31,455 matches
-
că: „în narațiunea de la începutul Faptelor Apostolilor el pare a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
puțini ajung. Am avut parte de situații dificile care au ridicat probleme financiare și rezistența fizică. Le-am rezolvat în parte datorită intensei pregătiri documentare înaintea fiecărei călătorii și a gradului sporit de adaptabilitate. Despre cele văzute și trăite am povestit familiei, prietenilor, elevilor la orele de curs, am scris câte ceva, în ultimii ani, în presă și am făcut câteva emisiuni la radioteleviziunea locală. La sugestia unor prieteni mi-am adunat toate aceste impresii și le-am înserat într-o lucrare
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
costume cu care statuia este schimbată în fiecare zi, primul fiind dăruit de regele Franței, Ludovic al XIV-lea. Tradiție și amuzament... Seara se aprind lampioanele în Grand Palace, se aud muzici de pe terasele restaurantelor, multă forfotă, tinerii se amuză povestind întâmplări cotidiene sau cântând la ghitară pe treptele palatelor sau a catedralelor, unii preferă chiar bordura trotuarului. Se creează o atmosferă plăcută, fiecare bucurându-se de o noapte romantică într-un decor renascentist. Mai lipsesc menestrelii și jongleorii de circ
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ciudat") (1888), unde, sub influența «descoperirii» lui Dostoievski, pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evocă personajul unui preot catolic al carui trup și suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale și a putreziciunii din Biserică; "Sébastien Roch" (1890), unde povestește emoția «asasinării unui suflet de copil» de către un iezuit violator; "Dans le ciel" (1892-1893), român pre-existentialist ce tratează tragedia artistului și este inspirată de Van Gogh ; "Leș Mauvais bergers", tragedie proletariană care va fi creată de Sarah Bernhardt și Lucien
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
slavă veche folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris" „miros”. Din slavă bisericească provin cuvintele slave "pričati" „a povesti” și "văzduh" „aer”, precum și cuvintele grecești "idol" și "iguman" „egumen”. Cuvinte din limbi romanice au început să intre în limba sârbă începând cu Evul Mediu, de exemplu din limba veneta "siguran" „sigur”. Cele mai multe sunt relativ recente, fiind internaționale: "literatura", "interesantan
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cele 4. Se întoarce la locul scufundării însa este destul de târziu. O imagine terifiantă a o mie cinci sute de oameni morți înghețați în apa oceanului îl așteaptă. A reușit să salveze șase oameni printre care unul, o femeie a povestit toată istorica celebrului Titanic,oameni ce mai erau în viață dintre care unul a murit. După câteva ore de așteptare vasul Carpathia ajunge și îi ia la bord pe toți cei din bărci. După ce câteva ore caută în van alți
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
legătură cu familia Filipescu și înainte de decembrie 1989, scrie, „Dragă cetitiorule, povestea pe care o s-o citești cu uimire este în multe privințe un basm. Și asta nu pentru că nu ar fi conformă realității, ci pentru că realitatea pe care o povestește cu simplitate este una fantastică ... ” Interviuri
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
n-a înțeles că este eliminat din teren și a continuat să joace. Acest fapt a trezit în Aston dorința de a găsi o modalitate de exprimare de așa manieră încât astfel de episoade să nu se mai repete. Aston povestea mai târziu că "flash"-ul i-a venit la un semafor: nevoit fiind să aștepte schimbarea culorii i-a venit ideea de a confecționa cartonașul galben pentru avertisment și cartonașul roșu pentru eliminare. În 1966 Aston a introdus și practica
Ken Aston () [Corola-website/Science/304357_a_305686]
-
cartea sa, "Povestea vieții mele", Regina Maria își amintește că: „"micuța avea o piele albă ca laptele și niște ochi mari, verzi, mereu uimiți. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii pași. Deși era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleșteu, cu uriașele dalii, aliniate lângă peronul din fața castelului, unde trăgeau șirurile de trăsuri. M-a tulburat și mai mult când mi-a spus că visează colorat și că s-a împrietenit cu
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
oficial abia în 1935, fosta regină Elisabeta redevenind principesă. Întorcându-se în România cu mult înaintea divorțului, ea va stârni uimirea și neînțelegerea tuturor, căci pentru posteritate acest episod din viața prințesei avea să rămână o enigmă. Regina Maria își povestește dezamăgirea față de atitudinea fiicei sale, adăugând: „"Înaintea divorțului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereții! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
niciodată tradus în românește. În primăvara anului 1947, principesa primea o telegramă prin care era anunțată de moartea fostului soț, Regele George al II-lea. În cartea sa de memorii de mai târziu, prințul Nicolae își amintea că Elisabeta îi povestise, în exil, cât de mult plânsese la aflarea veștii triste, „"de parcă l-ar mai fi iubit pe prinț"”. Și tot el exclama: „"Enigmatica noastră Elisabeta ne contraria pe toți încă o dată!"”. Acapararea puterii de către comuniști după sfârșitul celui de-Al
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
sunetului (cântării) din Șofar (Yom Terua, Levitic 23, 24). Literatura rabinică și liturgia sinagogală descriu Roș hașana ca fiind Ziua Judecății (Yom ha-Din) și Ziua Amintirii (Yom ha-Zikkaron)a crearii lumii si a lui Adam si Eva. În midrashim se povestește că Dumnezeu se așează pe tron, și în fața sa se adună întreaga istorie a omenirii (nu doar a poporului evreu). Acolo fiecare persoană în parte este cercetată pentru ase hotărî dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi ratificată
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
