31,555 matches
-
fost adăugat în 1938 și finalizat în 1941. În spatele porticului se află o frescă triptic realizată de Lajos Deák Ébner, care a denumit cele trei părți, respectiv "Începuturile sculpturii", "Originea artei" și "Originile picturii". În calitate de cea mai mare sală de expoziții din Ungaria, ea expune opere de artă reprezentative ale artiștilor unguri și de alte naționalități și organizează temporar expoziții tematice (cum ar fi cea a picturilor lui Dalí). Galeria nu are propria sa colecție de artă. administrează începând din 2007
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]
-
Ébner, care a denumit cele trei părți, respectiv "Începuturile sculpturii", "Originea artei" și "Originile picturii". În calitate de cea mai mare sală de expoziții din Ungaria, ea expune opere de artă reprezentative ale artiștilor unguri și de alte naționalități și organizează temporar expoziții tematice (cum ar fi cea a picturilor lui Dalí). Galeria nu are propria sa colecție de artă. administrează începând din 2007 alte două instituții culturale: Muzeul Ernst de pe strada Nagymező nr. 8 și Galeria Dorottya de pe strada Dorottya nr. 8
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]
-
cartier al orașului Bumbești Jiu, care cuprinde monumente de arhitectură și tehnică populară din Gorj. Este declarat monument istoric, cu , sub denumirea „Muzeul Arhitecturii Populare Gorjenești”. Începuturile muzeului în aer liber datează din anul 1968, când s-a organizat o expoziție în Cula Cornoiu de la Curtișoara. În 1970, prin Decizia nr. 178/1970 a Consiliului Popular Județean Gorj, s-a hotărât organizarea unui muzeu în aer liber având ca temă ’’Arhitectura populară din Gorj’’, muzeu care a fost inaugurat la 18
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Castells". Acest cântăreți se numesc "grallers" de la cuvântul catalan "gralla" care înseamnă chirimia. Vestimentația castellerilor este una tradițională: cămașă colorată cu emblema cetei, pantalon alb, brâu și batistă. Prima dată când membrii cetei au purtat uniforme specifice a fost la Expoziția Internațională din Barcelona din 1929 și acest obicei s-a răspândit repede și la alte prezentări. Fiecare ceată poartă uniformă și simboluri specifice iar unele pot adopta și alte accesorii cum ar fi pălăriile de paie folosite de castellerii din
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
a cerut să fie pictat „calm pe un cal impetuos”. La 21 septembrie 1801, originalul și prima sa replică au fost expuse pentru prima dată la Luvru, lângă tabloul "Sabinele" și au stârnit o polemică în presă din cauză că intrarea la expoziție era cu plată. Exista tradiția pe vremea aceea ca artiștii să-și expună operele la Salonul care se ținea la Luvru și intrarea să fie gratuită. Ambele tablouri fiind deja plătite de cei care le-au comandat, criticul Chaussard a
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
exemplar ODRA 1305 a funcționat până pe 30 aprilie 2010 în centrul de calcul al căilor ferate din Lublin. Sistemul a fost oprit la ora 22:00 CEST pentru a fi înlocuit cu un calculator mai modern. Câteva exemplare sunt în expozițiile diferitelor muzee și cel puțin unul este operațional, fiind întreținut de studenții unei universități care au creat un fan club al modelului. Odra 1001 a fost un calculator de generația I produs ca prototip în 1960-1961 de o echipă condusă
Odra (calculator) () [Corola-website/Science/330609_a_331938]
-
de a readuce puterea demult pierdută a templului. Cu toate acestea, Tōdai-ji rămâne cel mai important templu budist din Japonia. În prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara. Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia pentru a solicita donați. Templul a
Tōdai-ji () [Corola-website/Science/330624_a_331953]
-
Asavetei”", "„Margareta Sterian”"). În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și etnografice - reunite sub numele de "Colecția muzeală Colți" (actual "Colecția de chihlimbar Colți"), astfel că la 14 iunie 1980 deschide o expoziție cu peste 270 de piese brute și prelucrate, dintre care cea mai mare are 3,45 kg. La "Colți" au fost duse într-o casă intitulată "„Muzeul Chihlimbarului”" - construită în stil popular în anii 1973 - 1974, o parte dintre exponate
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
într-una dinstre sălile Liceului „Alexandru Hâjdeu” (astăzi „B.P. Hasdeu”). Mai târziu în 1955 s-a dechis în strada Unirii la numărul 145 - având la bază reunirea unor colecții școlare și a artefactelor descoperite la Sărata Monteoru și Aldeni, prima expoziție permanentă orășenească. Muzeul a devenit judeațean în 1968, și a trecut prin 1971 printr-un proces de reorganizare prin care s-a aceentuat caracterul arheologic și istoric. Mutarea în actualul sediu s-a produs în 1980 în același an în
