300,679 matches
-
îngerul Gabriel , artistul caligraf vorbește prin intermediul Creatorului ,nu din propriile sale dorințe. Pentru ca implicația artistului este aceea de a transporta credința în Dumnezeu ,în felul său propriu. Dacă artistul privește cu dragostea de la Cel iubit , aceasta înseamnă că inspirația o primește de la sursă în munca sa creatoare . Aceasta constituie singura cale pentru a ne apropia mai mult de ADEVĂR și a aduce iubitorii de arta mai aproape... Totuși, pentru a iubi și a cunoaște civilizația, având ca scop creșterea frumuseții și
Caligrafia otomană () [Corola-website/Science/337570_a_338899]
-
o posibilă localizare a biblicului Munte Sinai. Acesta din urmă este menționat de mai multe ori în Cartea Exodului și alte cărți ale Bibliei, precum și în Coran. Potrivit tradițiilor biblice evreiești, creștine și islamice, a fost locul unde Moise a primit Cele zece porunci. Muntele Sinai are o înălțime maximă de 2285 de metri și este situat în apropierea orașului Saint Catherine (Sant Katrin) din regiunea Sinai și în apropierea Muntelui Catherine (2629 m, cel mai înalt vârf din Egipt). Muntele
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
călătoresc în Oceanul Atlantic, Indian, Pacific, Marea Mediterană și în alte regiuni și s-au montat pilonii de unde decametrice în lungime de 3 km. Antenele foarte directive fac ca semnalul să fie imposibil de recepționat pe teritoriul românesc, dar este foarte bine primit în regiunile îndepărtate prin ionosferă, reflectate înapoi pe pământ. Radio România Actualități: 1179 kHz, putere 200 kW Radio România Internațional, putere 300 kW, Staționar America de Nord: 7335 kHz Europa: 5920 kHz Europa Centrală și de Vest: 9500 kHz, 11950 kHz, 11975
Stația Radio Galbeni () [Corola-website/Science/337579_a_338908]
-
Școala Slobodă Obștească de la Golești (1826), a studiat în Germania, la München (1828), în Elveția, la Geneva (1834) și din 1835 în Franța, la Paris cursuri libere la Collège de France unde, după cinci ani de studii, în 1839 a primit diplomă de inginer. A urmat, ca auditor, cursuri de istorie la Universitatea Sorbona din Paris (1836, 1866). S-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Studenților Români de la Paris (1845). Împreună cu frații săi, Ștefan, Nicolae, Radu, a luat parte la
Alexandru C. Golescu () [Corola-website/Science/337583_a_338912]
-
fost Ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, și numărul doi în guvernul Édouard Balladur, a făcut parte din Consiliul Constituțional din 1998 până în 2007. Aleasă la Academia Franceză, la 20 noiembrie 2008, a fost primită, în mod solemn, la 18 martie 2010 de către Jean d'Ormesson. Familia Jacob e originară din Bionville-sur-Nied, un sat din Lorena. Tatăl său, arhitectul André Jacob, a obținut în 1919 le Second grand prix de Rome. S-a căsătorit cu
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
destinația Auschwitz-Birkenau, unul dintre lagărele de exterminare naziste, unde au sosit în seara de 15 aprilie. Un prizonier, care vorbea franceza, a sfătuit-o să-și declare vârsta de 18 ani, pentru a trece selecția și a evita exterminarea. A primit "matricola 78651" care i-a fost tatuată pe braț. Munca forțată consta în „descărcarea unor camioane de pietre enorme” și în „săparea de tranșee și nivelarea solului”. În iulie 1944, împreună cu mama și sora sa, a fost transferată la Bobrek
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
nimeni nu voia să audă ceea ce avea de spus. Simone Veil evocă deportarea familiei sale într-un documentar din 2 septembrie 1976. Simone Jacob a revenit în Franța la 23 mai 1945.. Singura din întreaga Academie care a trecut și primit diploma de bacalaureat în martie 1944, în ajunul arestării sale , ea s-a înscris, în 1945, la Facultatea de Drept din Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
însărcinată să prezinte în Parlament proiectul de lege asupra întreruperii voluntare a sarcinii (IVG), care depenalizează avortul. Această luptă i-a adus atacuri și amenințări din partea extremei drepte și a unei părți din dreapta parlamentară, cum a reamintit Jean d'Ormesson primind-o în Academia Franceză. Într-un discurs în fața deputaților, ea a susținut că „avortul trebuie să rămână o excepție, ultimul recurs pentru situații fără ieșire”. Textul este până la urmă adoptat de Adunarea Națională la 29 noiembrie 1974, stânga, îndeosebi, venind
