36,856 matches
-
unele instrumente în slujba democrației, să creeze infrastructuri urbane, produse împotriva obezității sau destinate celor săraci. Așadar noile tehnologii vor face posibilă o nouă abundență a apei și energiei într-un mediu protejat și într-o climă care-și va regăsi echilibrul; arhitecții și urbaniștii vor inventa orașe în funcție de necesitățile omului; artiștii îi vor face pe oameni conștienți de faptul că frumusețea lumii merită să fie protejată și dezvoltată. Sistemul bancar va fi dominat de microcredit; întreprinderile relaționale economice îadică având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
caldă? Firește, nu se întâmpla nimic deosebit în afara faptului că își pierduse curajul. Intervențiile ei în conversație nu se mai făceau fără poticneli de limbaj sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu mi-o iartă, continuă el și pocni din degete. Am fost mai demult pe la ei în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i nimic ieșit din comun în toată întâmplarea și doar în răstimpuri, imaginea sa reflectată în oglinda minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se fi interesat de sora ei, nici măcar atunci când îl adusese pe Ovidiu în fosta ei cameră, amintirea Elenei nu-și trădase prezența deși, de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vrăfuite pe biroul lui Alexe, cu nenumărate semne făcute cu ajutorul scobitorilor, cu acea avalanșă dezordonată de titluri și culori specifică unei biblioteci care se îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu atâta nesaț cândva, aici, în casa profesorilor. Lângă ea, la celălalt capăt al canapelei, Nina răsfoia un album de artă, parcă mai slăbise, avea o paloare accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miraculoasă de a te mulțumi cu ce ai. Cu talpa apăsată pe pedala accelerației Ovidiu și-a recăpătat buna dispoziție. I-a povestit foarte serios cum se scurseseră cele două zile de absență, i-a mărturisit că nu-și mai regăsea vechile preocupări, că orele s-au scurs într-un monoton drum între cameră, bucătărie și baie. Foarte neplăcut, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Tu cum te-ai simțit? Extrem de liniștită, i-a răspuns prompt Carmina. Ultimele zile mă obosiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și una și alta cu obrazul întins: cereau vama plecării. Pe mâine, s-a mai adresat el oaspeților și aplecându-se de la ușă le-a făcut cu mâna. Da, pe mâine, a spus Ovidiu. După plecarea lui, Fana și-a regăsit încet, încet vivacitatea. Avea și ea, după cum spunea, o mulțime de treburi, să încălzească boilerul, să se îmbăieze, să-și pună părul pe bigudiuri, să-și facă manichiura. Doar o dată se însoară fratele meu, nu, o dată în viață, cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi. Îl simțea vibrând, adulmecând cu degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot nu înțelegi nimic! Clătină capul. Tu nu înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi acum împreună? Nu cred, imposibil, imposibil. Ea îl privea tristă, slăbită, deja simțea că iritarea dintre ei a slăbit, că se transformă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
loc și în aceeași zi... Dar cum să se mai revadă și totul să rămână la fel, când despărțirea fusese ca o moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și firul dintre ele nu se mai înnoda, nu mai regăseau făgașul prieteniei de odinioară, ceva se dereglase, nu mai funcționa și Fana nu-și planificase nimic în sensul acesta, nici măcar nu sesiza golul ce se născuse între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l clintească. De alminterea, el nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
