În anii 1960 a făcut predicții concrete în legătură cu comportamentul secțiunilor în procesele de dispersie ale hadronilor, cunoscute ca relații Freund. Împreună cu studentul James A Feigenbaum, Freund a cercetat cu metode
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul neerlandez Jan Oort pentru a explica această contradicție aparentă
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
experiențelor transpersonale și fenomenele conexe. Aceste fenomene includ cauzele, efectele și lucrurile corelate cu experiențele transpersonale și de dezvoltare, precum și disciplinele și practicile inspirate de ele". Ei au criticat, de asemenea, mai multe definiții ale psihologiei transpersonale care duceau la ipoteze implicite, sau presupoziții care, poate, nu definesc neaparat domeniul ca un întreg. Hartelius, Caplan și Rardin au efectuat o analiză retrospectivă a definițiilor psihologiei transpersonale. Au găsit trei teme dominante care definesc domeniul: "psihologia" "de" "dincolo de ego", "psihologia" "integratoare /holistică
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]
-
exponențial viteza de nucleație Nucleația poate începe, de asemenea, la suprafața unui lichid. De exemplu, simulări pe calculator ale nanoparticulelor de aur arată că faza de cristal nuclează la suprafața aurului lichid. Teoria clasică a nucleației face o serie de ipoteze; de exemplu, se tratează un nucleu microscopic ca și cum ar fi o picătură macroscopică cu o suprafață bine definită a cărei energie liberă este estimată cu ajutorul unei proprietăți de echilibru: "tensiunea interfacială σ". Pentru un nucleu care poate fi nu mai
Nucleația () [Corola-website/Science/337374_a_338703]
-
de milioane de mase solare (formula 1). Înconjoară Centrul Galactic la o distanță de circa 16,5 ± 1,5 kpc (∼53 800 a.l.) Inelul Unicornului a fost descoperit în 2002 prin observațiile făcute în programul "Sloan Digital Sky Survey". Diverse ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor ipoteze, însăși forma structurii este pusă în cauză. Una dintre ele afirmă că inelul ar fi un component al unui curent stelar izvorât din fuziunea unei galaxii cu Calea Lactee. O altă ipoteză
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
la o distanță de circa 16,5 ± 1,5 kpc (∼53 800 a.l.) Inelul Unicornului a fost descoperit în 2002 prin observațiile făcute în programul "Sloan Digital Sky Survey". Diverse ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor ipoteze, însăși forma structurii este pusă în cauză. Una dintre ele afirmă că inelul ar fi un component al unui curent stelar izvorât din fuziunea unei galaxii cu Calea Lactee. O altă ipoteză pretinde că inelul nu este unul, ci mai degrabă
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor ipoteze, însăși forma structurii este pusă în cauză. Una dintre ele afirmă că inelul ar fi un component al unui curent stelar izvorât din fuziunea unei galaxii cu Calea Lactee. O altă ipoteză pretinde că inelul nu este unul, ci mai degrabă un component al formei ondulate a discului galactic. Brațele spirale și curenții stelari din Calea Lactee ar putea fi rezultatul unui impact cu o galaxie mai mică. Inelul Unicornului ar putea fi
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
decis această controversă în 1769 prin lucrarea sa "Examen chimicum doctrinae Meyerianae de acido pingui et Blackianae de aene fixo nes pectu calcis", în care a dovedit, că „aerul” dezvoltat de var este un acid absorbit de apă și dovedind ipoteza prin inventarea ingenioasă de instrumente pentru măsurarea de gaz și aplicarea lor. Baronul Jacquin, prim-descriitor multor plante, ciuperci si animale care a întreținut o corespondență foarte copioasă cu [[Carl Linné|Carl Linné]] între 1759 și 1778 (vezi sub „Legături externe
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]