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
17 iulie 1979, eurodeputații francezi din RPR au susținut o altă candidatură decât pe a sa în primele două tururi de scrutin, dar a fost aleasă președintă a Parlamentului European la al treilea tur, cu 192 de voturi, contra 133 primite de socialistul "Mario Zagari" și 47 primite de comunistul "Giorgio Amendola". La începutul anului 1982, ea a fost solicitată să candideze pentru un al doilea mandat, dar nebeneficiind de susținerea deputaților RPR, ea și-a retras candidatura înainte de al treilea
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
au susținut o altă candidatură decât pe a sa în primele două tururi de scrutin, dar a fost aleasă președintă a Parlamentului European la al treilea tur, cu 192 de voturi, contra 133 primite de socialistul "Mario Zagari" și 47 primite de comunistul "Giorgio Amendola". La începutul anului 1982, ea a fost solicitată să candideze pentru un al doilea mandat, dar nebeneficiind de susținerea deputaților RPR, ea și-a retras candidatura înainte de al treilea tur de scrutin pentru a nu ușura
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
un al doilea mandat, dar nebeneficiind de susținerea deputaților RPR, ea și-a retras candidatura înainte de al treilea tur de scrutin pentru a nu ușura alegerea candidatului socialist, care va fi ales, totuși, grație divizărilor din dreapta franceză. În 1981 a primit Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen. Cu Jacques Chirac, ea a impus opoziției o listă unică la alegerile europene din 1984. Lista pe care o conducea a obținut 43,02% din voturi și 41 de locuri de eurodeputați la
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
și 41 de locuri de eurodeputați la 17 iunie 1984. A prezidat grupul liberal în Parlamentul European în întreaga legislatură. În alegerile europene din 1989, ea a prezentat o listă centristă distinctă de lista uniunii RPR/UDF; lista sa a primit 8,43% din voturi și șapte locuri de eurodeputați. La alegerile legislative din 1988, când unele personalități ale din UDF, îndeosebi Jean-Claude Gaudin la Marsilia, fac acorduri de retrageri locale cu FN și când Pasqua (RPR) evocă „preocupări” și „valori
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
la această distincție fără să treacă prin gradele inferioare, distincție pe care o refuzase în anii 1990 din motive personale. Din 2009, Simone Veil este și membră a juriului Premiului pentru prevenirea conflictelor, decernat anual de Fondation Chirac. Ea a primit Premiul Heinrich Heine în 2010. Un sondaj realizat de Ifop în 2010 a prezentat-o ca fiind „femeia preferată de francezi”. Apropiată de familia de centru, Simone Veil a fost prezentă alături de Jean-Louis Borloo la congresul fondator al Uniunii Democraților
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
al lui Jean Racine și al lui Paul Claudel. La 20 noiembrie 2008, ea a fost aleasă, în primul tur de scrutin, cu 22 de voturi din 29 (5 voturi albe și 2 marcate cu cruce). Simone Veile a fost primită sub Cupolă la 18 martie 2010, în prezența președintelui Republicii Nicolas Sarkozy, protector al Academiei, și a doi predecesori ai acestuia, Valéry Giscard d'Estaing (membru al Academiei Franceze din 2003) și Jacques Chirac. Pe spada sa de "Nemuritoare" este
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
care mai avea 7 luni până la eliberare), Cristian Claudiu Popa (student condamnat la 11 ani de închisoare pentru trafic de droguri, grațiat după 3,5 ani din pedeapsă) și Radu Cristian Mezea (student acuzat de trafic de droguri și care primise o pedeapsă de 10 ani închisoare, dar a fost a fost grațiat și eliberat după 4 ani de detenție). Grațierea colectivă este acordată prin lege de către Parlamentului României din oficiu sau la propunerea organelor parchetului sau justiției pentru un număr
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
2,5 miliarde de unități), s-a dorit distribuirea lor către companii românești și cetățeni români. 48% din totalul monedelor vor fi folosite pentru a fi distribuite prin intermediul Fundației BitLeu, 2% vor intra la Fundația BitLeu. Fiecare cetățean român va primi 100 de monede Bitleu. Prima livrare a avut loc în data de 1 decembrie 2014. Deoarece ideea nu a fost promovată suficient, BitLeu a rămas în anonimat. După scurt timp, bursele online au început să delisteze BitLeu din opțiuni, ca