face că îmi consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când mă apropii de ea. Ce să-i faci? Triumfă în sinea ei. Privi la un balcon câteva ghivece cu mușcate. Vor face în curând inflorescențe mari, roșii. Ce spuneau oamenii despre mușcate? Nu, nu spuneau nimic. Era bucuroasă, își regăsise firul, pe care atunci, pe terasa cofetăriei, îl găsise pierdut cu desăvârșire. Era mulțumită să poată înainta milimetru cu milimetru, da, să înainteze, fără doar și poate, avea încă tărie și sufletul plin. Doamne, cum ar arăta amorul acum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o cazemată, sigură că n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi pasul cu al ei, cândva am avut abonament la reviste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a murit și cel mai mare dintre frați. Neavând părinți care să aibă grijă de ei, copiii mai mici s-au pierdut unul de altul În mijlocul haosului și confuziei. Însă după ce au fost despărțiți câteva luni bune, frații s-au regăsit ca prin minune În Liban cu ajutorul unui misionar catolic. Singura care lipsea dintre frații care rămăseseră Încă În viață era bunica mea Shushan. Nimeni nu auzise nimic despre soarta copilei. Nimeni nu știa că fusese adusă iarăși la Istanbul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mic pe covorul turcesc pufos. Și-a concentrat atenția asupra acelui cerc și a dat drumul Întrebării: Unde e tatăl Asyei? Mustafa s-a Întors spre sora lui mai mare la timp ca să-i vadă grimasa, Însă Banu și-a regăsit imediat stăpânirea de sine. — Când ne-am Întâlnit În Germania, mama mi-a spus că Zeliha a făcut un copil cu un bărbat cu care a fost logodită pentru scurt timp. Însă mi-a zis că a părăsit-o. — Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Se căzni să găsească o contradicție și reuși: Nu se poate să fiu eu - pentru că nu am pătruns În sferă. — Ba da, replică Beth. Numai că nu-ți mai amintești! Se simți lovit, izbit fără Încetare. Nu reușea să-și regăsească echilibrul, iar loviturile continuau să curgă. Așa cum nu-ți amintești că te-am rugat să cauți codurile pentru lansarea baloanelor, spunea Beth cu vocea ei calmă. Sau că Barnes te-a Întrebat cere e concentrația de heliu În Cilindrul E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acesta este un atribut esențial al imaginației, este ceea ce a conferit măreție speciei voastre. Nimic altceva. Nici faptul că vă trageți din maimuță, nici utilizarea uneltelor, nici vorbirea, nici violența sau grija pentru progenituri și nici sociabilitatea. Toate acestea se regăsesc și la celelalte animale. Dar măreția voastră constă În imaginație. Capacitatea de a imagina este componenta principală a ceea ce Înțelegeți voi prin inteligență. Aveți impresia că această capacitate este abia un pas util În procesul de rezolvare a unei probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care toți alegătorii s-au hotărât cu cine votează și merg la urne. În realitate, în momentul schimbării Duvăz/Geoană, 45% din alegătorii de pe liste erau nehotărâți. Sociologii consideră că o parte din aceștia (15-18%) sunt pesediști care nu se regăseau în dl Duvăz. În momentul în care ei se decid să meargă la vot, se schimbă baza de raportare, ceea ce înseamnă pentru Băsescu o scădere de câteva procente. Cu o campanie care să-l asocieze la maxim PSD ului pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
PNL-PD), PSD, PRM și probabil UDMR. Restul nu mai există. Trendul din ultimele luni este net în favoarea Alianței. Sondajele comandate de PSD indică o scădere spectaculoasă a partidului de guvernământ: din aprilie până-n iulie a pierdut cincisprezece procente, care se regăsesc aproape integral la Alianță, ca-n principiul vaselor comunicante. Eu unul sunt ceva mai rezervat. Cele cincizeci de procente ale PSD cu care ne obișnuise IMAS ul au fost atât de categoric infirmate de alegerile locale, încât îmi vine să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și dislocarea în plan politic a unei părți a electoratului pesedist. Cu alte cuvinte, guvernul Tăriceanu pășise hotărât cu dreptul și se pregătea să-l aducă și pe stângul după el, conturând o politică de centru-dreapta în care să se regăsească cei mai mulți dintre cetățeni. Exact atunci au apărut problemele. Și ele au luat forma unor nesfârșite negocieri pentru prefecți și subprefecți, urmând ca de la aceștia în jos să se extindă la nivelul serviciilor descentralizate ale statului în teritoriu: direcții de sănătate
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]