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
inaugurarea în 7 iulie 1981. Au urmat noi transformări și actualizări în 1986 și 1990. În perioada 2010 - 2015 clădirea muzeului a fost supusă unui program de reabilitare. Totodată s-a urmărit și completarea colecțiilor și ameliorarea procesului de vizitare. Expoziția permanentă a fost închisă în 2011 în contextul activității de reabilitare și a fost redeschisă parțial în toamna 2015. Există intenția de realiza sub patronajul Muzeului Județan, reconstrucția unui așezări sătești reprezentative pentru viața materială din perioade diferite ale epocilor
Muzeul Județean Buzău () [Corola-website/Science/330643_a_331972]
-
discurs prin care a salutat aderarea Poloniei la NATO. Un eveniment destul de important care a avut loc în cadrul pieței a fost cel din vara anului 2008, când aici s-au adunat peste 1,5 milioane de turiști pentru a vedea expoziția Uniunea Ursuleților Prietenoși. Aceasta constă în 140 de sculpturi înalte de 2 metri, realizate din fibră de sticlă pictată, fiecare concepută de către un artist diferit, fiind un simbol de înțelegere culturală, toleranță și încredere reciprocă. Astăzi, vizitatorii pot asista la
Piața Castelului din Varșovia () [Corola-website/Science/330672_a_332001]
-
și soră a lui Dimitrie Dinicu, care, după ce studiase violoncelul la Viena, a devenit prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei” pe vizitatorii expoziției. De mic, Grigoraș cânta în corul de copii al bisericii „Scaunele Vechi” din cartier, iar mai târziu, alături de tânărul Trandafir, fiul cunoscutului lăutar
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei” pe vizitatorii expoziției. De mic, Grigoraș cânta în corul de copii al bisericii „Scaunele Vechi” din cartier, iar mai târziu, alături de tânărul Trandafir, fiul cunoscutului lăutar Dobrică, a prins gustul muzicii. Primele lecții de vioară le-a luat de la Moș Zamfir, un lăutar
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Filarmonicii, dublul Concert în re minor de Johann Sebastian Bach. În februarie 1936, sub bagheta lui Ionel Perlea, va interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Henry Wieniawski. În anul 1937, Dinicu este invitat să cânte în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris unde, seară de seară, miile de vizitatori au ascultat taraful de lăutari din România. Întors la București, devine concert-maestru al orchestrei simfonice „Pro Arte”, un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul în mi major de Johann Sebastian Bach și pe cel în re major de Ludwig van Beethoven. La Expoziția Mondială din New York, în 1939, taraful lui Dinicu este însoțit de Maria Tănase. Vreme de patru luni cântă împreună la restaurantul lui Jean Filipescu din New York, unde primesc - printre alți ascultători din lumea artistică americană - ovațiile entuziaste ale Marlenei Dietrich
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
(n. 2 aprilie 1937, București, d. 22 mai 2001, București) a fost un grafician și gravor român al secolului al XX-lea, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În timpul vieții a deschis puține expoziții personale, dar a participat la concursuri și manifestări internaționale în domeniul artelor grafice. A fost o prezență discretă, dar remarcabilă în zona gravurii românești, fiind caracterizat de o profundă modestie. S-a numărat printre cei care au sprijinit existența Atelierului
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Baba, Constantin Piliuță, Virgil Almășeanu, Petrică Bedivan, Nică Murariu, Codită Pavel, Marcu Constantin Nircă, Genoveva Georgescu sau Mihai Gheorghe. Până la tragicul său sfârșit, lucrează și expune în celebrul Atelier de gravură din strada Speranței nr. 15, Podul. Este prezent la expoziția de fotografii folosite de către artiștii plastici, organizată de Ion Grigorescu, în 1978, la Casa de Cultură Friedrich Schiller. În octombrie 1988, Adrian Guta alcătuiește un catalog al expoziției de litografie bucureșteană contemporană și de gravură românească contemporană, la Galeria „Căminul
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Atelier de gravură din strada Speranței nr. 15, Podul. Este prezent la expoziția de fotografii folosite de către artiștii plastici, organizată de Ion Grigorescu, în 1978, la Casa de Cultură Friedrich Schiller. În octombrie 1988, Adrian Guta alcătuiește un catalog al expoziției de litografie bucureșteană contemporană și de gravură românească contemporană, la Galeria „Căminul artei”, unde Iacobescu expune gravură. Ia parte, în 1994, la tabăra de creație organizată de pictorul Ion Vasai, la Moinești, județul Bacău, împreună cu Suzana Fantanariu, Angela Tomaselli, Ileana
