299,320 matches
-
Campionatele Mondiale U23 din același an o nouă medalie de argint. Favorită la titlu, barca de 8+1 a ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia. O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului. La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cogianu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia. O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului. La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cogianu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a obținut medalia de bronz. Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
Cogianu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a obținut medalia de bronz. Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1 la Campionatele Europene din Plovdiv (Bulgaria). La a treia etapă a regatei de Cupă Mondială, desfășurată la München, echipajul de 8+1 a cucerit medalia de argint. a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a obținut locul 4 în finala categoriei de 8+1. La Europenele de la Varese (Italia), românca a obținut medalia de
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
a obținut medalia de bronz la dublu vâsle, alături de Maria Diana Bursuc. În urma rezultatului, a fost recompensată cu Ordinul „Meritul Sportiv” — clasa a II-a. Din 2013, a concurat doar la proba de 8+1. La Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur, în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur, în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul, iar la regata de la Lucerna, aceeași echipaj a cucerit medalia de argint. La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12. În perioada anilor 1966 - 1968, radiotelemetrul a fost modernizat. Testele prototipului modernizat desfășurate în anii 1969 - 1970 în poligoanele Donguz și Embensk au arătat că cerințele cerute de beneficiar au fost îndeplinite. S-au executat modernizări și la radioaltimetrul PRV-9A. Radarul a fost destinat pentru descoperirea și recunoașterea țintelor aeriene în zona sa
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
de 8+1, legitimată în prezent la CSA Steaua București. Inițial, a practicat handbalul împreună cu sora sa, Evelina, înainte să treacă amândouă la canotaj, îndrumate de mătușa lor, Veronica Cochela, multiplă medaliată olimpică. În 2003, la Campionatele Mondiale de Juniori desfășurate la Atena, și-a făcut debutul pe plan internațional printr-o medalie de aur cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Zaharia, Adriana Oancea, Camelia Lupașcu). La ediția din 2004, desfășurată la Banyoles (Spania), a obținut medalia de bronz la aceeași
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
multiplă medaliată olimpică. În 2003, la Campionatele Mondiale de Juniori desfășurate la Atena, și-a făcut debutul pe plan internațional printr-o medalie de aur cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Zaharia, Adriana Oancea, Camelia Lupașcu). La ediția din 2004, desfășurată la Banyoles (Spania), a obținut medalia de bronz la aceeași categorie (împreună cu Oancea, Gabriela Czompa, Camelia Burcă). Un an mai târziu, a cucerit medalia de aur în cadrul aceleiași competiții, împreună cu Oancea, Zaharia și Enikő Barabás. La Campionatele Mondiale U23 din
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
2009, este specializată în proba de opt vâsle plus cârmaci. Împreună cu echipajul de 8+1 a cucerit bronzul la a doua etapă de Cupă Mondială de la München din 2009 și aurul la cea de-a treia etapă de la Lucerna. Mondialele desfășurate la Poznań în Polonia a adus echipajului de 8+1 (Lupașcu, Albu, Cojocariu, Neacșu, Bursuc, Ioana Crăciun, Barabás) medalia de argint. Aceeași echipaj a obținut medalia de aur și la Europenele de la Brest (Belarus). În 2010, Cogianu și-a îmbunătățit
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
de aur obținută cu echipajul de 8+1 la Cupa Mondială. Favorită la titlu, barca de 8+1 a ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia. O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului. La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cojocariu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia. O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului. La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cojocariu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a obținut medalia de bronz. Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
finala categoriei de 8+1. La Europenele de la Varese (Italia), românca s-a situat pe prima treaptă a podiumului. În urma rezultatului, a fost recompensată cu Ordinul 'Meritul Sportiv' — clasa a III-a cu 2 barete. La Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur, în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. La Campionatele Mondiale desfășurate în Coreea de Sud, Cogianu a obținut două medalii de argint, atât la dublu vâsle
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Sportiv' — clasa a III-a cu 2 barete. La Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur, în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. La Campionatele Mondiale desfășurate în Coreea de Sud, Cogianu a obținut două medalii de argint, atât la dublu vâsle cât și împreună cu echipajul de 8+1. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
doua treaptă a podiumului. La Campionatele Mondiale desfășurate în Coreea de Sud, Cogianu a obținut două medalii de argint, atât la dublu vâsle cât și împreună cu echipajul de 8+1. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul. La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei. În 2016, prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna, echipajul de 8