precedent. Aceasta se referă numai la nerealizarea jurămintelor făcute între o persoană și Dumnezeu, și nu anulează sau eliberează orice jurăminte făcute între oameni. Este cea de-a 33-a zi de când se număra Omer. Este o sărbătoare veselă care povestește faptele rabinului Akiva, ale rabinului Shimon bar Yochai și Bar Kochba în încercarea lor de a câștiga independenta și suveranitatea evreilor din Israel față de romani. Se obișnuiește sa se facă focuri de tabără și să se cânte. Yom Hashoa este
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu. După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp; [...] în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe care progeniturile ei ne-o povestesc, în care poveștile sunt de incriminat pentru fapte : într-o asemenea epocă, nu aveți de ce să mai așteptați vreun cuvânt de la mine"). Ulterior, Kraus va scrie totuși împotriva Războiului Mondial, fapt pentru care ediții din "Die Fackel" vor fi confiscate
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
lui Elie Dăianu, „mulțime de întâmplări și încurcături, urâte și de multe ori prea urâte” . Exclus din învățământ, Vasile L. Pop a revenit la Berindu, la casa părintelui său, împreună cu un coleg, Ioan Mărginean din Dateș. Cei doi i-au povestit de-a fir a păr părintele Anania întâmplările prin care trecuseră și detaliile conflictului care se iscase. Dar, în loc să țină partea fiului său, părintele Anania Pop a dezaprobat atitudinea pe care Vasile o avusese față de episcop, gândindu-se probabil și
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
poate ochii săi foarte pătrunzători sau manierele sale impecabile cu care trata doamnele. Preferatele lui erau femeile tinere pe care îi plăcea să le impresioneze cu galanteria sa. După această întâlnire care îi va marca întreaga viață, Eva i-a povestit surorii sale mai mari, Ilse: Hoffmann a prezentat-o apoi pe "domnișoara Eva" misteriosului vizitator care s-a recomandat cu numele de "domnul Wolf". Hitler folosea des acest alias în anii '20 din rațiuni de securitate. Heinrich Hoffmann povestește cum
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
a povestit surorii sale mai mari, Ilse: Hoffmann a prezentat-o apoi pe "domnișoara Eva" misteriosului vizitator care s-a recomandat cu numele de "domnul Wolf". Hitler folosea des acest alias în anii '20 din rațiuni de securitate. Heinrich Hoffmann povestește cum au decurs lucrurile după această primă întâlnire: "Drăguță. Blondă. Data viitoare când Hitler a văzut-o i-a dat câteva bilete la teatru. În final a invitat-o în apartamentul său din München." Eva nu a fost acceptată niciodată
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
restaurantul preferat al führerului. Motivele pentru insistența Evei nu erau banii sau notorietatea. Timp de ani de zile ea nu a acceptat bani, nici măcar pentru a-și plăti taxiul, lucru care l-a impresionat pe Hitler. Mai târziu el îi povestea tinerei lui secretare Traudl Junge: "„Mai presus de toate este mândră. La început lucra pentru Heinrich Hoffmann și trebuia să fie atentă cu banii, cu toate acestea a durat ceva timp până să mă lase să-i plătesc măcar taxiul
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
de un astfel de moment:"Odată, când Eva Braun schia și a întârziat la ceai, el era agitat, se tot uita nervos la ceas fiind îngrijorat că ar fi putut avea un accident." Traudl Junge, una din secretarele lui Hitler, povestește despre un alt episod: "De fiecare dată când München-ul era amenințat de un atac aerian el era neliniștit așteptând ca un leu în cușcă să poată vorbi cu ea la telefon. Agitația lui era aproape întotdeauna fără temei, deși o dată
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
dumneavoastră” sau cu „"mein Führer"”. În primăvara anului 1944 ea face o scurtă vizită în München. Este pentru prima dată când observă ororile războiului, orașul fiind aproape în ruine după numeroase bombardamente ale RAF-ului. Îngrozită de cele văzute îi povestește führerului care în inconștiența lui jură răzbunare împotrivă Aliaților. Ca să-l mai înveselească pe Hitler, Eva se ocupă personal de organizarea zilei lui de naștere de pe 20 aprilie 1944. Petrecerea a fost una veselă în contrast cu suferințele îndurate de populația Germaniei
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
faza de producție la 10 septembrie 1975. Filmările au avut loc în perioada 27 octombrie 1975 - 19 martie 1976 și s-au desfășurat în zona Făgăraș (mai precis la Sâmbăta de Sus), la Călugăreni, Sinaia, Brașov, Mangalia și Târgoviște. Regizorul povestea că a avut noroc cu vremea, cutreierând zilnic cam 200 km cu echipa de filmare pentru a găsi un loc cu zăpadă: „când ne opream, ca o recompensă pentru efortul nostru, începea să ningă”. Regizor secund a fost Dumitru D.
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
publicată de Editura Albatros în 1970. Sergiu Nicolaescu a afirmat în mai multe rânduri că el este autorul ideei care a stat la baza scrierii nuvelei "Moartea lui Ipu". În cartea sa de memorii, el a afirmat că i-a povestit lui Titus Popovici prin 1968 un subiect de film, pe când ședeau la masa unui bistrou din Paris, care se afla pe malul Senei. Scriitorul i-a cerut acordul pentru a scrie o nuvelă cu acest subiect, iar regizorul i-a
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
nuvelei pe care Titus Popovici a scris dedicația „(...) cu credința că împărțim amîndoi subiectul nuvelei”. Nuvela "Moartea lui Ipu" a fost elogiată de mai mulți critici literari, unii dintre ei descoperind asocieri între autor și băiatul de 14 ani care povestește. Criticul Alex. Ștefănescu considera nuvela drept o parabolă, dar și „un protest naiv împotriva civilizației și o iluzie”. Uciderea soldatului Friedrich de către o persoană neidentificată și amenințarea cu execuția a mai-marilor localității dacă nu-l predau pe făptaș permit evidențierea
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]