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
gravură. Ia parte, în 1994, la tabăra de creație organizată de pictorul Ion Vasai, la Moinești, județul Bacău, împreună cu Suzana Fantanariu, Angela Tomaselli, Ileana Micodin, Ala Jalea Popa, Horea Mihail, Ilie Boca, Ion Salisteanu ș.a.e În 1997, participă la expoziția de grup 2nd International Triennial of Graphic Art - International Triennial of Graphic Art, de la Bitola, iar în mai 2000, la Simpozionul „Gravură românească contemporană“, de la Muzeul de Artă din Tulcea, invitat de domnul Ibrahim Keita, șeful secției de artă a
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
și cantitativ. După trecerea sa în neființă, la 22 mai 2001, este înmormântat la Cimitirul Reînvierea din București. În perioada 5 decembrie-21 decembrie 2001, are loc, la Galeriile Ateneele Cărții (GalAteCa), din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din București, un vernisaj al expoziției organizate de Atelierul de gravură al Uniunii Artiștilor Plastici - "Podul", coordonat de Marina Nicolaev, cuprinzând gravuri realizate de artiștii care lucrează în atelierul din strada Speranței nr. 15 și care intenționează să doneze o parte din lucrării bibliotecii. , chiar dacă pierdut
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Chirnoagă, Magda Isacescu, Ibrahima Keita, Romeo Liberis, Rodica Lomnasan, Ileana Micodin, Elvira Micos, Mircea Nechita, Marina Nicolaev, Ioana Panaitescu, Dodi Teodorescu Romanati, Mihaela Todoran, Cristian Tarba sau Clarette Wachtel. De asemenea, în lunile septembrie-octombrie 2002, are loc, din nou, o expoziție colectivă de grafică, „G7”, la Galeria HAG, cuprinzând lucrări realizate de 7 artiști: Rodica Lomnasan, Carmen Paraschivescu, Ileana Micodin, Popa Ala Jalea, Ion Atanasiu, Mircea Nechita și Ștefan Iacobescu, iar în lunile noiembrie-decembrie 2003, are loc o expoziție personală de
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
nou, o expoziție colectivă de grafică, „G7”, la Galeria HAG, cuprinzând lucrări realizate de 7 artiști: Rodica Lomnasan, Carmen Paraschivescu, Ileana Micodin, Popa Ala Jalea, Ion Atanasiu, Mircea Nechita și Ștefan Iacobescu, iar în lunile noiembrie-decembrie 2003, are loc o expoziție personală de grafică, la Galeria Sabina & Jean Negulescu. I se face un catalog și o expoziție retrospectivă, post mortem, în 2003, cu gravură alb negru și color, prin grija artistului plastic Ibrahima Keita. Este prezent cu lucrări în muzee: Muzeul
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Rodica Lomnasan, Carmen Paraschivescu, Ileana Micodin, Popa Ala Jalea, Ion Atanasiu, Mircea Nechita și Ștefan Iacobescu, iar în lunile noiembrie-decembrie 2003, are loc o expoziție personală de grafică, la Galeria Sabina & Jean Negulescu. I se face un catalog și o expoziție retrospectivă, post mortem, în 2003, cu gravură alb negru și color, prin grija artistului plastic Ibrahima Keita. Este prezent cu lucrări în muzee: Muzeul Național de Artă al României (București), Muzeul de Artă Vizuală (Galați) și Muzeul de Artă (Tulcea
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
două personalități modelate în atmosfera artistică pariziană: Camil Ressu, profesor din ultimii ani de studiu, și Ion Theodorescu-Sion. În anul 1928, Gheorghe Naum, a expus la Salonul pentru desen și gravură iar, în luna noiembrie 1929, a vernisat prima sa expoziție personală cu 71 de picturi, desene și gravuri. Dedicat artei, înzestrat cu sensibilitate și inteligență plastică, Gheorghe Naum a urmat calea picturii realiste, fiind un desenator pasionat și virtuoz al culorii. Reîntors la Brăila după terminarea studiilor, pictorul Gheorghe Naum
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
picturii realiste, fiind un desenator pasionat și virtuoz al culorii. Reîntors la Brăila după terminarea studiilor, pictorul Gheorghe Naum descoperă oferta peisagistică din jurul orașului prezentă mereu în opera sa: periferia, docurile, zona industrială, bărcile, corăbiile și vapoarele din port. La expoziția din 1934, din cele 36 de tablouri, 25 reprezentau peisaje, majoritatea din portul Brăila. Criticul de artă Petru Comarnescu spunea că Gh. Naum este autorul uneia dintre cele mai sugestive evocări ale atmosferei porturilor dunărene. De-a lungul anilor pictura
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]