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
(n. 12 iulie 1989, Chișinău) este un halterofil român care în trecut a concurat pentru Republică Moldova. În prezent participa la probele de 77 kg. Prima participare internațională a fost la Europenele de cădeți din 2011 desfășurate la București, unde a obținut medalia de argint la stilul smuls (145 kg) și medalia de bronz cu totalul de 331 kg, în cadrul categoriei +77 kg. Anul următor, Captări a reușit să obțină medalia de bronz la smuls (138 kg
Dumitru Captari () [Corola-website/Science/336711_a_338040]
-
Proba feminină de 10 metri platformă sincron de la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro a avut loc la data de 9 august, la Centrul Acvatic „Maria Lenk”. Competiția s-a desfășurat într-o singură etapă, fiecare echipă având la dispoziție câte șase sărituri. Unsprezece judecători au acordat puncte fiecărei echipe - câte trei judecători pentru fiecare săritor din echipă și cinci judecători pentru sincronizare. Ca punctaj, pentru fiecare săritor, dintre cele trei
Sărituri în apă la Jocurile Olimpice de vară din 2016 - 10 metri platformă sincron (feminin) () [Corola-website/Science/336717_a_338046]
-
lucrat ca redactor la Editura Cartea Rusă (1945-1948), șef al serviciului publicații la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1949-1952), asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953) și redactor la Editura pentru Literatură Universală (1953-1975). a desfășurat o activitate îndelungată ca traducător de limba franceză, contribuind la difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română. Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
a fost foarte limitat în ceea ce privește pregătirea și transportul trupelor pentru bătălia ce avea să vină. Comandamentul IX al avioanelor de transport SUA avea disponibilă pentru acțiune doar o capacitate limitată. În același timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de aterizare pentru planoare și de lansare pentru valurile principal de asalt. Aterizările s-au desfășurat în cea mai mare parte fără să întâmpine obstacole, iar batalioanele s-au format rapid și în ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor de aterizare, Brigada I
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
-lea al Regimentului de infanterie ușoară „Duke of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a 43-a Wessex, care își croia drum printr-un coridor îngust spre pozițiile polonezilor. În Oosterbeek au continuat să se desfășoare lupte grele. Datorită bombardamentelor intense de artilerie și a activității lunetiștilor, numărul evacuați pentru îngrijire în hoteluri și casele din regiune a crescut continuu. Bittrich a ordonat organizarea de atacuri care să distrugă capul de pod britanic de la nord de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost s-a dovedit a fi un eveniment decisiv” iar Arnhem a devenit o simplă chestiune de rezistență după ce britanicii s-au retras în zona orașului Oosterbeek. După aceea, a fost cel mult un „spectacol secundar al crizei care se desfășura pe malurile Waalui”. Heinz Harmel a afirmat că „Aliații au fost opriți în sud chiar la nord de Nijmegen - din acest motiv Arnhem sa evoluat așa cum a făcut-o”. Chiar Gavin a comentat că, dacă a fost vorba de un
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
anul 1902 și Hunedoara în 1903, încercări care s-au dovedit a fi nereușite. Ca urmare, Hollósy a reușit în final să organizeze Școala la Teceu Mare în Maramureș în anul 1904. Din acest moment întreaga sa activitate s-a desfășurat între Munchen (iarna) și Teceu Mare (vara). Au existat și două excepții când, a organizat tabere de creație la Sighetu Marmației în anul 1913 și Gilău în 1915. Din opera pe care Simon Hollósy a lăsat-o posterității, doar o
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
a Alianței Israelite Universale). Unul din elevii săi în acei ani a devenit cunoscut că istoricul Solomon Abraham Rosanes.. În vremea aceea Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878, care s-a desfășurat pe pământul bulgar, orașul Ruse a fost împresurat și apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci să se refugieze împreună cu ai săi dincolo de
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
-o până la sfârșitul vieții. Alegerea să a avut loc într-un moment delicat, în perioada de tranziție între Imperiul Otoman și Republică Turcă modernă. Fiind el însuși fiu al generației de tranziție din cadrul iudaismului sefard otoman, activitatea sa s-a desfășurat pe multe planuri: pe de o parte în domeniul halahic, si, pe de altă parte, ca simpatizant al sionismului și activist al cauzei naționale și al propagării moștenirii culturale evreiești. El a întreținut și în această perioadă o coerspondență activă
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
Facultatea de Matematică și Fizică a Universității București, absolvita în anul 1962. În anul 1973 și-a susținut doctoratul în fizică, la Universitatea din București sub conducerea științifică a profesorului academician Margareta Giurgea. Imediat după absolvire Ioan Baltog și-a desfășurat activitatea în funcția de cercetător în cadrul Observatorului Astronomic al Academiei RPR (1962-1963) și apoi în cadrul Institutului de Fizica al Academiei RPR (1964-1975). Ulterior, s-a transferat la Institutul pentru Fizică Laserilor, Plasmei și Radiației (1975-1991). Începând cu anul 1991, Ioan
Ioan Baltog () [Corola-website/Science/336746_a_338075]