BitLeu () [Corola-website/Science/337594_a_338923]
-
la plecarea din țară. În 1950, la Lausanne, Jacques a cunoscut-o pe Catherine Maher, ziaristă la The New York Times, cu care s-a căsătorit. Au avut o fetiță, Lilli Maria Emilia Vergotti, și un băiat, Neculai. Tot în 1950, Jacques a primit viza de emigrare în SUA. S-a stabilit cu familia în Bridgeport, statul Connecticut. Aici a predat istorie și științe politice la Universitatea Sacred Heart până a ieșit la pensie. A decedat la Bridgeport, la vârsta de 84 de ani
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
unui curriculum de bază sau îndeplinirea vreunei cerințe, studenții putându-și stabili propria programă de studii pe care să o urmeze. Bobocii pot alege cursuri avansate, iar cei din anii terminali pot alege cursuri introductive. Pentru promoția 2020, Amherst a primit 8.397 de cereri și a acceptat 1.149, având o rată de acceptare de 13,7%. Amherst a fost clasat pe locul 2 dintre cele mai bune colegii de arte liberale din țară de către "U. S. News & World Report" și
Amherst College () [Corola-website/Science/337612_a_338941]
-
fost inclus în Okrugul Leningrad din Regiunea Leningrad. Tosno a făcut parte din raionul Kolpino. La 19 august 1930 a fost desființat raionul Kolpino și Tosno a devenit centrul administrativ al nou-înființatului raion Tosno. Pe 20 august 1935, Tosno a primit statutul de așezare de tip urban. În perioada 28 august 1941 - 26 ianuarie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tosno a fost ocupat de trupele germane și distrus în mare parte, dar a fost reconstruit după război. Pe
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
urban. În perioada 28 august 1941 - 26 ianuarie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tosno a fost ocupat de trupele germane și distrus în mare parte, dar a fost reconstruit după război. Pe 1 februarie 1963, Tosno a primit statutul de oraș. Din punct de vedere al organizării admninistrative, Tosno servește ca centru administrativ al raionului Tosno. Ca diviziune administrativă, el face parte, împreună cu optsprezece localități rurale, din raionul Tosno ca unitate municipală. Unitatea municipală Tosno este încorporată în
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
fizic aproape de Grupul Local, cel care cuprinde Calea Lactee. Face parte din grupul IC342/Maffei, un grup de galaxii care prezintă similitudini cu Grupul Local, fiind ca și acesta subdivizat în două substructuri, fiecare centrată pe câte o galaxie dominantă. a primit numele în onoarea descoperitorului său, astronomul italian Paolo Maffei, descoperitor și al obiectului Maffei 1, o galaxie vecină ceva mai mică decât Maffei 2. Maffei 2 este reprezentantul cel mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri, denumit subgrupul Maffei
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
Elena sunt invitați la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regină, cu Prințul Filip (între cele două Familii Regale există apropiate legături de rudenie). Conform uzanțelor, pentru a răspunde invitației, Regele cere acordul guvernului Groza și, spre surprinderea sa, îl primește cu mare grabă și solicitudine. Plecarea are loc pe 12 noiembrie 1947, de pe Aeroportul Băneasa, cu avionul (pilotat alternativ de comandorul Traian Udriski și de Rege), în prezența tuturor miniștrilor, foarte entuziaști: cu mare probabilitate, comuniștii sperau că Regele va
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată. În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor. Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta, „pentru a discuta o chestiune de familie” (pe atunci
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată "Proclamația către țară", care se încheie cu: "„Să
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
periculoasă, în care comandantul Grupului „Jiu”, col. I. Anastasiu, împreună cu comandantul Diviziei a 11, col. D. Cocorăscu și cu lt.-col Mărculescu trebuiau să hotărască felul cum vor fi utilizate trupele de întărire trimise de la Slatina. În contradictoriu cu ordinele primite de la Armata I-a, cpt. Boerescu a susținut ideea ca „Detașamentul lt.col. Coandă” să nu fie adus în fața orașului Tg. Jiu, unde ar fi fost copleșit de superioritatea numerică a inamicului, ci să fie debarcat în gara Tg. Cărbunești și
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]